La ARO avut loc o greva „spontana”, la care au participat peste 400 de salariati. Revendicarile salariatilor au fost achitarea salariilor restante pe ultimele 3 luni din 2004, cel pe luna martie 2005 si pe lunile iunie si iulie 2005. Suma salariilor restante se ridica la peste 15 miliarde de lei.
In ciuda protestului celor peste 400 de salariati ARO, conducerea uzinei, in frunte cu proaspatul insuratel Fernando Bedos, le-a spus muncitorilor: „Nu mai avem de unde va da bani! Duceti-va la cei de la "Salvati Muscelul!", la Primarie, la AVAS, unde oti vrea. Noi si presedintele Perez nu mai mai dam nici un dolar pana ce Guvernul nu lamureste lucrurile”. Adica pana ce AVAS nu accepta ca investitii la ARO fabulatiile lui John Perez, potrivit carora acesta ar fi investit 9 milioane USD in uzina de la Campulung. Suma cu care nici firma prahoveana de audit nu a fost de acord si nici AVAS. Vicepresedintele AVAS, Corin Nicolae Lunganu: „S-a incercat si negocierea cu firma Cross Lander. Noi am cerut un punct de vedere legal in privinta certificatelor si a investitiilor facute de firma Cross Lander la ARO. Pot spune ca avem un punct de vedere negativ cu privire la investitiile facute de dl Perez la ARO. Numai ca dl Perez contesta auditul facut la cererea noastra de catre o firma autorizata, iar negocierile sunt in derulare”. Altfel spus, AVAS inca analizeaza tot ce s-a facut la ARO, cum au fost respectate clauzele din contractul de privatizare si ce trebuie facut in continuare. „Indiferent de ce se va intampla, pentru ARO se va cauta un investitor care sa deruleze in continuare activitatea. Portile ARO nu se vor inchide”, a mai precizat vicepresedintele Lunganu de la AVAS, adaugand ca problema salariilor nu mai este de mult in competenta noastra, ci a actionarului majoritar”.
Cronica anuntata a celui mai rasunator esec de privatizare
In data de 9 septembrie 2003, la sediul APAPS a fost semnat cu mare pompa Contractul nr. 45, de vanzare-cumparare a pachetului majoritar de actiuni ARO, intre Guvernul Nastase si John Perez. Anterior evenimentului, atat mass-media, cat si serviciile de informatii romanesti au atras atentia asupra lipsei de bonitate a investitorului „strategic” cubanezo-american John Perez si a firmei Cross Lander USA Inc. In zadar insa! Ovidiu Musetescu, presedintele de atunci al fostului APAPS, a semnat alaturi de Perez, pecetluind soarta Uzinei ARO. In spatele acestei privatizari, dovedita ilegala, au stat mai ales parlamentarii PSD de Arges, senatorii Nicolae Vacaroiu si Constantin Nicolescu si deputatul Gheorghe Marin. Acestia sunt, alaturi de Ovidiu Musetescu, artizanii celui mai rasunator esec al unei privatizari in Romania.
Reamintim suma extrem de ridicola cu care John Perez a cumparat pachetul majoritar de actiuni, devenind proprietarul Uzinei ARO: 150.000 USD. O suma cu care nu ar fi putut cumpara nici terenul de sub FSM. Fabrica vanduta, potrivit Contractului nr. 636/26.02.2004, la o luna dupa ce Perez a devenit de facto proprietar la ARO, cu suma de 2,7 milioane dolari, basca productia, aflata in di-ferite stadii de fabricatie, in valoare de alte 2,3 milioane USD. Si, cu toate ilegalitatile savarsite la ARO de acest grup mafiot, nimeni nu a fost intrebat macar de… „sanatate”, desi au existat peste 20 de plangeri penale impotriva conducerii ARO si a actionarului majoritar. Toate solutionate de Politia si Parchetul local Campulung cu NUP si SUP. Mai mult, nici PNA si nici Parchetul General, unde se afla de mai bine de o jumatate de an Dosarul nr. 466/2004, nu s-au spetit solutionand in timp util cauza, Gheorghe Muscalu pasand practic dosarul de la un procuror la altul.
Reorganizare judiciara si faliment
La data de 01.11.2004, un grup de 61 de fosti salariati ARO au cerut in Dosarul nr. 938/F2004, aflat pe rolul Instantei Tribunalului Comercial Arges, starea de insolventa a uzinei si declansarea procedurii de reorganizare judiciara a ARO. La data de 04.01.2005, alti 344 de fosti salariati au solicitat acelasi lucru: declararea starii de insolventa a ARO si declansarea procedurii de reorganizare judiciara. Urmeaza contestatia solicitarii fostilor angajati, depusa de conducerea ARO. Contestatie respinsa de Instanta Tribunalului Comercial la data de 26.01.2005, potrivit sentintei nr. 83/F, prin care de fapt se hotaraste deschiderea procedurii de reorganizare judiciara, declararea falimentului uzinei si se numeste un lichidator. Aceeasi conducere a ARO solicita stramutarea cauzei de la Tribunalul Comercial Arges la o alta instanta, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie il stramuta la Instanta Tribunalului Comercial Timisoara. La data de 01.06.2005, in dosarul nr. 015/2005, au fost judecate recursurile, procedura de reorganizare judiciara si faliment la ARO ramanand deschisa.
Administratorul judiciar de la ARO declara: „Nu stim daca firma Cross Lander USA Inc. si-a indeplinit clauzele contractuale, intrucat nu am avut acces la contractul de vanzare-cumparare de actiuni si la anexe, dar incapacitatea de plata a debitoarei nu a putut fi evitata, atunci contractul 45/26.09.2003 a fost defectuos intocmit. Nu avem cum sa nu ne intrebam asupra responsabilitatilor privind esecul Contractului de vanzare-cumparare, pentru ca de esec e vorba, atat timp cat nu a putut fi evitata insolventa debitoarei ARO Campulung”, sustine administratorul judiciar al ARO, Gheorghe Banu. Un administrator platit cu 40 milioane de lei/luna. Cu toate acestea, si AVAS, si Parchetul General, si instantele dorm pe ele, in loc sa lamureasca odata situatia incerta de la ARO. Nefixand pe umerii nimanui responsabilitatea esecului de la ARO, de fapt se face in continuare jocul celor vinovati de jaful la care a fost si inca mai este supusa Uzina ARO, vinovatii ramanand bine mersi in libertate si cu comisioanele la tescherea, iar fostii salariati si cei care mai bat drumul mai mult degeaba pana la uzina cu praful de pe toba si cu procese.
