» Un italian fara venituri cere ajutor financiar Ambasadei Italiei pentru a putea ramane la Bucuresti alaturi de copilul sau si de mama romanca a acestuia.
» Antonello Prearo afirma ca ambasadorul nu-i raspunde la solicitari, desi a lucrat, la randul sau, ca functionar in Ministerul de Externe de la Roma.
» Un alt italian, Massimiliano Trombeta, se plange ca moare de foame la Alba Iulia pentru ca nu poate parasi tara, fiind implicat intr-un dosar penal. si el solicita ajutorul ambasadei.
Antonello Prearo a ajuns pentru prima data in Romania in 1992, ca functionar al Ambasadei Italiei in tara noastra. Mai lucrase sase ani la misiunea diplomatica a aceleiasi tari in Buenos Aires, dar si la centrala de la Roma a Ministerului Afacerilor Externe (MAE) italian, inca din 1982. "Functionar marunt", dupa cum singur recunoaste. Acum are nevoie disperata de sprijinul fostilor colegi, dar acestia nu mai sunt deschisi la strigatele lui de ajutor.
La scurt timp dupa sosirea la Bucuresti, Antonello Prearo a cunoscut-o pe femeia care avea sa devina mama copilului sau. Pana in 1996, viata i s-a parut frumoasa. Numai ca in acel an a fost rechemat la Roma si fericirea i s-a zdruncinat pentru prima data. Mama baiatului nu a vrut sa-l urmeze in Italia, romanca dorea sa-si construiasca o cariera acasa. Dupa doi ani de chinuri la distanta, Prearo a decis sa renunte el la propria patrie, asa ca si-a dat demisia din MAE si a revenit in Romania. "sefii m-au rugat sa raman, dar eu nu puteam sta departe de copilul meu, nu-l puteam sustine din Italia. stiam cat de important era pentru el un tata", imi explica decizia.
Lucrurile inca aratau bine. Deja obisnuit cu viata de aici, Antonello Prearo si-a imaginat ca se va descurca in tranzitia romaneasca. Fiind la baza contabil, in 1999 si-a deschis o firma de consultanta financiara. Dar nu a fost sa fie. "Profesional, lucrurile mergeau bine, dar nu am reusit sa castig suficienti bani cat sa rezist pe piata. La un moment dat s-a pus problema unei fuziuni cu o societate mai mare, dar pe vremea aceea imi doream sa fiu independent." In 2001, One Cent SRL si-a oprit activitatea.
Repatrierea in Italia, un nou esec
Ramas fara nici o sursa de bani, cu dreptul de rezidenta expirat, Antonello Prearo a facut tot posibilul sa ramana alaturi de copilul sau si de mama acestuia. Femeia s-a oferit la inceput sa-l sustina din propriile venituri. Lucreaza la Directia Sanitara din Bucuresti si anul acesta isi va lua licenta in specializarea finante-banci. Barbatul si-a cautat, la randul sau, o slujba, dar nu a reusit sa se angajeze. "De sapte ani ma chinui sa gasesc de lucru, dar nu am avut succes nici macar o data. Nici la firme italiene, nici la cele romanesti. Nu stiu de ce, nu mi-a spus nimeni exact de ce ma refuza".
Oarecum disperat, in 2006 a apelat la varianta pe care si-o dorea cel mai putin: s-a repatriat in Italia cu fiul sau, care este si cetatean italian. Dar nici acolo nu s-a descurcat mai bine, din cauza unor neintelegeri cu bunica baiatului. "La Roma imi gasisem deja doua slujbe, una la o firma cu afaceri pe web, alta la o societate care vindea inghetata. Contabil. Dar nu m-am inteles cu mama mea si nu aveam cu cine sa las baiatul." Bunica italianca ii reprosa lui Antonello Prearo ca a ales sa traiasca in Romania si de aici a pornit o avalansa de certuri. In final, dupa doar doua luni, barbatul a decis sa se intoarca la Bucuresti.
Numai ca in Capitala situatia s-a agravat continuu. "Acum eu am 55 de ani, e foarte greu pentru mine sa mai gasesc o slujba. Pana acum, am fost sustinut de iubita mea, dar nici ea nu mai poate face lucrul asta. Are mari datorii, sunt restante la intretinere." Din cauza faptului ca de atata timp nu are o situatie financiara stabila, relatia sa de cuplu s-a deteriorat puternic. Imi sugereaza ca este mai degraba un tolerat in familie. Se teme insa ca nu pentru mult timp.
Ramas fara alte cai de a supravietui, nu vrea sa plece de langa baiatul sau de 13 ani. "In Italia nu ma mai asteapta nimic", declama Antonello Prearo. Asa ca a apelat la ajutorul statului italian pentru a rezista la Bucuresti. O mai facuse si pana in 2006, iar ca argument a avut chiar Constitutia Italiei, care stipuleaza ca statul are obligatia sa-i ajute pe cetatenii aflati in nevoie peste hotare.
