Sâmburele ascensiunii regelui asfaltului Nelu Iordache (45 ani) trebuie căutat înainte de revoluţie, pe când i se spunea „Nelu” şi uda roşiile în grădina de legume a familiei, din satul Adunaţii Copăceni: „Să ştiţi aşa, a venit o dată o ţigancă, de-asta cu fuste. Ce zici că mi-a spus? «Băiatul ăsta al dumneavoastră, nu ştiu ce mi se-arată mie, că mi se-arată aici o ceva de armată, un om mare, nu ştiu ce». Pe atunci Nelu era parcă prin facultate, dar să ştii că asta mi-a spus ţiganca aia: «Fii atentă că băiatul ăsta ajunge cineva mai mare. Nu ştiu ce, dar ajunge», iar eu după cum era şi după ce voinţă avea el ca să-nveţe, mi se părea că s-ar putea să ajungă. Mi-amintesc că noi, fiind familie de legumicultori, mai plecam cu marfă în provincie, cum se făcea atunci. El rămânea acasă şi îi spuneam că trebuie udate neapărat plantele din grădină. Cu o mână ţinea de furtun să ude, cu cealaltă ţinea cartea şi învăţa. O spun şi vecinii, nu numai eu” scotoceşte prin trecut, Gherghina Iordache (70 ani).
Contabila de la primăria comunei, fostă colegă de clasă în liceu cu Nelu Iordache, îşi aminteste la rându-i despre miliardarul care deţine printre altele şi compania aviatică Blue Air, că din adolescenţă avea predispoziţie spre văzduh: „Îi plăcea foarte mult fizica, făcea mai mult avioane. Îi plăcea să inventeze bombe, avea multe idei în cap”.
În 1990 a terminat facultatea: „Nelu e inginer de fizică atomică. A terminat şef de promoţie. Cred că i s-a propus să rămână asistent la catedra de la Măgurele, pe specialitatea lui şi auzisem că a avut altă oportunitate să lucreze la Cernavodă. Alţii discutau că ar fi vrut să plece în Canada cu încă un prieten al lui”, se mândreşte primarul comunei, Nelu Tache, verişorul său primar.
Început romantic în 1991
La un an după ce a terminat facultatea, Nelu a deschis prima afacere: „Am făcut în comuna Adunaţi prima benzinărie particulară din România, numită «Tache şi Iordache». E o poveste faină. Pentru că familiile noastre au muncit şi au strâns nişte bănuţi, fiind legumicultori, eu şi Nelu ne propusesem să facem o moară şi o fabrică de pâine. Şi tot umblam noi pe la expoziţii să găsim o moară şi de făină şi de mălai. N-am găsit. A venit expoziţia de la Romexpo, am vizitat-o şi acolo ne-a promis unul că ne aduce moara la expoziţia din anul următor. Venind pe drum într-o Dacie albastră, îmi zice Nelu: «Ce-ar fi mă, să facem o benzinărie?», «Cum naiba să facem o benzinărie?». Ştiam doar că adresa «Competrol» este pe General Berthelot. Am ajuns acolo, am sunat la poartă, a ieşit un paznic, care ne-a întrebat: «Cine sunteţi?». «Suntem nişte oameni care avem teren la Adunaţii Copăceni şi vrem să facem o benzinărie particulară». Şi ne-a primit un director înalt care ne-a încurajat: «Domne, legea permite, doar că trebuie să umblaţi». Şi ne-a dat o hârtie cu ce-ar trebui să facem”, rememorează verişorul lui Iordache. Le-a luat un an să ridice benzinăria, să cumpere bazine şi să le umple cu combustibil, îşi aminteşte primarul Tache: „Am pus banii strânşi de familie, că noi suntem o familie mare şi am mai luat de la bancă 25 de milioane. Pe atunci 25 de milioane erau bani. Am pus gaj casa lui şi casa lui taică-miu şi avem nişte case frumoase. După cei 25 am mai luat 2 milioane de la BRD, am pus şi apartamentul meu de la Bucureşti şi am mai pus nişte pământ de la tata şi de-al lui taică-su, gaj la bancă şi am mai luat 2 milioane. Din banii ăia luaţi de la bancă am luat primele 3 cisterne de motorină”. Primarul Tache, e nostalgic după acei ani: „Benzinăria aia a fost un tun. În 4 luni am dat înapoi la bancă ambele împrumuturi. Am fost singura benzinărie privată timp de 2 ani de zile. Erau cozile aşa de mari, că vindeam 2000 de tone pe lună. Ştiţi ce e asta 2000 de tone? O imensitate. A mers cel mai bine din ‘91 până-n ‘96, când s-a terminat războiul din Yugoslavia, apoi a luat-o la vale”.
