Judoka de la Kremlin a sărit ca ars după ce Comisia Europeană a anunţat deschiderea unei anchete contra gigantului rus Gazprom, suspectat de practici anticon-curenţiale. A plasat Gazprom sub protecţia sa şi a ameninţat Europa că va reechilibra livrările de gaz spre Asia.
Preşedintele rus, Vladimir Putin, adoră să fie prezentat ca un apărător al animalelor. S-a fotografiat cu un tigru, a zburat alături de cocori şi ultimele atenţii le-a acordat unor caracatiţe. Una aflată într-o piscină, alta întinsă pe continentele Terrei. Caracatiţa Gazprom, leadershipul mondial al gazului. Gigantul rus se află în poziţie precară. Două săptămâni după ce anunţase întreruperea sine die a exploatării, împreună cu compania Total, a enormului zăcământ gazier Stokman (Arctica), liderul mondial al gazului şi-a văzut beneficiile reduse cu 23% în primul trimestru al anului în curs şi se află sub lupa Bruxelles-ului. Comisia Europeană a decis deschiderea unei anchete, existând suspiciuni privind practici anticoncurenţiale şi manipularea preţurilor în state din Europa de Est, între care şi România.
Iritat, Kremlinul a semnat marţea trecută un decret prin care pune sub protecţie „interesele strategice ruseşti”, o replică în forţă. Decretul prevede că nu pot fi date informaţii legate de activităţile unor astfel de întreprinderi decât cu acordul puterii executive atunci când sunt „cerute de servicii din ţări străine, organizaţii internaţionale, uniuni de state străine”. Concret – întreprinderea publică Gazprom nu are nici cea mai mică intenţie să coopereze cu Bruxelles-ul.
Ripostă la Vladivostok
Prezent la summitul Forumului pentru cooperare economică Asia-Pacific (APEC) de la Vladivostok, Vladimir Putin a denunţat abordarea „neconstructivă” a Bruxellesului faţă de Gazprom. Un purtător de cuvânt al companiei ruse, Serghei Kuprianov, a făcut de altfel precizări privind procedura angajată de UE contra grupului gazier: „Aşa cum arată decretul, Gazprom nu va furniza niciodată informaţii privind activităţile sale sau despre reducerile de preţ, decât după un acord prealabil cu autorităţile competente, ca pentru orice altă modificare tarifară”. Decretul supune autorizării puterii modificarea acordurilor dintre întreprinderile „strategice” cu parteneri din străinătate şi „toate celelalte acte privitoare la politicile lor comerciale în ţări străine”. Şi, supune autorizării statului rus orice cedare de părţi deţinute de aceste întreprinderi în companii străine, drepturile în activităţile comerciale din străinătate sau asupra bunurilor imobiliare de peste hotarele Rusiei.
Puterea rusă va refuza să dea undă verde tuturor acestor măsuri dacă sunt „de natură să aducă prejudicii intereselor economice ale Federaţiei Ruse”.
Documentul va complica sarcina anchetatorilor europeni, care vor solicita gigantului gazier explicaţii legate de politica tarifară şi despre anumite clauze ale contractelor cu clienţii din Est, care ar putea fi interpretate ca un abuz de poziţie dominantă. Aparent, este un document puţin compatibil cu regulile de joc ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), care tocmai a primit Rusia în rândul membrilor ei. Almunia sublinia că anchetele antitrust nu sunt bazate pe naţionalitatea societăţilor incriminate, ci pe rolul lor pe piaţa internă şi orice comentariu naţionalist este deplasat.
Avertisment
Putin a dat de înţeles că ancheta are ca scop forţarea Moscovei să vină în ajutorul Uniunii Europene, aflată într-o profundă criză economică. „Este provocată de mai multe lucruri, dar mai ales de situaţia economică dificilă a zonei euro” a precizat liderul de la Kremlin acuzând Comisia Europeană că doreşte să forţeze Gazprom să „subvenţioneze” ţările din estul Europei aflate în dificultate, altfel spus să le furnizeze gaz la preţ redus. El a amintit că în epoca URSS Moscova aproviziona cu energie la preţuri subvenţionate sateliţii săi din blocul comunist, dar a insistat pe faptul că Rusia post-sovietică nu va exporta hidrocarburi decât la preţul pieţei. „Europa vrea să-şi păstreze o anume influenţă politică şi doreşte ca noi să plătim pentru asta”.