Initial, Ambasada Italiei la Bucuresti i-a acordat sprijin financiar pentru copilul sau. De un an insa, nu-i mai raspunde la solicitari, dupa cum afirma.
"Am adresat numeroase memorii Ministerului Afacerilor Externe italian. Dar nu am primit nici un raspuns concret. Acum am aflat ca sunt si bolnav cu inima, dar nu pot sa ma tratez pentru ca nu am bani. Am cerut si pentru asta ajutor de la italieni, dar iarasi nu mi s-a raspuns favorabil." Cel mai trist i se pare ca l-au uitat chiar fostii colegi. "La MAE am fost ca o familie", imi spune amarat. "Ce mi se pare paradoxal – ca statul italian m-a ajutat cand nu mai aveam drept de rezidenta in Romania, deci nu aveam nici dreptul la sprijin financiar peste hotare. Atunci am refuzat sa iau banii, ca sa nu incalc legea, si am cerut sa fie redirectionati spre copilul meu. Acum, cand am rezidenta in Romania, deci am dreptul la ajutor potrivit Constitutiei, nu mai primesc nimic. E ciudat", se mira Antonello Prearo de modul in care functioneaza regulile in propria tara.
Prin urmare, ultima solutie pe care a gasit-o a fost sa se adreseze presei. A incercat intai la cea din Italia, asa ca a scris catre "Il Messaggero" din Roma. Nu a primit nici un raspuns, nu l-a sunat nimeni sa se intereseze de el. Asa ca s-a indreptat catre ziarele romanesti. Cu rusine totusi, dar mai ales cu teama sa nu se supere si mai tare iubita sa.
Acum eu am 55 de ani, e foarte greu pentru mine sa mai gasesc o slujba. Pana acum, am fost sustinut de iubita mea, dar nici ea nu mai poate face lucrul asta. Are mari datorii, sunt restante la intretinere."
Antonello Prearo
Replica
» "Noi l-am susTinut pe domnul Prearo"
Functionarii de la Ambasada Italiei la Bucuresti ne-au precizat ca stiu de cazul lui Antonello Prearo, pe care incearca sa-l ajute pe cat posibil. Diplomatii ne-au confirmat obligativitatea pe care o are statul italian fata de cetatenii sai de peste hotare. "Statul italian, prin intermediul ambasadelor si consulatelor sale, asigura asistenta cetatenilor sai care se afla intr-o situatie grava de necesitate. Aceasta situatie trebuie verificata pe baza unor criterii stabilite de normele in vigoare. Ambasada Italiei la Bucuresti si Ministerul Afacerilor Externe de la Roma au urmarit in mod constant si de-a lungul multor ani cazul domnului Prearo, apeland la toate posibilitatile prevazute de lege pentru a oferi asistenta dumnealui si familiei sale si vor continua sa faca acest lucru", se arata intr-un comunicat ce ne-a fost remis de Biroul de presa al ambasadei. Functionarii italieni ne-au transmis insa ca aceste ajutoare nu pot avea caracter continuu ori pe toata durata vietii solicitantului. In ciuda acuzatiilor lui Antonello Prearo ca din iulie 2007 pana acum nu i s-a raspuns la toate adresele sale, in acelasi comunicat se sustine ca "domnul Prearo a obtinut intotdeauna raspunsuri la solicitarile sale, in conformitate cu dispozitiile normativei in vigoare". Rugati sa detalieze care a fost concret ajutorul acordat, functionarii Ambasadei Italiei ne-au mentionat ca nu ne pot oferi aceste amanunte deoarece sunt informatii ce-l privesc exclusiv pe cetateanul italian.
Penal
» Moare de foame la Alba Iulia
Antonello Prearo nu este singurul italian disperat din Romania care a cautat ajutor la ambasada tarii sale la Bucuresti. Massimiliano Tombetta ne-a scris ca moare de foame la Alba Iulia, deoarece, fiind implicat intr-un proces penal, autoritatile romane i-au interzis sa paraseasca tara. Italianul, tamplar de meserie, a fost implicat intr-o altercatie cu logodnicul unei romance de care s-a indragostit. Massimiliano Tombetta sustine ca a fost batut de acesta si de un alt roman, iar un prieten al italianului a intervenit si i-a injunghiat pe atacatori cu un cutit-breloc. "Dupa ce am iesit din spital, ca urmare a inscenarilor puse la cale de familia romanilor, am fost arestat preventiv, sub acuzatia de tentativa de omor, retinandu-se ca eu as fi aplicat loviturile de cutit", ne-a declarat Massimiliano Tombetta. Ulterior, a fost eliberat, dar i s-a interzis sa paraseasca tara. Numai ca instrumentarea dosarului penal treneaza. "Din luna august 2007 sunt obligat sa raman in Romania, iar resursele mele materiale si ale familiei mele din Roma sunt epuizate, fiind in pericol sa mor prin infometare in aceasta tara." Italianul solicita Ambasadei Italiei ajutor material si juridic, cu speranta ca astfel va dovedi ca s-a aflat in autoaparare.
