România Liberă va publica în fiecare săptămână, începând de astăzi, o serie de investigaţii menite să prezinte realitatea crudă, necosmetizată, prin intermediul filmărilor cu camera ascunsă. Ca şi până acum, „Incognito” se va apleca asupra corupţiei, a indolenţei şi iresponsabilităţii manifestate de unele autorităţi dar şi asupra problemelor care ţin de protecţia consumatorului.
Ne vom pune în pielea cetăţeanului simplu, care de foarte multe ori este înşelat fără scrupule de comercianţi dar şi de funcţionarii statului. Imaginile filmate de reporterii incognito vor putea fi vizionate în fiecare marţi, de la ora 20.30, pe Prima TV.
În România naşterea a devenit sport extrem. Femeile care se hotărăsc să aducă pe lume un copil trebuie să se prezinte la maternitate cu buzunarele pline şi înarmate cu curaj. Am vrut să vedem însă dacă, la o lună după tragedia de la Maternitatea Giuleşti,în care au murit şase bebeluşi, există totuşi cel mai mic semn că situaţia este pe cale să se îmbunătăţească. Am vrut să vedem dacă viitoarele mame mai sunt obligate să-şi cumpere medicamentele de care, altfel, ar trebui să beneficieze în mod gratuit, în virtutea calităţii de contribuabili la bugetul sănătăţii. În plus, am vrut să vedem dacă mamele primesc îngrijirile cuvenite şi mai ales dacă trebuie să plătească medicii şi asistentele cu care au de-a face.
„Până acum am plătit medicilor 20 de milioane”
În maternităţile din Bucureşti, gravidele vin „blindate” cu plicuri pe care urmează să le împartă medicilor, asistentelor, brancardierilor, anesteziştilor. Fiecare îşi primeşte partea în lei sau în euro, sume mai mici sau mai mari, după posibilităţi. Toate acestea se petrec în condiţiile în care personalul medical acuză faptul că salariile sunt foarte mici. În realitate însă, multe asistente primesc zilnic şpagă sute de lei, iar doctorii pot pleca acasă cu mii de euro, în funcţie de numărul naşterilor. Desigur, există şi excepţii, dar cât să confirme regula. Sub pretextul că în familie vom avea, curând, o viitoare mamă, am stat de vorbă cu mai multe paciente de la maternităţile din Bucureşti. Am reuşit să aflăm, fără prea mari eforturi, la cât se ridică atenţia care trebuie dată pentru o naştere. Discuţia de mai jos a avut loc la Spitalul Universitar din Bucureşti.
Reporter: Voiam să ştiu cât să dăm.
Mamă: Eu am dat 6 milioane, depinde de fiecare: 6, 7, 5.
R: Şi la cezariană?
M: Eu am fost propusă la cezariană şi m-am interesat. Zece se dă.
R: Cu plic?
M: Plic, pur şi simplu.
R: La moaşe?
M: Un milion, un milion jumate.
R: Şi la anestezist?
M: Două milioane, două jumate. Am mai dat şi la infirmiere. La doamna cu căruţu, care m-a adus de-aicea până în partea cealaltă i-am dat 100 de mii. I-am dat şi doamnei care mi-a adus bebicul prima oară la alăptat, la femeia care le face băiţă seara…
R: Deci…
M: Sute, sute, sute şi iar sute. Bani cât de mulţi. Pe mine m-a costat 20 de milioane de când sunt aici.
„Doamna doctor e foarte bună, dar şi primeşte mult”
Una dintre principalele acuzaţii ale pacientelor la adresa maternităţilor din România este referitoare la serviciile prestate de personalul medical. Discuţiile purtate cu pacientele Spitalului Filantropia scot la iveală faptul că, dacă şpăgile nu sunt suficient de mari, atunci şi grija medicului sau a asistentei este pe măsură.
Reporter: Ne interesează la ce medic sunteţi şi dacă ni-l puteţi recomanda.
Gravidă: Pe asta a mea nu v-o recomand. Eu am zis că nu vreau să mai merg niciodată la ea. Ce am mai auzit în spital a fost de doctoriţa G. E cea mai bună, dar şi primeşte… mult. Ideea e să vină la naştere, că am mai auzit şi noi că nu vin.