Ancheta Comisiei Europene contra Gazprom vizează, în afara practicilor anticoncurenţiale, manipularea preţurilor în mai multe state din Europa Centrală şi de Est, foarte dependente de livrările sale de gaze. Ţările în cauză sunt Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Bulgaria, Ungaria, Lituania, Letonia, Estonia şi România iar Kuprianov a acuzat UE că doreşte reglementarea problemelor sale financiare pe spatele Rusiei, prin această anchetă încearcând să determine scăderea preţului gazului. În consecinţă, Gazprom va accelera proiectele de investiţii în Asia, în detrimentul clienţilor europeni, a ameninţat Serghei Kuprianov, subliniind că aprovizionările în regiunea Asia-Pacific le vor egala pe cele destinate Europei.
Lupta pentru leadership
Analiştii declară că aceste ameninţări traduc poziţia precară în care se află de acum Gazprom, care îşi vede ameninţat leadershipul mondial.
Potrivit agenţiei EIA (American Energy Information), dezvoltarea gazului de şist peste Atlantic va conduce SUA spre reducerea importurilor de gaz rusesc de la 73,6 miliarde metri cubi în 2010 la 8,5 miliarde în 2020.
În Europa, unde Gazprom realizează cea mai mare parte a vânzărilor, politica sa istorică a contractelor pe termen lung (până la 30 de ani) – astăzi sub supraveghere – bate pasul pe loc. Aşa cum declara comisarul european pentru concurenţă, Joaquin Almunia, „condiţiile în care funcţionau pieţele de gaz în urmă cu zece ani s-au schimbat radical”. Reducerile punctuale oferite de Gazprom pentru a-şi păstra clienţii riscă să nu mai fie suficiente. Diferenţa dintre preţurile pe care le propune şi preţurile pieţelor poate atinge între 100 şi 120 dolari mia de metri cubi. Rezultatul, „clienţii europeni vor începe să facă afaceri în altă parte”, potrivit pronosticului societăţii britanice Global Data.
Apoi, politica de diversificare spre Asia suscită dubii. Compania rusă este angajată într-un conflict tarifar cu China, primul client mondial. În regiune, ea trebuie să facă faţă concurenţei Kazakstanului, ale cărui zăcăminte uriaşe sunt exploatate de compania de stat CNPC. Iar proiectul construirii unui gazoduct destinat transportării gazului din Sahalin, principalul zăcământ oriental rusesc, spre marele port Vladivostok, nu este rentabil. „Statul este obligat să subvenţioneze cu 300 milioane de dolari pe an un proiect care va costa cel puţin 12 miliarde”, estimează Mihail Krutikin, asociat la cabinetul RousEnergy, pentru care Gazprom este „un parazit pe spatele statului rus şi o vacă cu lapte pentru funcţionarii detaşaţi de Kremlin”.
Galaxia lui Putin
Primul producător de gaz natural, Rusia deţine o treime din totalul rezervelor mondiale. După 1992, compania Gazprom este însărcinată de statul rus să producă, să distribuie şi să vândă această sursă de energie. Colosul a devenit astăzi redutabilul braţ armat al Kremlinului. O infrastructură nebuloasă unde oamenii Gazpromului sunt profesionişti pe piaţa gazieră, dar şi politicieni, miniştri, deputaţi, ambasadori, consilieri direcţi ai preşedintelui Putin. Toţi, joacă un rol în noua strategie energetică mondială. Iar Vladimir Putin, fără a cărui aprobare nu se ia nici o decizie strategică la Gazprom, apare ca stăpânul jocului gazier în Europa.
