» Un accident de cale ferata, petrecut in 1968 si soldat cu moartea a zeci de persoane, a fost exploatat de comunisti pentru a arata opiniei publice ce se intampla cu cei care "saboteaza" bunul mers al socialismului.
» Impiegatul si acarul vinovati de tragedie au fost judecati in sala de asteptare a garii din Teius, judetul Alba, la proces fiind adusi 1.000 de ceferisti din intreaga tara.
» Autoritatile de atunci au omis sa spuna ca personalul CFR era insuficient si slab pregatit, iar starea infrastructurii, deplorabila.
» Intre 1961 si 1968 pe Caile Ferate Romane avusesera loc nu mai putin 14.200 de accidente soldate cu moartea a 114 persoane si ranirea altor 265.
In noaptea de 7 octombrie a anului 1968 trenul personal 3340 se afla garat in statia Bucerdea, judetul Alba. Deoarece existau restrictii de circulatie, acesta ar fi trebuit sa astepte trecerea acceleratului 340, care venea din sens opus, de la Blaj. Impiegatul de miscare din statia Bucerdea, Teodor Petrisor, a uitat insa sa-i transmita mecanicului aflat in personal dispozitia de modificare a graficului de mers, venita de la Blaj.
Cele doua trenuri au primit aproape concomitent "unda verde" de plecare si urmau sa circule pe aceeasi linie. In aceste conditii, tragedia a devenit inevitabila. Coliziunea, produsa in zorii zilei intre statiile de cale ferata Bucerdea si Craciunel, a fost devastatoare, iar bilantul, tragic: 22 de persoane au decedat, iar alte cateva zeci au fost ranite. Alaturi de impiegat, vinovat pentru tragedie a fost considerat si acarul Alexandru Cristea.
Despagubiti cu banii
de pe bilet
"Eu eram mic atunci. Mi-aduc aminte ca impreuna cu alti copii a doua zi dupa accident ne-am urcat pe un deal sa vedem ce se petrece. Am vazut numeroase elicoptere care aterizau in apropierea vagoanelor de tren. Erau masini de militie, poate de Securitate, peste tot prin zona. Scoteau victimele de sub vagoane, majoritatea fiind din personal. Despre im-piegat s-a spus ca era obosit si bause. A primit 25 de ani de inchisoare", spune primarul din Bucerdea, Ion Aldea.
Martorii de la proces, citati de ziarele din vremea respectiva, confirma aceasta varianta. "Imediat ce am iesit din daramaturile vagoanelor si am intrat in biroul impiegatului Teodor Petrisor, acesta era somnoros si complet absent", spune Dumitru Georgescu din Bucuresti, intr-un articol aparut in "Romania libera" in anul 1968. Dintre cei care au fost implicati atunci in tragedie foarte putini mai pot oferi astazi informatii. Constanta V., astazi in varsta de peste 80 de ani, din Bucuresti, se afla in accelerat. Femeia isi aminteste ca un militian i-a luat o scurta declaratie si ca a fost dusa gratis pana la Bucuresti. Mai mult, i s-au restituit banii platiti pe bilet. stie ca in presa si la televizor s-a facut mare valva, dar a trecut prea multa vreme ca sa spuna cu siguranta cat a fost realitate si cata propaganda.
Pagubele estimate de catre autoritati s-au ridicat la peste 10 milioane de lei, o suma foarte mare la acea vreme.
Procesul cu public
din Gara Teius
Procesul in care au fost judecati impiegatul Teodor Petrisor si acarul Alexandru Cristea s-a desfasurat la o luna dupa producerea accidentului. Autoritatile comuniste au vrut sa dea un exemplu de care sa afle toata tara si au decis ca procesul sa se desfasoare in sala de asteptare a garii din Teius – localitate aflata in judetul Alba, foarte apropiata de locul tragediei. Partidul a mobilizat comitetele judetene care au trimis sa asiste la proces peste 1.000 de ceferisti. Prin aceasta miscare premeditata Partidul Comunist dorea sa arate ca este intransigent cu cei care impiedica victoria socialismului, indiferent de domeniul de activitate. Ca prin minune, martorul la proces, Nicolae Popa, si-a amintit ca Teodor Petrisor era un angajat cu antecedente, fiind sanctionat de 15 ori pentru abateri la locul de munca. Calin Tatareanu, impiegat in statia Bucuresti, a declarat ca, "desi s-au facut sesizari in legatura cu repetatele abateri ale lui Teodor Petrisor, totusi nu s-au luat masurile necesare". Nimeni, in timpul procesului, nu a mentionat insa faptul ca in ultimii sase ani in activitatea de exploatare a Cailor Ferate au avut loc peste 14.000 de evenimente soldate cu aproape 120 de morti.
