Lance Armstrong, lider şi dealer

EPO, testosteron, cortizon, autotransfuzii. Agenţia americană antidopaj, USADA, a publicat un raport în care multiplică detalii zdrobitoare pentru Lance Armstrong, de şapte ori câştigătorul Turului Franţei şi deposedat de titluri din cauza dopajului. Şi dezvăluie o teribilă organizaţie în cadrul echipei sale, US Postal.

În timp ce raportul USADA pune în lumină anii de practicare a dopajului în echipa lui Armstrong, o carte scrisă de un fost coechipier al texanului dezvăluie cum acesta organiza aprovizionarea colegilor de echipă cu hormon EPO (eritropoietină). Un joc de-a şoarecele şi pisica între dopat şi controlor. Mai multe mărturii au permis USADA să clarifice acest sistem de dopaj pus în funcţiune de Armstrong. Cocktail de ulei de măsline-testosteron, umeraşe (de haine) pentru transfuzii de sânge, un motociclist ce aproviziona cu produse dopante… În timpul Turului Franţei din 1999, sub conducerea lui Johan Bruyneel,  noul său director sportiv, US Postal avea un angajat pentru transportul EPO, alias „motociclistul”, Motoman, afirmă USADA.  „Calităţile lui de motociclist  au fost testate pentru că trebuia să joace rolul de traficant de droguri. Rolul era de a urma Turul pe motocicletă pentru a livra EPO lui Pepe” (PepeMarti), oficial antrenor, dar cunoscut de ciclişti drept „curierul”.

Hormonul era livrat direct în seringi şi era suficient ca cicliştii să-l injecteze şi apoi să arunce seringile într-o sticlă de coca-cola iar Del Moral, doctorul echipei, le scotea din maşină cât de rapid posibil.  În timpul acestui Tur din 1999 şi din anii următori, Armstrong şi coechipierii săi au făcut cure cu testosteron amestecat cu ulei de măsline, amestec botezat „ulei”, pe care Armstrong îl califica „aur lichid” în faţa soţiei colegului său de echipă, Frankie Andreu, la Nisa în 1999. Abia din 2001, echipa texanului a început să utilizeze testosteronul sub formă de plasture. Lance Armstrong s-a aflat şi în centrul sistemului cu transfuzii de sânge, folosind ca ascunzătoare apartamentul lui din Gerona, Spania, arată USADA. În 2003, lui Floyd Landis, câştigătorul efemer al Turului Franţei în 2006 înainte de a fi deposedat de titlu pentru dopaj, i s-a prelevat sânge pentru o viitoare auto-transfuzie. Doctorul Michele Ferrari a asistat la operaţiune şi a aşezat punga cu sânge a ciclistului într-un frigider ascuns în fundul unui mare dulap, în camera lui Armstrong.

Câteva zile mai târziu, Landis a fost însărcinat de Armstrong să păzească apartamentul pe perioada cât urma să lipsească, pentru a păzi sângele stocat. Tot în 2003, înaintea Turului Franţei, Armstrong a folosit apartamentul colegului său George Hincapie, aflat tot la Gerona, pentru a-şi face o auto-transfuzie, întrucât la el acasă se aflau câţiva amici în trecere. „Când ne reinjectam sângele nostru, obişnuiam să ataşăm punga de sânge la un umeraş pe care îl agăţam apoi de perete”, a relatat Hincapie. Tot auto-transfuzii şi la Turul din 2004, chiar în seara unei etape. Armstrong şi mai mulţi dintre partenerii săi au trecut în autobuzul echipei, înaintea revenirii la hotel. Operaţiunea a avut loc la marginea unei şosele de munte, într-o serpentină, după ce autobuzul a simulat o pană, potrivit unei mărturii a lui Landis.

Armstrong şi US Postal au pus la punct programul de dopaj cel mai perfecţionat, cel mai profesional şi cel mai eficient întâlnit vreodată în sport, arată USADA într-un comunicat semnat de şeful agenţiei americane, Travis Tygart.  Printre probele deţinute figurează documente care dezvăluie plăţi, e-mailuri, date ştiinţifice şi rezultatele testelor de laborator, care demonstrează folosirea, deţinerea şi redistribuirea de produse dopante de către Lance Armstrong. Probele confirmă adevărul dezolant privind activităţile de înşelare ale US Postal, echipă care a primit zeci de milioane de dolari din partea contribuabililor americani.

Legea tăcerii s-a rupt

Dosarul USADA a fost alimentat de mărturiile a 11 foşti coechipieri ai lui Lance Armstrong. Unii au denunţat public practicile echipei lor, dar USADA a dezvăluit numele lor pentru prima oară. Frankie Andreu, Michael Barry, Tom Danielson, Tyler Hamilton, Floyd Landis, Levi Leipheimer, Stephen Swart, Christian Vande Velde, Jonathan Vaughters şi David Zabriskie.Hincapie, care a participat la ultimul său Tur al Franţei în vară, a recunoscut oficial că se dopa. „Este extrem de dificil pentru mine astăzi să recunosc faptul că o mare parte a carierei mele am făcut uz de substanţe interzise”. În timp ce Armstrong neagă mereu şi denunţă o „vânătoare de vrăjitoare”, USADA a declarat că va transmite rezultatele anchetei către Uniunea Internaţională de Ciclism, UCI.