E campionul contractelor cu statul român
A urmat etapa a doua: „Cu banii de la benzinărie eu am făcut o tipografie, Nelu şi-a făcut o firmă care se cheamă „Trans Iordache” şi a luat nişte TIR-uri. Apoi şi-a făcut o societate de pentru deszăpezirea drumurilor. De la început a lucrat cu Ministerul Transporturilor, pe toată zona de sud a Capitalei. Anul următor am cumpărat şi eu 6 utilaje . Şi după deszăpezirea aia, de unde a câştigat nişte bani frumoşi, Nelu cu încă un partener, Gelu Cruceru şi-au cumpărat prima maşină de asfaltat. Şi aşa a apărut Romstrade”, povesteşte vărul regelui asfaltului.
În clipa de faţă Romstrade a ajuns să aibă câteva mii de salariaţi şi utilaje de peste 100 de milioane de euro, fiind una din firmele controversate, care e acuzată că de ani buni are abonament la contracte de sute de milioane de euro cu statul. Afacerile Romstrade cresc sănătos în ciuda crizei. Astfel, în ultimii patru ani, conform informaţiilor de pe siteurile agregatoare ale datelor despre companii, de când a izbucnit criza, cifra de afaceri cumulată a Romstrade a fost de 3,04 miliarde RON, iar profitul de 275 milioane RON.
Cel mai puternic apetit pentru contractele cu statul, Iordache l-a avut în ultimul an de zile, mai exact din noiembrie 2011 până în iunie 2012, când Romstrade a reuşit să încheie contracte cu diversele instituţii publice (singură sau în consorţii), în valoare de…ţineţi-vă bine…un miliard de euro”. Mai exact, conform informaţiilor de pe site-ul „Achizitii Publice”, firmei lui Nelu Iordache i s-au atribuit în lunile noiembrie-decembrie 2011 contracte în valoare de 1,3 miliarde RON, iar în intervalul ianuarie-iunie 2012 a semnat contracte în valoare de 3,05 miliarde RON. Suma totală a contractelor încheiate în ultimul an (mai exact în 9 din ultimele 12 luni), singur sau în diverse asocieri a ajuns astfel la 4,36 miliarde RON. Dacă analizăm activitatea lui Nelu Iordache din ultimii 5 ani şi jumătate, suma totală a contractelor încheiate cu statul (singur sau în consorţiu), este de 6,67 miliarde RON. Dintre acestea, 5,17 miliarde reprezintă contractele preluate de unul singur sau ca „lider de asociere”. Nefiind îndestulat de afacerile cu asfalt, Nelu Iordache a început să renoveze şi şcoli în Giurgiu, Ploieşti şi Bucureşti, până în prezent câştigând licitaţii de reabilitare unităţi de învăţământ de peste 56 milioane RON.
În prezent în jurul lui Nelu Iordache s-a creat un imens scandal, după ce acesta a întârziat nepermis de mult lucrările la tronsonul de autostradă Arad-Nădlac, iar UE vrea să oprească plăţile pentru acest contract, după identificarea unor „iregularităţi şi suspiciuni de fraudă”.
În contextual blocării recente a mai multor miliarde de euro din fondurile UE alocate României, tocmai ca urmare a nenumăratelor „fraude mioritice” premierul Victor Ponta a ieşit public cu acuze la adresa lui Iordache: „Nu ştiu dacă am voie să vă dau toate datele, eu le am, evident. Pierdem o mulţime de bani şi oprim o bucată de autostradă extrem de importantă, bucata Arad-Nădlac, pentru că PDL şi miniştrii de atunci au dat cu dedicaţie contracte la firma apropiată lor, care firmă a luat banii şi…”. Victor Ponta a atacat-o şi pe fosta ministră a transporturilor, în mandatul căreia i-a fost atribuit contractul lui Iordache: „Doamna Boagiu, această fătucă ce a fost ministrul Transporturilor prin meritele sale personale şi pregătirea extraordinară, este direct vinovată şi, probabil, va merge şi la DNA de blocarea Programului Operaţional Sectorial pe Transporturi, prin acordarea în mod ilegal a contractului, alături de doamna Trăilă, pentru Nădlac-Arad, unei firme pe care o ştie foarte bine şi pe al cărei patron îl ştie foarte bine. Din cauza organizării ilegale a licitaţiei, România are acest program pe transporturi presuspendat. Ce să îi mai răspund doamnei Boagiu, că probabil va merge la DNA să explice cum a dat contractul şi cum o ajută câştigătorul contractului în campanie. E mare îndrăzneală, să vorbeşti de funie în casa spânzuratului. Mi se pare tipic pentru un PDL-ist”.