Reporter: Dar aşa, cât trebuie să îi dăm?
G: Cred că un milion.
Reporter: Un milion numai ca să vorbesc cu ea?
G: Da, consultaţia, da. Eu am dat la a mea câte cinci sute de mii şi nici nu se uita la mine.
Preţul corect: 600 lei doctorul, 100 de lei asistenta
La Spitalul Universitar, tarifele la negru pentru o naştere sunt atât de cunoscute încât ar putea fi puse la vizier. Şi, ce e mai grav, printre viitoarele mămici, despre plicul dat la personalul medical se vorbeşte ca despre un lucru firesc.
Reporter: Îmi puteţi spune cine e cel mai bun medic şi pe cine să caut?
Gravidă: Domnul doctor H. Este foarte cumsecade şi nu e foarte scump la bani, să vă zic aşa. Dacă e naştere normală până în şase milioane.
R: Şi la asistente?
G: Cinci sute, un milion.
R: Şi banii când îi dau?
G: Atunci când naşte. La asistente, după ce se termină naşterea îi băgaţi, o să fie două asistente, mai mult de cinci sute de mii ,nu. Trebuie şi la doctor şase milioane. Asta, la o naştere normală. Dacă era cezariană era mai mult.
R: Cam cât?
G: Cam vreo zece.
Consultul e gratuit, costă 100 de lei
De multe ori, asistentele sunt cele care intermediază plata la negru către doctori, aceştia pozând în persoane aflate dincolo de orice suspiciune. Un doctor a fost de acord să asiste la naşterea unei persoane care nu plătea bani la bugetul sănătăţii. Dar care a fost de acord să fie atentă cu medicul în cauză.
Reporter: Nu ştiu pe nimeni la ginecologie şi sora mea are 34 de ani şi trebuie să nască. Vine din Italia pentru că îi e frică acolo, printre străini. Cât e consultaţia la domnul doctor?
Asistentă: Chiar nu ştiu, dar e un om super.
R: Şi naşterea?
A: Îl întrebaţi personal între patru ochi.
R: Şi îmi spune?
A: De ce nu v-ar spune?
În discuţie intervine şi doctorul în cauză, aflat întâmplător prin zonă.
Reporter: Ea vine miercuri în ţară.
Medic: Vă las telefonul meu s-o văd şi eu.
R: Să vină cu buletinul?
M: Ea e româncă, e cetăţean român, naşterea e gratuită nu contează.
R: Dar nu are carte de muncă aici.
M: Nu are nici o legătură, e cetăţean român.
Medicul se îndepărtează. Bunăvoinţa lui ne este imediat explicată de către asistenta medicală.
Reporter: Trebuie să îi dau ceva la primul consult?
Asistenta: Cinci sute de mii sau un milion.
R: Şi la naştere şi la cezariană?
A: Zece milioane.
R: Şi la anestezie cât?
A: Încă un milion.
Naştere cu medicamente de acasă
În cele mai multe dintre maternităţi se naşte însă cu medicamentele de acasă, chiar dacă mama şi-a plătit ani la rând contribuţia la casa de sănătate şi impozitele. Când vine vorba să nască, contribuţia ei se şterge cu buretele sub eternul pretext că nu sunt fonduri suficiente.
Dicuţia avută de către reporterul incognito nu a avut loc la un spital dintr-un oraş uitat al României, ci la Spitalul Universitar Central din Capitală.
Reporter: Şi aşa, ca materiale ce trebuie să aduceţi de acasă?
Gravidă: Pe mine m-au pus să cumpăr două fiole de Xilină. L-am trimis pe soţ să le cumpere. Şi o fiolă de No-Spa şi una de Scobutil pentru durere.
R: Nu v-au oferit măcar un algocalmin?
G: Nu au absolut nimic. Dacă vreţi să naşteţi aici copilul trebuie să aibă pempărşi, vată pentru copii.
R: Nu-ţi oferă nimic?
G: Nici măcar un calmant nu au. Dar bani vor. Şi mulţi. Că doar e un spital de urgenţă.