Au fost nenumărate dezvăluiri privind averea ascunsă a liderului de la Kremlin – conturi off-shore, nume de cod, contracte false. Martorii au dezvăluit cum fostul agent KGB, ajuns numărul unu în Rusia, a devenit extrem de bogat. Potrivit cunoscutului politician Stanislav Belkovski, averea presupusă a lui Putin este mai ales fructul participării pe care o deţine în întreprinderile energetice cum este Gazpromul. În urmă cu câţiva ani, Belkovski afirma că „liderul naţional” este „omul cel mai bogat” din Europa. El preciza că Putin deţine 40 miliarde dolari în acţiuni ale companiilor prezidate de amicii săi din Sankt Petersburg, 4,5% din gigantul gazier Gazprom, condus de fostul său adjunct când era primarul Sankt-Petersburgului, şi cel puţin 50% din cea mai importantă societate privată de export a petrolului rus, Gunvor. Aceasta fiind gestionată de Ghenadi Timcenko, cu care Putin a creat un club de judo, desigur tot la Sankt Petersburg. Gunvor are o structură misterioasă – cu sediul la Geneva, firma aparţine unui holding olandez, care este filiala unei companii cipriote a cărei adresă poştală este în Insulele Virgine. Mai ciudat este că, în final, compania Gunvor este deţinută de trei asociaţi, din care unul vrea să rămână anonim… Amicii din tinereţe ai lui Putin, din KGB sau parteneri de judo, au primit numeroase „cadouri” – bucăţi din industria energetică a Rusiei. Fraţii Rotenberg sau Iuri Kovalciuk au primit la preţuri ridicole filiale ale Gazprom, un transfer de active de 60 miliarde de dolari.
Vilă în Biarritz
Aşa cum este de aşteptat, patrimoniului „liderului naţional” este tabu. Şi totuşi câte ceva mai răsuflă pe ici pe colo, cum este cazul la Biarritz, regina staţiunilor balneare.
Sezonul estival la Biarritz a fost plin de zvonuri dar ultimul „valorează” ruble. Vladimir Putin ar fi devenit proprietarul casei pe care o ocupa compozitorul Igor Stravinski între 1921 şi 1924, când a locuit în staţiunea imperială. Superba vilă de 500 mp înconjurată de un parc magnific în cartierul Saint-Charles, Chalet des Rochers şi-a schimbat recent proprietarul după ce a fost luxos renovată. Întâmplător sau nu, noul stăpân al locurilor ar fi un foarte bogat cetăţean rus şi zvonurile insistente vorbesc despre Putin. Pentru fostul şef al FSB, cumpărarea sub un nume fals a unei reşedinţe secundare în străinătate este un joc de copii.
Este dificil de confirmat informaţia, dar în sprijinul ei vine o realitate – cea a atracţiei lui Vladimir Putin faţă de Biarritz. O fascinaţie adevărată care nu datează de ieri, de azi. El a petrecut în Biarritz o vacanţă cu familia în iulie 1999. Câţiva scriitori au relatat în cărţi recente acest episod necunoscut dar decisiv în ascensiunea fostului şef al serviciilor secrete ruse, FSB.
Întâlnire de taină
În iulie 1999, preşedintele de atunci, Boris Elţin, şi anturajul acestuia l-au trimis pe oligarhul Boris Berezovski cu o misiune confidenţială la Biarritz. Să îl convingă pe Putin, aflat în vacanţă cu soţia şi cele două fiice, să accepte să devină succesorul preşedintelui, aflat în plină decădere. La 16 iulie, un Gulstream (jet privat) al miliardarului rus a aterizat pe aeroportul Parma. Berezovski s-a întâlnit cu Putin, nu sub cupolele aurite ale Hotelului Palais, cum spun legendele, ci într-un apartament al unei rezidenţe hoteliere şi se spune că a fost impresionat de condiţiile modeste în care petrecea vacanţele viitorul şef de la Kremlin. Nu venise vremea exceselor deja cunoscute ale noilor miliardari ruşi pe Coasta de Azur sau la Courcheval.
În vară, Dmitri Rubolovlev, miliardar şi noul proprietar al AS Monaco, abia a găsit un loc pentru staţionarea Airbusului A 319 personal câteva zile la Parma, printre cohortele de jeturi private ale ruşilor.
La Biarritz, opulenţa şi ostentaţia ruşilor sunt reflectate de cele mai mari SUV sau limuzine ultraputernice cu geamuri fumurii, înmatriculate în Rusia. Iar buticurile de lux de pe bulevardul Edouard VII sunt pline cu clienţi ruşi care cheltuiesc şi 15.000 euro pentru o rundă de shopping.
Istoricul Etienne Rousseau-Plotto, membru al „Urşilor albi”, pasionat de literatura, istoria şi cultura rusă, îşi aminteşte de o zi la Biarritz, în urmă cu 15 ani, când un oficial aflat în vacanţă venise să facă baie în mare. Surprinzător, avea 15 gărzi de corp. Apoi, s-a aflat că era un director important al FSB-ului, ex-KGB.