Sistemul Armstrong a fost dezvăluit în totalitate la o lună şi jumătate după ce agenţia americană antidoping a decis – în august – radierea pe viaţă din sportul competiţional a texanului şi i-a invalidat toate rezultatele de după 1 august 1998, între care cele şapte titluri în Turul Franţei. Totul a început în 1999, când Armstrong a revenit în pluton după vindecarea de cancer. Potrivit documentelor, la acea vreme el primea primele doze de EPO în plină cursă, prin livrările unui motociclist, Motoman. Încă din timpul acelui prim an, la ordinele controversatului Johan Bruyneel, ciclistul născut la Dallas a făcut cure cu testosteron amestecat cu ulei de măsline.

USADA arată că marea forţă a echipei lui Armstrong a constat în folosirea produselor cel mai puţin detectabile. Testosteron în plasture sau injecţii cu EPO intravenos  şi nu subcutanat. Pentru scăderea rapidă a hematocritului prea crescut după o auto-transfuzie, îşi injectau o soluţie salină. În 20 de minute, turul este jucat. Ceea ce a făcut Armstrong la Mondialele din 1998 pentru a evita controlul surpriză al UCI, Uniunea Internaţională de Ciclism. Uneori, singura soluţie era distrugerea pur şi simplu a produselor interzise, ca în Turul din 1998. Era anul afacerii Festina, când teama se instalase în pluton. Atunci, aşa cum a relatat Emma O Reilly, o angajată a echipei, produsele de mii de dolari au fost evacuate prin toaletele autobuzului.

Misterul „motoman”

Omul-cheie al sistemului de dopaj pus în funcţiune de liderul US Postal şi totodată unul dintre personajele cele mai misterioase,  este un grădinar supranumit „Philippe”, sau „motoman” , motociclistul, cu rolul de a livra EPO fofilându-se  în caravană. „Ne aflam în bucătăria lui Lance când a explicat planul – îl plătea pe Philippe pentru a urmări Turul pe motocicletă, purtând un termos plin cu EPO şi un telefon cu cartelă”. La capătul grupului, cicliştii în pană nu aveau decât să ceară Edgar, cum era numit hormonul. „Francezii puteau să ne percheziţioneze toată ziua, nu găseau nimic. În plus, eram siguri că alte echipe puseseră la punct propria versiune a lui «motoman»”, mărturiseşte Hamilton.

Suspans

Preşedintele UCI, Pat McQuaid a recunoscut că afacerea Armstrong aduce „un mare prejudiciu imaginii sportului nostru, dar sportul nostru  merge foarte bine”. Competenţa USADA se limitează la teritoriul american şi dosarul Armstrong este aşteptat de UCI, singura care, din punct de vedere juridic, poate priva texanul de premiile obţinute la marile competiţii cicliste, între care şapte titluri ale Turului Franţei. Dar, Comitetul Olimpic Internaţional, CIO, a luat notă de raportul USADA şi va studia toate documentele corespondente şi va examina dacă există motive de a retrage americanului medalia de bronz  câştigată la JO 2000.

Codul mondial antidopaj fixează la opt ani termenul prescrierii faptelor de dopaj dar USADA, radiindu-l pe Armstrong pe viaţă din toate competiţiile sportive şi retrăgându-i palmaresul, a încălcat aceste reguli pentru a releva amploarea sistemului de dopaj pus în funcţiune în jurul americanului. „Era în care Armstrong a fost liderul plutonului a fost cea mai murdară”, arată USADA şi, pentru a rupe cu „era EPO şi a dopajului sanguin”, propune UCI să pună în funcţiune fără întârziere „un program de adevăr şi reconciliere” pentru a incita cicliştii să mărturisească, pentru a permite ciclismului să repornească pe baze noi.

În aşteptare, persistă zonele de umbră în această afacere de amploare.

Prăbuşirea unui mit

Înainte de a intra în vârtejul numeroaselor acuzaţii de dopaj, Lance Armstrong a fost multă vreme considerat un sportiv de excepţie, capabil să învingă cancerul. Voluntar, perfecţionist, exigent. Chiar cei care îl criticau îi recunoşteau aceste calităţi care au modelat un personaj unic. Campion mondial la Oslo în 1993, el s-a transformat după ce a suferit de cancer, boală teribilă pe care a învins-o în 1997. După lunga terapie pentru tratarea maladiei care făcuse metastaze, texanul a devenit un alt om şi s-a consacrat exclusiv Turului Franţei, avându-l ca manager pe belgianul Johan Bruyneel. Devenit hegemonic în cursele contra-cronometru, uimitor de puternic în munţi, el a acumulat şapte victorii finale între 1999 şi 2005. Un record care a ridicat numeroase semne de întrebare despre misterioasele sale metode de pregătire. Aura sa a crescut. America se mândrea cu povestea lui, firme celebre se băteau pentru imaginea sa şi Armstrong a devenit unul dintre sportivii profesionişti cel mai bine plătit din ţara sa.