O vecină de salon intră în vorbă îndemnându-ne să cumpărăm anestezic: „costă vreun milion şi jumătate”. Mai aflăm de la o proaspătă mămică faptul că: „mi s-a zis dinainte să aduc multă vată, că trebuie să îmi cumpăr kitul de anestezie epidurală ceea ce am şi făcut, am luat şi fiole de algocalmin”.
Pacient: „Am dat bani”. Doctor: „A fost o problemă de comunicare”
Confruntaţi cu astfel de dovezi, şefii spitalelor încearcă să găsească explicaţii pentru plângerile venite din partea unor foste paciente nemulţumite de tratamentul la care au fost supuse. „Primul pas a fost să îmi aleg un medic ginecolog care să îmi monitorizeze sarcina. În fiecare lună am cotizat cu 300 de lei. Când a venit momentul, mi-au spus că le pare foarte rău, dar sarcina este destul de mică şi nu au decât un singur incubator în care este un copil şi mai mic decât al meu. L-am sunat pe doctor şi mi-a spus sec să mă duc la Polizu. M-am dus la Polizu unde nu s-a uitat cu ochi buni la mine din cauză că acea cotizare nu a intrat în buzunarul doctorului de la Polizu. Mi-au spus că nici ei nu au incubatoare. Cât timp mă plimbam printre spitale şi aveam travaliu îl sunam pe doctor, dar nu l-a interesat soarta mea”, ne-a declarat o femeie care a născut la Spitalul Filantropia. Confruntat cu această mărturie, directorul medical al spitalului, doctorul Stelian Pană, ne-a precizat că „doamna respectivă nu era o problemă de urgenţă, o urgenţă poate fi un infarct miocardic, un accident cardio-vascular, o sarcină extrauterină ruptă, de aceea nu a beneficiat de atenţia doctorului care o monitoriza”. Întrebat cum comentează afirmaţia femeii: „eu am cotizat şi am fost prost tratată”, Stelian Pană a susţinut „poate a fost tratată prost din punct de vedere al comunicării”.
„Asistentele au fost atente pentru că am fost şi eu atentă”
O altă pacientă care a născut la „Spitalul Universitar” ne-a declat că „am avut dinainte pregătită suma de 5.000 de lei din care nu am mai rămas cu mare lucru. Pentru fiecare injecţie am dat 50 de lei asistentei care mi-o făcea. O asistentă mi-a zis că trebuie să dau ceva şi anestezistului, că aşa se practică. Externarea a fost neobişnuită pentru că asistentele nu ştiau la ce medic să se ducă să îmi semneze externarea. Medicul de gardă nu m-a mai consultat în cele trei zile cât am stat în spital, iar doctorul care mi-a supravegheat sarcina nu a venit să mă vadă. Am avut, la început, probleme cu asistentele care noptea erau de negăsit, se retrăgeau în camera de gardă, adormeau şi dacă le chemam făceau comentarii.”
Medic: „Acum urli, dar când l-ai făcut ţi-a plăcut!”
Ioana Nicolae este scriitoare şi soţia lui Mircea Cărtărescu. În urmă cu ceva vreme a născut la Maternitatea Giuleşti şi mărturiseşte că experienţa trăită a fost una îngrozitoare. „Nu exista apă caldă, afară ninsese. Puneam sticle de apă pe calorifere ca să le încălzim şi să avem cu ce ne spăla. Nu am văzut în viaţa mea atât de mulţi gândaci, deşi am stat în cămine studenţeşti, îi găseai şi în cană. Perioada de travaliu mi-am petrecut-o în Sala de naşteri. Eu am asistat la două-trei naşteri până mi-a venit şi mie rândul şi toate au fost horror. Adică doctorul îi spunea pacientei: acum urli, dar când l-ai făcut ţi-a plăcut! Medicul acela merita să îşi piardă dreptul de a profesa, nu să mai şi primească nişte bani de la o femeie care fusese umilită în ultimul hal. Respectiva mămică i-a dat, ulterior, «taxa» pentru că înainte nu apucase.” Dar neajunsurile au continuat şi după naştere. „Băieţelul meu a avut icter şi în prima săptămână a trebuit ţinut cu faţa sub o lampă, sub lumină. Şi pentru asta era nevoie să i se acopere ochii cu ceva. Realmente îi acopereau ochii cu bandă adezivă, pe care i-o smulgeau cu piele cu tot”, spune Ioana Nicolae.
