Nu mai putin de opt plangeri impotriva abuzurilor politiei asteapta din 2004 judecata Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). In doua dintre ele – Anghelescu si Bursuc – Curtea de la Strasbourg a condamnat statul roman. Restul de sase au fost declarate admisibile. Reprezentantii asociatiilor pentru apararea drepturilor omului sunt de parere ca Romania se indreapta cu pasi repezi spre noi condamnari.
„In mediul rural si in orasele mici bataia este la ordinea zilei”, este de parere repezentanta Asociatiei pentru Drepturile Omului, Manuela Stefanescu. Numarul real al cazurilor de cetateni agresati de politisti, batuti in aresturile politiei sau pur si simplu pe strada, asa cum s-a intamplat recent la Constanta si Buzau, nu-l stie nimeni. Insa este de presupus ca sunt zeci, poate sute de cazuri zilnic. Dintre ele doar cateva ajung in instante. Si mai putine sunt cazurile cu politisti sanctionati. Romania a fost recent condamnata la CEDO in doua cazuri – Bursuc si Anghelescu. In ambele era vorba de cetateni batuti de politisti. CEDO a decis ca politistii se fac vinovati de tortura si tratamente degradante iar autoritatile romane au fost acuzate ca n-au realizat o ancheta efectiva si impartiala. Acum statul roman trebuie sa le plateasca victimelor zece, respectiv sapte mii de euro despagubiri. Nici pana azi politistilor vinovati nu li s-a intamplat ceva, dimpotriva, aproape toti au avansat in sistem.
Inca sase condamnari pentru pumnii politistilor
Alte sase plangeri impotriva abuzurilor politiei isi asteapta judecata la Strasbourg. Potrivit directiei de comunicare din Ministerul Afacerilor Externe, in toate cele sase cazuri „Curtea a pronuntat doar decizii de admisibilitate referitoare la articolul 3 din conventie (dreptul de a nu fi supus la tratamente inumane, degradante sau tortura), pentru rele tratamente aplicate de agenti ai politiei”. Insa este un pas important spre noi condamnari. Manuela Stefanescu de la Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului, Comitetul Helsinki, spune ca majoritatea cazurilor declarate admisibile se finalizeaza cu o sentinta de condamnare. Carabulea vs Romania este unul dintre cele sase cazuri. Dat in urmarire pentru furt, Gabriel Carabulea a fost prins intamplator, dus la o sectie de politie din Capitala si batut ingrozitor. A mai trait o saptamana si a murit. Politistii care l-au batut au primit neinceperea urmaririi penale. Se intampla in 1998. Un alt caz pe rolul Curtii este cel al lui Vili Rupa, din Hunedoara. Potrivit Manuelei Stefanescu, Rupa a ar fi fost torturat 25 de zile in arestul politiei, fiind legat cu lanturi de un drug de fier, in asa-numitul sistem T (legat de maini si picioare). Tot la Strasbourg a ajuns si cazul lui Mugurel Soare, impuscat in cap in 2000 de niste politisti zelosi. A supravietuit cu sechele.
Politistii, imuni in fata legii
In majoritatea cazurilor politistii au scapat nesanctionati in justitie. „Din aceasta cauza, afirma Manuela Stefanescu, exista perceptia ca politistii beneficiaza de impunitate. Rar ni se spune ca politistul X a fost dat afara din politie pentru purtare abuziva. Cel putin pentru public exista senzatia ca politistul care a comis un abuz nu este pedepsit, a adaugat reprezentanta APADOR. Ar mai fi apoi practica musamalizarii scandalurilor. Daca la Constanta nu s-ar fi intamplat ca un cameraman sa se afle intamplator in preajma celor patru politisti, nu s-ar fi aflat, probabil, de cazul constanteanului care acum se zbate intre viata si moarte din cauza loviturilor primite. Fara presiunea mediatica, seful politiei Constanta ar fi ramas, probabil, in functie.
Le scapara degetul pe tragaci
Manuela Stefanescu afirma ca o alta problema este folosirea excesiva a armelor de foc. Reprezentanta APADOR-CH spune ca exista o disproportie teribila intre tentativa de furt, de exemplu, si solutia la care recurge politistul – utilizarea armamentului din dotare. De altfel in ultimul raport Amnesty International se arata ca „politistii continua sa faca uz de arma in mod nejustificat, in circumstante care incalca standardele internationale. Nu exista statistici oficiale, dar sunt raportate zeci de cazuri de raniri in urma unor astfel de incidente”. Tot raportul Amensty constata ca „fortele de ordine din Romania continua sa aplice rele tratamente cetatenilor pe care ar trebui sa-i protejeze”. Raportul face referire si la practica „musamalizarii cazurilor”, aratand ca „investigatiile nu au fost aproape niciodata independente si impartiale”. Dovada sta cazul secretarului de stat Serban Pretor, in care un ofiter de politie a fost demis pentru ca a dezvaluit identitatea celor doi subofiteri care il batusera pe nefericitul posesor de Trabant” (s-a intamplat exact in urma cu un an, in august 2004 – n.r.).
„Faptele de vitejie” de la Constanta si Buzau
Nici nu s-au stins bine ecourile scandalului cu politistii agresori de la Constanta, ca a izbucnit altul la Buzau. Un agent al Departamentului Politiei de Interventie Rapida din Buzau este cercetat penal, fiind acuzat ca a agresat doi cetateni pe care ii ducea miercuri cu o autospeciala la sediul politiei. Colegii sai de misiune sunt cercetati pentru ca nu au intervenit. Cazul de la Constanta este insa emblematic. Patru politisti l-au snopit in bataie pe Ion Gionea, un craiovean venit sa munceasca pe litoral. Politistii au crezut ca au de-a face cu un hot si au tabarat pe Gionea cu pumnii si picioarele, desi acesta nu opunea rezistenta. Noroc ca un cameraman a filmat intamplator incidentul, altfel cazul ar fi fost, probabil, inchis fara urmari pentru cei patru agresori. Politia s-a facut de ras, cerandu-si initial scuze altei persoane. Seful Politiei Constanta si cei patru politisti au fost destituiti, insa cazul arata ca bataia a ajuns printre politisti un obicei tolerat de sefi.