"Faptele petrecute ma umplu de indignare"
Articolele despre catastrofa aparute in presa vremii au fost vadit tendentioase. De asemenea, despre multi dintre cei care si-au exprimat opiniile despre tragedie cu greu s-ar putea crede ca au fost indreptatiti sa-si dea cu parerea. "Daca cei doi inculpati ar fi fost la timp controlati, poate ca nu s-ar fi intamplat tragedia. Asta insa nu schimba cu nimic vina lor grava. Socotim ca li se cuvine o pedeapsa aspra, pe masura faptelor lor ticaloase", spune Constantin Danila, impiegat de miscare in statia Socola – Iasi. Pavel Slicaru, operator regulator de circulatie la Nicolina – Iasi, este si mai ferm: "Muncesc de 20 de ani la CFR si marturisesc ca faptele petrecute in acest grav incident ma umplu de indignare. Noi trebuie sa tragem concluzia ca fara indeplinirea exemplara a indatoririlor de serviciu nu ne putem achita de sarcinile de onoare de care raspundem".
Acuzele curg din toata tara si sunt cu atat mai dure cu cat locul de munca al acuzatorului este mai indepartat de cel al acuzatului: "Cei doi inculpati care se afla astazi in fata ins-tantei de judecata au dovedit grave abateri de la normele de disciplina in serviciu", a declarat Atanasie Stoica, seful statiei CFR Pitesti. In timp ce inginerul Vasile Cepoi, seful statiei CFR Caracal, i-a asigurat pe cei prezenti ca a tras numeroase invataminte: "In gravul accident, a iesit in evidenta lipsa de spirit colectiv intre cei care raspundeau in mod unanim de asigurarea conditiilor de securitate a transportului".
Tragedie cu happy-end
Teodor Petrisor a fost condamnat la moarte si i s-a confiscat averea. Pedeapsa a fost comutata si, in final, Teodor a fost eliberat. Alexandru Cristea a primit 20 de ani de munca silnica si 10 ani degradare civica. La finalul celor doua zile ale procesului, "cei aproape 1.000 de participanti la proces au primit cu satisfactie aceasta sentinta dreapta". In acest mod triumfalist si-a incheiat jurnalistul in cauza relatarea. Chiar daca era vorba despre una dintre cele mai mari tragedii din istoria Cailor Ferate Romane.
Articol realizat cu ajutorul miscarii civice "Militia spirituala"
» Cu aprobare de la militie si primarie
Ecourile tragediei au fost foarte puternice. Nu doar procesul, ci si tragedia in sine a devenit o pilda. "Ni se aduceau mereu in atentie erorile care au fost comise atunci", ne-a declarat, sub anonimat, un angajat al CFR din judetul Alba care a lucrat in departamentul Personal timp de patru decenii. "Dupa accident, angajarile se faceau mult mai dur. Imi amintesc ca mergeam prin satele de unde erau cei care depuneau cereri de angajare. Vorbeam la primarie, la militie, ceream parerea vecinilor. Le faceam un tablou de serviciu si cu el mergeam la sefi, care decideau daca omu’ e bun sa fie angajat", spune angajatul CFR.
» O istorie neagra
La mijlocul deceniului VII, starea Cailor Ferate nu era una tocmai fericita. Potrivit stenogramelor Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, in perioada 1961-1967, 114 persoane au murit si 265 au fost ranite in cele 14.200 de accidente pe calea ferata. Valoarea pagubelor s-a cifrat la 33 milioane de lei. In aceeasi perioada au mai fost inregistrate "860 de evenimente la pasaje de nivel pazite si nepazite, care au avut ca urmare 193 de morti si 416 raniti". In mod surprinzator, vinovati nu sunt gasiti angajatii CFR, ci "modul necorespunzator de tratare si rezolvare de catre conducerea ministerului, organele sale de specialitate si conducerile directiilor corespunzatoare a problemelor care concura direct la buna desfasurare a activitatii de transport", dupa cum scrie in stenograme.
Cat despre cauzele accidentelor, ele au fost identificate in "lipsa de personal, deficientele organizatorice in organizarea transportului pe calea ferata. Regimul normal de munca este depasit aproape in toate unitatile de exploatare. In majoritatea cazurilor, personalul de locomotiva presteaza 250-300 de ore pe luna, fata de 204 ore normate, iar uneori timpul de serviciu continuu este de 18-30 de ore". Aceste rapoarte au fost publicate in 1967, cu un an inainte de producerea tragediei de la Bucerdea. Ceea ce arata ca, desi se cunosteau lipsurile din infrastructura CFR, nu s-a luat nici o masura pentru remedierea lor.