În ultimele zile CNADNR a anunţat atât rezilierea contractului pentru autostrada Nădlac-Arad, cât şi cel pentru construcţia a 53 km din DN 6 Alexandria-Craiova, pe fondul întârzierilor la lucrări, iar ieri sediile Romstrade şi Blue Air au fost percheziţionate de DNA. Nelu Iordache a fost dus la interogatorii de procurori, fiind cercetat pentru deturnarea a 6 milioane de euro din fondurile europene pentru autostrada Arad-Nădlac, bani cu care s-au achiziţionat terenuri în Adunaţii Copăceni şi un avion Boeing 737. şi s-a plătit construcţia unui hotel amplasat la intrarea în comuna natală.
Regele asfaltului nu are tendinţa răului în sine
Statul român e o vacă de muls atât de bună, încât nu e de mirare că Gheorghe Răcaru, directorul de dezvoltare şi strategie al grupului de firme Romstrade, a declarat în urmă cu câteva luni pentru presa economică: „Sunt atât de multe de făcut în România încât va fi de muncă pentru următorii 25-30 de ani la toate companiile (…). Chiar bine de tot, nu ştiu dacă vor face faţă”.
Am fost curios să află dacă Nelu Iordache are vreun partipris politic, însă multimilionarul s-a declarat apolitic: „Nu mă interesează politica românească. Este o politică pe care o avem de la 1800 încoace. Nu e nici o diferenţă între ce era atunci şi ce vedem azi”.
L-am întrebat pe „regele asfaltului” de unde vine acest magnetism pentru contractele cu instituţiile publice. Răspunsul a fost: „Să ştiţi că sunt o mulţime de dezavantaje când faci afaceri cu statul”. Văzându-mă mirat de răspuns, a completat: „Însă sunt şi o mulţime de avantaje”. Atunci când am adus în discuţie controversele din jurul firmei Romstrade, verişorul primar al lui Nelu Iordache a ţinut să explice cum stau lucrurile în culise, atunci când eşti asfaltator: „Genul ăsta de oameni nu trebuiesc blamaţi. Sigur că când faci afaceri la nivelul ăsta, există sistemul statal care te implică în anumite chestiuni care eşti obligat să le faci dacă vrei să exişti ca societate. Şi atunci eşti implicat, nu că ai tu tendinţa răului în tine. Tendinţa răului vine din altă parte. Nelu Iordache, sigur că sunt subiectiv, pentru că este vărul meu, dar este un tip de calitate deosebită”.
Turbulenţele din jurul Blue Air
Primarul Ion Tache îşi aminteşte momentul zero al operatorului Blue-Air: „Într-o zi m-am trezit că-mi zice Nelu: «Băi, fii atent aici. Vreau să fac o companie de avioane». «Ce ţi-a venit?». «Băi, tu ştii că mie-mi plac avioanele»…. «Păi şi cum o faci? ?» «Am vorbit cu unul Brutaru, de la Tarom»…Ideea a fost primăvara şi în noiembrie a luat primul avion. Trebuie să fie 7 sau 8 ani de-atunci”. Nicolae Brutaru e un fost director al Tarom, despre care presa a relatat că a fost în cercul de apropiaţi ai lui Traian Băsescu. Ulterior fiica sa, Ruxandra Brutaru, a fost numită directoare la Tarom deşi avea doar 27 de ani şi o experienţă redusă. Ruxandra Brutaru a fost acuzată la acea vreme, printre altele, că nu a participat cu compania Tarom la o licitaţie a Poştei Române pentru transportul de mesagerie cu avionul, astfel încât neavând competitor, contractul în valoare de 53 milioane de euro să fie adjudecat de Blue Air. Culmea e că Blue Air a închiriat ulterior o aeronavă de la compania Tarom pentru transportul mesageriei, conform articolelor din presă de la acea vreme. Surse din conducerea Tarom, au precizat că de fapt Ruxandra Brutaru „a omis” să concureze cu Blue-Air, fiindcă e fina lui Gheorghe Răcaru, directorul general al Blue-Air. Mai mult, tânăra Brutaru a fost angajată în managementul Blue-Air anterior venirii la conducerea Tarom. Precizăm că Ruxandra Brutaru a fost numită director general al Tarom de Ludovic Orban, amic al lui Nelu Iordache. În 2006, când Orban era viceprimar la primăria Capitalei, a fost implicat într-un accident rutier în timp ce se afla la volanul unui Jeep Grand Cherokee, înmatriculat pe firma Romstrade a lui Iordache.
