În urmă cu câteva zile, prin semnătura copreşedinţilor Victor Ponta (PSD) şi Crin Antonescu (PNL), USL a transmis unor organizaţii neguvernamentale un proiect de pact de colaborare cu societatea civilă, care cuprindea printre altele asigurări de finanţare din bani publici. Aceste organizaţii neguvernamentale sunt coagulate într-o coaliţie care susţine protestele din Piaţa Universităţii. Din această coaliţie fac parte circa 30 de organizaţii, printre care Societatea Academică Română, reprezentată de Alina Mungiu-Pippidi, ProDemocraţia (Cristian Pîrvulescu), Centrul pentru Jurnalism Independent (Ioana Avădani), Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (Ionuţ Sibian), Salvaţi Dunărea şi Delta (Liviu Mihaiu), Agenţia de Monitorizare a Presei Active Watch (Mircea Toma). Potrivit unor surse, liderii USL ar fi fost încurajaţi de faptul că aceste organizaţii au susţinut protestele împotriva puterii şi au refuzat dialogul cu ministrul Teodor Baconschi. Astfel, liderii opoziţiei au crezut că pot transforma această „bunăvoinţă“ într-un parteneriat pe termen lung. Totuşi, se ridică întrebarea dacă oferta USL este sau nu morală.Unii dintre reprezentanţii acestor ONG-uri s-au simţit ofensaţi de tentativa de cumpărare a bunăvoinţei iniţiată de USL, alţii însă o consideră „binevenită“.
Ce a oferit USL
Pactul propus de USL societăţii civile conţine 16 articole, dintre care multe se referă la finan-ţarea ONG-urilor. Iată ce prevăd acestea:
„crearea unui fond special pentru sectorul nonprofit care să fie gestionat independent“;
„asigurarea condiţiilor funcţionării unei democraţii participative reale prin adoptarea unei legislaţii coerente privind asigurarea finanţării publice a sectorului asociativ“;
„asigurarea unui grad ridicat de independenţă sectorului asociativ prin finanţarea sa publică, prin crearea unor mecanisme solide şi transparente care să permită alocarea fondurilor de la bugetul de stat sau de la bugetele locale în baza unor criterii de performanţă asumate de autoritatea publică“;
„acces la alocarea cu prioritate a fondurilor publice, după consultări în cadrul dialogului social şi civic (…)“;
„definirea clară a activităţilor pentru a putea obţine statutul de utilitate publică“.
CITEŞTE AICI DOCUMENTUL INTEGRAL
În ofertă nu apare nimic despre continuarea luptei anticorupţie sau despre intenţia de sprijinire a unor instituţii precum AN I sau DNA.
Ce vor ONG-urile
În paralel cu oferta USL, organi-zaţiile neguvernamentale şi-au schiţat propriul proiect-program pe care au de gând să-l supună dezbaterii întregului spectru politic, nu numai USL. Proiectul, structurat pe şase capitole mari, susţine, printre altele, continuarea luptei anticorupţie, asigurarea protecţiei magistraţilor care au arestat şi condamnat politicieni, menţinerea instituţiilor anticorupţie precum ANI şi DNA, eliminarea traseismului politic, depolitizarea aparatului administrativ şi transparentizarea recrutării funcţionarilor publici pe criterii de competenţă, instituirea, în cooperare cu societatea civilă şi asociaţiile de afaceri, a unei monitorizări permanente a alocării banului public către sectorul privat etc.
Vezi proiectul organizaţiilor non-guvernamentale
Cum văd organizaţiile oferta USL
Ionuţ Sibian, preşedinte Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile: „USL nu a înţeles nimic din mesajul nostru”
„Oferta USL a fost nefericită şi momentul a fost prost ales. Ei nu au înţeles mesajul nostru şi al Pieţei Universităţii, care se referă la reformarea societăţii româneşti şi a întregii clase politice. Ei au extras doar doleanţele nostre referitoare la finanţare dintr-un document mai vechi numit Carta Albă a Organizaţiilor Neguvernamentale şi ni le-au oferit acum. Însă nu au spus nimic despre toate revendicările noastre referitoare, spre exemplu, la menţinerea Agenţiei Naţionale de Integritate, la asigurarea independenţei reale a magistraţilor, fără represalii pentru DNA, pentru procurorii şi judecătorii care au trimis în judecată sau au condamnat oameni politici. Noi am declinat oferta USL pentru că vrem să discutăm cu toate partidele, în Parlament. Aceasta este agenda noastră de discuţie, nu oferta lor“.