„Iarna, în loc de geam aveam o pătură în fereastră”
Blestemul naşterilor în maternităţile româneşti nu e un caz singular în familia Ioanei Nicolae şi a scriitorului Mircea Cărtărescu. „Înainte de a naşte sora mea, ea nefiind un om înstărit, principala ei grijă a fost cum poate face rost de bani, deşi urma să nască la o maternitate de stat. În final, fraţii mei au făcut o chetă şi i-au trimis bani de naştere 400-500 de euro”, spune Ioana. Cu puţine excepţii, situaţia este catastrofală în aproape toate maternităţile din ţară. „Dacă aţi putea vedea în ce hal arată maternitatea din Turnu-Severin, v-aţi cruci. Pe lângă faptul că este plină de gândaci şi şoareci are mucegai pe pereţi, pică tencuiala în saloane şi are igrasie. Acolo se nasc copiii noştri.” La maternitatea din Constanţa unei mămici al cărui copilul avea o problemă la stomac i s-a sugerat să întrerupă tratamentul cu paracetamol pentru că… spitalul nu mai are astfel de pastile. „O mămică din rezervă cu mine povesteşte că în urmă cu doi ani născuse băieţelul iarna şi în salonul de nou-născuţi era un geam mare spart. Mămicile au strâns toate păturile, le-au pus în fereastră, iar ele nu au îngheţat de frig.”
„Copilul nu mai are mamă, mama nu îl mai poate creşte”
Destinul unui coleg de breaslă a fost nenorocit de neglijenţa şi lipsa de omenie a unor doctori. Soţia sa a fost lăsată să sângereze 12 ore, iar cezariana i-a fost făcută în ultimul moment. Ea nu a mai putut fi salvată, iar copilul a supravieţuit, dar are mari probleme de sănătate. „Sistemul medical e o abstracţie. E format din oameni care pot salva vieţi, de cele mai multe ori ei se luptă cu moartea şi o înving, dar şi din oameni abrutizaţi cărora trebuie să li se cunoască numele şi prenumele pentru a fi îndepărtaţi din sistem. Altfel de tragedii care au început să se întâmple cumplit de des, se vor repeta. Pe soţia mea au lăsat-o să sângereze o noapte întreagă fără să o consulte, iar dimineaţă şi-au dat seama că are dezlipire de placentă. Copilul meu a fost lăsat fără mamă, iar mama lui a fost lăsată fără bucuria de a-l creşte. Astfel de oameni sunt un pericol pentru sănătatea publică”, spune cu durere Mihai Ionescu.
„Vina e împărţită de medici şi pacienţi”
Cristian Anton Irimie, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, a încercat să găsească o serie de soluţii pentru remedierea situaţiilor prezentate mai sus în maternităţile din România. „Ministerul Sănătăţii a făcut demersuri pentru deblocarea unor posturi în sănătate, ceea ce va duce şi la creşterea numărului de cadre. Dar în afară de număr, este importantă şi calitatea oamenilor care vin în sistem”. Ştie de atenţiile date la doctori şi spune că vina este împărţită între medici şi pacienţi. „Dacă aceşti bani negri ar veni în sistem s-ar schimba foarte multe lucruri. Este vorba de schimbarea mentalităţii pacienţilor şi a medicilor care nu se rezolvă în sensul dorit de societate. De multe ori se consideră şi de către pacient că acel plic este diferenţa dintre munca prestată şi partea de salarizare a medicului”.
Şase copii morţi la Giuleşti
Încă un bebeluş, al şaselea bebeluş a decedat, duminică, la aproape o lună de la tragedia care a avut loc la Maternitatea Giuleşti. Cauza a reprezentat-o numeroasele complicaţii pulmonare de care suferea micuţul. Alţi cinci micuţi se află internaţi la terapie intensivă la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu”. În incendiul izbucnit la Maternitatea Giuleşti pe 16 august, şi-au piedut viaţa cinci bebeluşi. Asistenta medicală responsabilă cu supravieţuirea micuţilor a fost arestată preventiv, iar alte persoane au fost puse sub acuzare.