Cu Armstrong, ciclismul s-a schimbat. O lună după prima retragere în seara celei de a şaptea victorii în Turul Franţei, cotidianul sportiv L’Equipe a publicat la 23 august 2005 o anchetă în care dezvăluia că cinci eşantioane de urină aparţinând lui Armstrong din timpul Turului 1999, conţineau EPO. Americanul a negat că ar fi luat produse dopante în timpul carierei sale şi chiar a revenit în competiţie în ianuarie 2009. A terminat pe locul trei în Turul din 2009 şi apoi pe locul 23 în 2010. O dată cu această revenire mediatică, au reapărut acuzaţiile de dopaj, care au declanşat o anchetă federală.  Mai mulţi martori au fost audiaţi de un juriu reunit cu uşile închise la Los Angeles, dar ancheta a fost abandonată în februarie trecut. Patru luni mai târziu, USADA a anunţat deschiderea unei proceduri contra ciclistului, pe care l-a acuzat că s-a dopat pe perioada 1999-2005. Armstrong a negat şi a încercat un recurs în Texas. Respins. Ciclistul, astăzi în vârstă de 40 de ani, a anunţat că „întoarce pagina” şi renunţă la bătălia cu USADA şi va continua „să servească oamenii şi familiile afectate de cancer” prin fundaţia sa Livestrong, contra cancerului.

Pariu pe victorii

Armstrong avea un acord cu societatea care înregistra pariurile pe propriile sale victorii în Turul Franţei. Acum, raportul USADA ar putea relansa o veche afacere de pariuri suspecte, arată media europeană. În iunie, Bob Hamman, pdg-ul asigurătorului texan, SCA Promotions, anunţase că va urmări îndeaproape acţiunea angajată de USADA. SCA Promotions este societatea prin care americanul a pariat pe propriile victorii în Tur, dar avocatul francez al acesteia, Thibault Montbrial declara săptămâna trecută că „tranzacţia, care a fost făcută în SUA, este confidenţială şi ignor total condiţiile în care am putea revizui termenii acesteia”. La începutul anilor 2000, Armstrong a pariat 400.000 dolari pe el însuşi şi  pe victoriile sale în Turul Franţei cu SCA Promotions. În momentul în care a trebuit să i se plătească mai multe milioane de dolari, au început suspiciunile. SCA a refuzat să plătească, Armstrong i-a atacat în justiţie. În dreptul american, părţile pot ancheta, apoi pot supune elementele găsite unei alte părţi.

Pe baza acestor elemente de probe, fie urmează un proces, fie se cade la învoială. Media americană a evaluat la 5 milioane dolari primele legate de cele şapte victorii ale lui Armstrong în Tur şi arată că în final, SCA a plătit 7,5 milioane fostului campion după înţelegere, având în vedere dobânzile şi cheltuieli de judecată. Confidenţele lui Tyler Hamilton, fost coechipier al lui Lance Armstrong, vor deveni în mod sigur un succes de librărie. Times a publicat extrase din cartea sa „În culisele cursei – în mijlocul lumii ascunse a Turului Franţei: dopaj, disimulări şi câştig cu orice preţ”,  el îl acuză pe Armstrong că a elaborat un sistem de livrare de EPO în perioada Marii Bucle, sistem care nu a fost distrus niciodată.  Totul se baza pe un tip numit „Philippe” care, pe motocicletă, livra substanţa cu nume de cod „Edgar”. Zero risc, susţine Hamilton: „controalele efectuate nu erau antidopaj, erau mai mult teste academice, teste de QI”. „Ins­tanţele antidopaj aveau doctorii lor, noi pe ai noştri, şi ai noştri erau mai buni. Şi desigur, mai bine plătiţi”.  În vârstă de 41 de ani, Hamilton a concurat alături de Armstrong la Tururile Franţei din 1999, 2000 şi 2001, primele trei din cele şapte câştigate de texan. Campion olimpic în 2004, Hamilton a fost acuzat de dopaj, în special prin transfuzii cu sânge la Turul Spaniei 2004. A pus capăt carierei în 2009 după un control pozitiv  al DHEA şi a predat medalia de aur de la JO 2009.

Christian Prudhomme, directorul Turului Franţei, s-a declarat favorabil perspectivei de a nu reatribui cele şapte victorii ale lui Lance Armstrong.