Cristina Guseth, preşedinte FreedomHouse: „USL a făcut o ofertă de fidelizare”
„În acest moment în care în România există presiuni ale străzii, o astfel de ofertă lansată de USL poate fi interpretată ca una de fidelizare, ceea ce contravine practicilor unei autentice societăţi civile. Într-o societate normală este necesară finanţarea din fonduri publice a unor organizaţii neguvernamentale, dar numai pe bază de proiecte şi de concurenţă transparentă, nu cu bani direct de la buget, după obţinerea statutului de asociaţie de utilitate publică. O organizaţie neguvernamentală e în principal o organizaţie cu o misiune asumată public. Spre exemplu, misiunea FH este de a promova şi apăra drepturile omului şi valorile democratice. În măsura în care îşi respectă misiunea, organizaţia este credibilă, devine o referinţă în spaţiul public, participă la concursul de proiecte şi obţine sau nu fonduri“.
Mircea Toma, preşedintele Agenţiei de Monitorizare a presei active Watch: „USL a făcut o ofertă vulgară”
„Oferta USL a fost o ofertă vulgară, născută din minţile unor oameni care nu gândesc decât în cheia banilor. Ei nu acceptă că există oameni care acţionează în virtutea unor valori, care nu pot fi scrise în cifre. Scrisoarea lor conţinea momeala cu banii. Ei gândesc cam în acest registru paradigmatic: nu faci ceva dacă nu-ţi iese ceva la buzunar. De aceea ne-au propus banii“.
Alina Mungiu : ” Ce au trimis ei e o discuţie mai veche, dar nu e nimic în neregulă nici cu aceea”
Alina Mungiu, preşedintele Societăţii Academice Române şi profesor doctor la Hertie School of Governance, ne-a transmis că „nu e nimic anormal să discutăm şi cu opoziţia şi cu puterea. Noi am publicat pe Alianţa pentru o Românie Curată revendicările noastre, iar ce au trimis ei e o discuţie mai veche pe care o aveau cu alţii, dar nu e nimic în neregulă nici cu aceea. După cum am scris eu în România Liberă, modelul estonian de dezvoltare al societatii civile e cel mai bun şi oricine aflat la guvernare îl copiază face bine! ” De asemenea, Alina Mungiu ne-a transmis şi răspunsul SAR la oferta USL pe care îl reproducem mai jos.
„Mulţumim pentru propunerile dvs pe care le studiem cu interes. În acelaşi timp, avem propria noastră consultare publică pe principiile publicate pe romaniacurata.ro şi, pâna la finalul acestei consultări şi o decizie comună cu toţi colegii, nu ne putem angaja individual în vreun dialog. Acesta va include în mod necesar o mare parte sau toate din punctele de pe lista de revendicări de pe website, agreate de toată societatea civilă, separat de propunerile privitoare la statutul societăţii civile. Vom reveni cu o propunere de dată concretă după coordonarea în interiorul coaliţiei noastre şi vă mulţumim încă o dată pentru disponibilitatea arătată pentru dialog „.
Cristian Pârvulescu, preşedintele „ProDemocraţia”: „Oferta de finanaţare a USL este binevenită”
Cristian Pîrvulescu nu crede că pactul propus de USL poate fi interpretat ca fiind coruptibil, oferta de finanţare fiind binevenită. „Fiind vorba de o ofertă de pact, ea trebuie luată ca atare. E o iniţiativă binevenită. Noi am cerut finanţări publice încă din 2008 şi din 2009, iar USL ne-a răspuns acum la solicitări, iar oferta de finanţare este binevenită. Noi vom avea discuţii cu toate partidele, nu numai cu USL. Scopul nostru este să fie asigurate alegeri corecte. Oferta USL nu mi se pare coruptibilă, iar Pro Democraţia va observa la fel de obiectiv alegerile, aşa cum a făcut-o şi până acum (…) Eu nu am spus că Traian Băsescu sau Guvernul Boc trebuie să-şi dea demisia, ci am pus problema legitimităţii PDL şi a lui Traian Băsescu, iar asta nu este lipsă de obiectivitate pentru că şi preşedintele a spus că se gândeşte la asta (…) Spre exemplu, eu nu cred ca o asociaţie declarată prin lege de utilitate publică să aibă prioritate la finanţare, ci proiectele în sine să obţină finanţările. De altfel, primul care a iniţiat în anul 2000 un astfel de text de lege prin ordonanţă de urgenţă a fost Valeriu Stoica (pe atunci lider PNL), iar pe vremea lui Adrian Năstase aceste asociaţii declarate de utilitate publică chiar au fost finanţate”.