Milionarul cu două aeroporturi
În 2009, Iordache a concesionat pe 35 de ani aeroportul „George Enescu” din Bacau, cel mai mare din regiunea Moldovei. Iordache s-a angajat să investească în modernizarea lui 45,3 milioane de euro în 35 de luni, însă procesul de modernizare a demarat cu mare întârziere.
În ultima perioadă una din firmele lui Iordache din domeniul aviatic, a falimentat. două dintre avioane fiind scoase la licitaţie pentru recuperarea datoriilor.
În urmă cu câteva luni, companiile magnatului au anunţat demararea la Adunaţii Copăceni a procedurilor preliminare de construcţie a unui aeroport alternativ la aeroportul Henri Coandă, din nordul Capitalei, obiectivul lui Iordache fiind ca noul aeroport să preia în special cursele low-cost. L-am întrebat pe Nelu Iordache cum i-a venit ideea investiţiei: „E veche. E o necesitate asta. N-am ce să spun de idee. Pur şi simplu. Ideile nu vin de undeva. Ideile vin din creier. La început a fost idee. Acum, din punctul meu de vedere, nu mai este idee”.
Antreprenorul a precizat în urmă cu câteva luni pentru RL că îi e „cam greu” să mai oprească proiectul aeroportului de la Adunaţi, deoarece a investit până în prezent aproximativ 24 de milioane de euro în proiect. Din această sumă aproximativ 10 milioane de euro a costat doar achiziţia celor 300 de hectare de teren. Procesul a fost unul laborios, întinzându-se pe 3 ani, deoarece loturile au trebuit achiziţionate de la 800 de mici proprietari de teren, conform primarului Ion Tache. Preţul cu care Iordache a achiziţionat terenul a variat între 7-8 euro/mp în 2008 şi 2 euro/mp în 2010: „În comună la noi, fiind ţărani şi la ţară, pentru oameni pământul reprezintă o avere şi pentru mine de-aia a fost o surpriză ca ei să vrea să-l vândă. De aceea, când a fost prima întâlnire când ne-am decis să facem asta, ne-am dus împreună cu primarul şi le-am spus: «Vrem să facem aeroport. Pentru asta vrem să vă cumpărăm pământul», ne-a declarat Nelu Iordache, care acum încearcă să răsplătească această deschidere în a-l sprijini din partea consătenilor lui: „Începând din toamna asta o să facem un fel de Casă de Ajutor Reciproc, ca CAR-ul de pe vremea lui Ceauşescu, de la care toţi cei care şi-au vândut pământul către noi, o să poată să acceseze anumite sume de bani cu o dobândă foarte, foarte mică”.
Aeroportul e „un mall”, pista „un drum mai tare”
Regele asfaltului a ajuns în faza de identificare a posibililor investitori, după cum chiar el ne-a declarat: „Finanţare putem atrage din mult mai multe surse: fonduri de investiţii, bănci şamd. În momentul de faţă nu avem o direcţie. Pur şi simplu vedem cine e, ca la baltă. Pescuim. Inclusiv BERD-ul e interesat de această investiţie. Am avut o primă întâlnire cu dânşii. Acum cine va veni, de unde vom lua banii, azi nu ştim. Noi vom merge înainte cu proiectul, cât putem să-l ducem prin resurse proprii şi la un moment dat va trebui să găsim o soluţie de finanţare. Dacă sunt bani se poate face şi în sub un an. Realist vorbind. Anul viitor în august se poate zbura pe el. La modul pesimist poate să dureze şi zeci de ani”.
La momentul interviului, Nelu Iordache nu vedea nici un impediment de natură tehnică în realizarea exclusiv cu utilajele şi oamenii de la Romstrade a aeroportului de la Adunaţi: „Aeroportul reprezintă un mall. Un mall cu o pistă. Asta este aeroportul. Depinde cum îl faci. Faci un mall mai accesibil, faci un mall mai puţin accesibil, cu mai multe magazine, mai fără magazine. Să faci aeroporturi nu reprezintă o tehnologie avansată. Tehnologia avansată din aeroport e cumpărată. Mai toţi constructorii din România pot să facă unul. Nu mă refer la ăia mici. Pista nu-i decât un drum. E un drum mai tare, să zicem în termeni mai neştiinţifici. O pistă de aeroport e mai scumpă maxim de două ori decât un drum normal, dar nici de două ori: de 1,4-1,5 ori, cam aşa”.
