Scandalurile dintre romi vor putea fi judecate la Sibiu într-o sală special amenajată pentru stabor, după ce până acum medierea conflictelor se făcea pe la casele împricinaţilor.
Primul sediu de tribunal al romilor a fost inaugurat ieri ca la carte, cu tăieri de panglică şi discursuri sforăitoare, chiar peste drum de palatul regelui Cioabă din Sibiu, undeva pe strada Grâului. „Noi nu vrem să facem o instituţie paralelă cu cele ale statului român. Staborul este doar o judecată a romilor, care funcţionează de sute de ani. Este, dacă vreţi, o mediere. Avem peste 40 de tineri romi care au absolvit Facultatea de Drept şi care se vor specializa pentru a deveni mediatori autorizaţi”, spune regele romilor, Florin Cioabă.
Înăuntru, nici loc să faci un pas. Ziarişti, juraţi, judecători şi simpli gură-cască au umplut până la refuz sala de judecată pentru primul proces „legal”. „Până acum ne întâlneam pe stradă, prin casa unuia sau altuia. Astăzi avem o locaţie a noastră, unde ne putem întâlni fără să deranjăm pe nimeni”, spune unul dintre cei şapte judecători din completul romilor. Fiecare ţine însă să menţioneze că judecata ţigănească nu se va substitui justiţiei. „Dar sunt multe momente în care judecătorii nu ne pot înţelege. De exemplu, la noi e obiceiul ca femeia să nu treacă prin faţa bărbatului. Instanţele nu vor înţelege obiceiurile şi vom fi caz de derâdere. Asta e o valoare a neamului nostru. Cum îi vom putea explica judecătorului că e un semn de lipsă de respect ca femeia să treacă prin faţa bărbatului şi să aşteptăm să ne înţeleagă”, spune Dorin Cioabă, preşedintele completului de judecată şi, totodată, fiul regelui Cioabă.
Prin stabor, mai-marii comunităţii rome din Sibiu vor să îşi ferească supuşii de probleme cu legea. „Noi nu vrem autonomie, ci doar să menţinem relaţiile din comunitate. Drepta-tea se caută, nu vine de la sine. De asta vrem să vă spunem vouă că puteţi veni la noi, la stabor, cu orice problemă. Dacă aveţi probleme cu legea, vă putem explica ce trebuie să faceţi. Dacă aveţi probleme, vă putem face întâmpinări, vă putem chiar reprezenta în tribunale sau chiar în Europa”, adaugă Dorin Cioabă.
Procesul şi salba de aur
Odată discursurile încheiate, cei şapte judecători iau loc. De fapt, doar şase, căci al şaptelea nu are scaun, dar se sare rapid peste moment şi se deschide procesul. În cauză, doi cumnaţi care îşi dispută o salbă de aur. Salba i-a fost lăsată în păstrare lui Mihai Gheorghe, pentru ca acesta să o returneze cumnatului când va crede de cuviinţă. Între timp, femeia a murit, iar salba s-a făcut nevăzută. „Mama a murit şi salba asta o vreau înapoi. O vreau că e de la mama”, spune păgubitul. Judecătorii încearcă să îl prindă cu ocaua mică. „Câte monede avea salba?” „Vreo 35″, plusează păgubitul. „Ceee? Ăsta n-a văzut atâţia galbeni în viaţa lui”, sare cumnatul Mihai Gheorghe. După care se dezlănţuie haosul. Se ajunge la înmormântarea femeii care a făcut imprudenţa să arunce la mijloc, între fiu şi cumnat, salba.
„Am vândut galbenii, domn’ preşedinte. Că n-aveam cu ce bani să o înmormântez. O mâncau cânii, domnu’ preşedinte dacă nu o înmormântam”, spune Gheorghe. Cumnatul sare până în tavan: „100 de milioane am plătit la înmormântare!”. „100 de milioane??? Auziţi, mă, 100 de milioane. Bă, tu n-ai văzut atâţia bani în viaţa ta”, contraatacă Gheorghe încercând să atragă publicul de partea sa. Doi dintre judecători sunt implicaţi direct în cauză. Unul a fost martor când femeia a lăsat salba moştenire, altul a ajutat direct la înmormântarea femeii. „Tu cu mâna ta ai adus crucea de la Simeria”, spune Gheorghe. Moment în care şedinţa se rupe în două. Cei doi judecători nu ştiu cum să se mai fofileze. Soluţia vine de la unul dintre colegii de complet, care cere amânarea până la audierea de martori. Mulţumiţi că au făcut dreptate şi că au avut ocazia să bată cu ciocănelul în masă, cei şapte judecători părăsesc sala în amin-urile pirandelor. Dreptatea rămâne pe data viitoare.