Ponta: „Este o tâmpenie şi nu răspund”
Întrebat fiind de ce USL a oferit finanţare în loc să accepte platforma-program cu principiile morale pentru reformarea societăţii creionate de organizaţiile neguvernamentale din Coaliţia 2012, Victor Ponta ne-a răspuns sec: „Cine vi le-a dat? Cum au ajuns la dumneavoastră? Este o tâmpenie şi nu răspund“. Am încercat să-i luăm un punct de vedere şi lui Crin Antonescu, dar acesta nu a răspuns la telefon.
Precedent: Adrian Năstase a finanţat cu bani publici trei ONG-uri unde era preşedinte
În anul 2000, ministrul Justiţiei de atunci, liberalul Valeriu Stoica, a fost artizanul unei ordonanţe de urgenţă pentru finanţarea asociaţiilor neguvernamentale (OG 26/2000) declarate de utilitate publică. Primul care a pus în practică această ordonanţă a fost Adrian Năstase, fost premier între 2001-2004. În afară de bani de la buget, aceste asociaţii de utilitate publică au primit sedii – multe în vile nerevendicate, aflate în administrarea Regiei Protocolului de Stat – pentru care chiriile erau modice, cu posibilitatea de cumpărare la pret de inventar (cu mult sub preţul pieţei). Printre organizaţiile favorite ale lui Năstase s-a aflat cea de vânătoare şi pescuit sportiv (AGVPS) al cărui preşedinte de onoare era. De asemenea, Năstase a acordat statut de organizaţie de utilitate publică şi altor două ONG-uri în care era preşedinte, respectiv Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (ADIRI) şi Fundaţiei Europene Titulescu, ambele cu sediul în Casa Titulescu, aflată în administrarea RA-APPS. Alte organizaţii despre care presa a relatat că ar beneficiat de bani publici deoarece aveau statut de asociaţie de utilitate publică au fost Marea Lojă Naţională din Romania şi „Centrul Regional PER pentru Europa Centrală“.
Cum sunt finanţate ONG-urile în statele cu democraţie consolidată
Ionuţ Sibian explică practica finanţării din bani publici a organizaţiilor neguvernamentale în ţări ale UE. „Potrivit European Citizen Action Service (ECAS), la începutul anilor 2006, un ONG european tipic primea circa jumătate din veniturile sale din surse publice. În aceeaşi perioadă, procentul venitului sectorului neguvernamental obţinut din finanţări guvernamentale varia între 30 (Suedia, Norvegia) la peste 70 (Belgia, Irlanda) în Europa de Vest, iar în ţările Central-Est Europene, de la aproape 20 (Slovacia) la 40 (Republica Cehă). În România, finan-ţarea guvernamentală pentru sectorul ONG era estimată în aceeaşi perioadă la 5% din totalul veniturilor de care dispuneau organizaţiile neguvernamentale din România. În sondajul «Barometrul de Opinie al Liderilor ONG», ediţia 2011, realizat de către FDSC, doar 7% dintre res-pon-denţi afirmă că finanţarea de la statul român reprezintă principala sursă de venit a organizaţiilor pe care o conduc”.
Cristina Guseth, preşedintele Freedom House, susţine că în Occident „fundaţiile se finanţează din fonduri publice dedicate obiectivelor care se înscriu în misiunea lor, din sponsorizări sau derulând diferite servicii care aduc venituri mai mici decât cheltuielile presupuse de aceste servicii. De multe ori, organizaţiile neguvernamentale pot fi finanţate de către stat, în urma unei competiţii şi pe baza unui contract care limitează foarte clar gradul de implicare a statului în programul respectiv. Mai există însă şi fundaţiile de pe lângă partide. De exemplu, în SUA există National Democratic Institute şi International Republican Institute. Aceste organizaţii pot fi finanţate şi de către guvernul SUA atunci când desfaşoară programe de asistenţă democratică în alte ţări sau în ţara lor”.
Cum se obţin finanţările în România
Cristina Guseth: „La noi, lucrurile stau aşa numai într-o masură extrem de mică; de cele mai multe ori, banii din finanţări româneşti sunt un scop în sine în loc să fie dedicaţi unui scop util societăţii. În România, banii se obţin într-o manieră destul de ocultă şi de cele mai multe ori cimentează o relaţie de complicitate prin care unele ong-uri ajung să facă anumite jocuri şi servicii politice“.