Ambiţiile lui Iordache în legătură cu proiectul din Adunaţii Copăceni sunt mari: „La concepţia acestui aeroport am ţinut cont şi de posibilitatea ca pe el să poată să aterizeze şi A380-ul, care e cel mai mare avion din lume. Calculul de pistă e făcut pentru A380. Lungimea celei mai mari piste de la Otopeni e de 3200 sau 3400, iar noi vom avea 3800 m. Am lăsat loc pentru a putea întoarce. Există loc chiar pentru o pistă de 4200 de metri, dar în perspectivă, în etapa a doua”. Nelu Iordache promite că nu va fi un aeroport „pentru Blue-Air”, precizând că de altfel legea nici nu-i permite lucrul acesta, însă de activităţile adiacente de pe lângă aeroporturi (de la cafenele, până la handling pasageri şi bagaje, şi servicii de comisionare vamală) se va ocupa exclusiv.
Cel mai iubit fiu al comunei
În Adunaţii Copăceni, majoritatea obiectivelor economice îi aparţin lui Nelu Iordache. Când vii dinspre Bucureşti, înainte de a intra în comună, treci pe lângă impresionantul parc de utilaje al Romstrade, unde a plantat o eoliană uriaşă. În sensul giratoriu din comună a construit un hotel. În colţul opus al localităţii a înfiinţat o livadă de 130 de hectare dotată cu o unitate de ambalare cu numele „la Moşie”, unde pomii sunt plantaţi în regim superintensiv, după model olandez. Acolo aduce la lucru pe lângă săteni, inclusiv deţinuţi din penitenciarul Jilava. La o altă ieşire din comună se odihneşte pe marginea şoselei o benzinărie părăsită, pe frontispiciul căreia se poate citi cu greu din cauza vopselei scorojite de intemperii: „Tache şi Iordache”.
Am fost curios să aflu de ce Nelu Iordache a investit atât de mult în comuna natală. Iată răspunsul său: „Pentru că eu consider că şi ai tăi au făcut ceva odată pentru tine şi doi, aici trăiesc. Ce, trăiesc la Monte Carlo. Îi cunosc pe milionarii români şi în proporţie de 80% fug acolo. Consider că e o laşitate. Şi mai e ceva. Livada într-adevăr e făcută acolo pentru că acolo m-am născut, dar aeroportul este o întâmplare. A fost proiectul lui Ceauşescu”.
În prezent la firmele lui Nelu Iordache lucrează 10% din populaţia comunei, el e cel mai mare contribuabil la bugetul local, sponsorizează tot ce prinde, de la cadourile copiilor de la şcoală, cu ocazia Sărbătorilor, până la renovarea bisericii locale şi construirea unei staţii de epurare ecologice pentru blocurile de garsoniere ale „săracilor-venetici aduşi de Ceauşescu din Moldova să lucreze la IAS”. Mai mult, o bună parte din popularitatea primarului Ion Tache, vărul său primar, se datorează asocierii cu Nelu Iordache, cel care, dacă va izbuti să facă aeroportul (n.r. posibilitate din ce în ce mai îndepărtată, având în vedere ultimele evoluţii), va face ca bunăstarea să aterizeze peste comună.
Prietenii îl alintă „ciudatul”
În ciuda averii imense şi a zecilor de contracte cu statul, Nelu Iordache e descris de verişorul său drept un afacerist care are timp şi pentru micile plăceri: „În afara faptului că trage un şpriţ, citeşte foarte mult. Enorm de mult. În general filosofie. Să vă spun cam ce citim împreună, că schimbăm cărţile, Luiz Velez de Guevara, Diavolul şchiop, Elsa Morante… Citeşte şi literatură despre avioane, despre accidente aviatice Ce să vă spun, citeşte mult. Cu toate că e om de afaceri citeşte cam 50 de cărţi pe an. Asta fiindcă el se duce devreme acasă. Niciodată nu-l apucă 10 seara la birou. Rar când face un şpriţ cu prietenii, dar doar o dată pe săptămână, însă nu discutăm despre prietenii lui. Şi în fiecare zi Nelu merge la sală şi aleargă pe bandă, exceptând sâmbăta şi duminica”.
Nelu Iordache, vorbind despre sine, ne-a confirmat apetitul său pentru lectură, inclusiv cea de specialitate: „Eeee, sunt multe cărţi preferate. Acum depinde în ce domeniu vrei să mă duci. Sunt şi cărţi de-ale mele, de la şcoală, în domeniul pe care l-am terminat. Bine acum citesc puţin mai relaxante, nu la nivelul la care am făcut studiile. De când am terminat studiile şi până acum au apărut tot felul de invenţii, inovaţii şi teorii. Şi vreau să fiu la curent cu ele. Ultima oară am citit «teoria coardelor». E prea complicat să explic. E o nebunie oricum. Este un amestec între legile fizicii clasice, legile lui Einstein şi alte legi mai mici decât ele”.
Apropiatul său, Ion Tache, îl descrie ca pe un multimilionar modest: „Are casă unde stă mama lui şi mai are o singură casă la Bucureşti, jos aici la Cotroceni, lângă cheiul gârlei, acolo undeva, o casă normală, nu una din aia…Nici măcar maşini nu are. Are o Dacie şi o maşină din asta mare americană, cum îi spune? Cred că un Dodge negru. Şi mai are nevstă-sa un Porsche obişnuit. Adică nu din ăla, că sunt din alea supertari, cu motoare de 180 de cai. Nu, unul normal, a cărui culoare e un maro frumos… Nici eu nu ştiu de ce merge cu maşina asta, Dacia. Noi prietenii îi spuneam „Ciudatul””.
Uimit, i-am cerut lui Nelu Iordache clarificări despre automobilul cu care circulă: „Da, merg cu un Logan alb. Am cerut şofer, dar nu fiindcă am nevoie, ci din cauză că atunci când merg undeva, e complicat cu locul de parcare. De multe ori partenerii de afaceri au rămas miraţi când au văzut că cobor din Dacia, dar nu îmi pasă. E problema lor. Soţia da, are un Porsche Cayenne, pe care îl mai conduc şi eu”.
Nelu Iordache mai are un obicei, pe care ni-l povesteşte mama lui, Gherghina Iordache: „O dată pe săptămână vine să mănânce o ciorbă la mine. Probabil că lui îi place ciorba mea. Toţi copiii preferă ciorba mamei lor, care i-a crescut. Ciorba lui preferată e din burta porcului. Se toacă carnea, se afumă şi se bagă în ciorbă, cu ou şi cu zarzavat. Şi bucăţelele de burtă îi place să le mai mănânce puse în tigaie, cu ou. Şi mănâncă direct din tigaie. Şi acum, când a venit zilele astea, tot din tigaie a mâncat, nu vrea în farfurie”. Deşi e regele asfaltului, e multimilionar şi are birou SF într-un bloc de sticlă de lângă Piaţa Victoriei, la plecarea din casa părintească, Gherghina Iordache nu-l lasă până nu-se îngrijeşte niţel de bunăstarea lui: „Cu Dacia vine de cele mai multe ori. În portbagaj îi pun ce am eu. Un ou, o ceapă, mă rog, ce mai am şi eu pe-acasă. Că el se simte mai bine, îi plac mult mai bine astea”.
Desigur şi Nelu Iordache îşi răfaţă mama, cu mici atenţii: „Am fost la nepoţică în America de patru ori. Am fost în Israel, am fost şi în Grecia, într-o excursie, acum doi ani. La greci am fost cu ăla mic de 6 locuri. (n.r. unul din cele două private-jeturi ale patronului Blue Air). Mi-a mai cumpărat nimicuri…o aia mică de aur, un cercel. Nu mi-a făcut cadouri de mare valoare. Cea mai valoroasă e o haină de blană de 2000 de euro. Ies cu ea când mă duc la biserică, mamă”. În plus, în curtea femeii se odihneşte un Mercedes, cu care unul din şoferii milionarului, o duce pe bătrână la analize, din când în când.
Ce reprezintă bogăţia pentru Nelu Iordache
Am vrut să aflăm cum a reuşit să pună cu atâta spor ban peste ban. Regele asfaltului ne-a răspuns franc: „Nu am ştiut că o să ajung bogat. Banii sunt un instrument”. L-am întrebat care e scopul pe care vrea să-l atingă cu respectivul instrument: „Scopul? Să impui anumite puncte de vedere în viaţă. Un punct de vedere pe care vreau să-l impun şi pe care încă n-am reuşit să-l impun este a fi civilizaţi. A crea civilizaţie în jurul meu”.
