Vestigiile fundamentale ale arheologiei romanesti sunt ignorate de autoritati. Cel mai adesea, pretextul delasarii este lipsa fondurilor. Atunci cand se aloca ceva bani, acestia capata rapid alte destinatii. Ca urmare, zidurile cetatilor medievale se prabusesc, ruinele castrelor romane sunt transformate in gropi de gunoi, printre pietrele fortificatiilor dacice pasc turme de oi, iar in sanctuarele strabunilor cautatorii de comori isi fac de cap. "Romania libera" continua seria de reportaje-radiografii ale principalelor situri istorice de pe teritoriul tarii.
Oferta
Istorie
"40-45% dintre turisti sunt romani. De obicei vin in grupuri organizate. Restul vizitatorilor provin din Germania, Franta, Italia, Spania, Portugalia, Japonia si SUA. Majoritatea strainilor au o imagine deformata asupra Romaniei", a spus Georgica Stan, singurul conservator al pieselor si in acelasi timp ghid al cetatii. In urma unei vizite la Histria, occidentalii realizeaza ca Romania nu inseamna numai infractori si emigranti. Mai putin de o zecime din intregul potential istoric al cetatii a fost pus in valoare pana in prezent. Sapaturile continua si in fiecare an se descopera lucruri importante. santierul arhelogic a fost deschis in 1914. Actualul muzeu a fost inaugurat in 1983 si dupa 1989 a fost reabilitat cu fonduri externe. Pe perioada verii, ghidul sta sapte zile pe saptamana la cetate pentru a le putea prezenta obiectivul turistilor straini.
» Cu o intindere de peste 67 de hectare, asezarea antica Istria este unul dintre principalele puncte de atractie ale turistilor straini care viziteaza Romania. Atestat in documente inca din anii 630 Inainte de Christos, orasul Instros, denumit ulterior Istria si apoi Histria in perioada dominatiei romane, este considerat o minune inginereasca a antichitatii. Mai bine de jumatate dintre turistii care vin la Histria sunt straini. Romanii nu dau doi bani pe vestigiile antice si pe potentialul acestora.
In vara anului 2000 obiectivul turistic Histria a facut subiectul unui scandal de proportii. Constructorii unui minicartier de vile comandate de smecherii pesedisti au facut una cu pamantul cimitirul antic al cetatii. Istoricii au protestat vehement impotriva acestui atac si se spune ca baronii nu au renuntat la idee pana cand insusi presedintele de atunci, Ion Iliescu, le-a cerut in mod direct incetarea atacurilor asupra vestigiilor antice. Conflictul a fost stins, insa cimitirul a fost distrus. Istoricii afirma ca bazele orasului grecesc au fost puse in timpul celei de-a treizeci si una olimpiade. Colonistii milesieni din Grecia au ales actuala laguna din zona Razelm Sinoe pentru ridicarea celei ce va deveni in scurt timp cea mai importanta asezare comerciala din zona Marii Negre.
Conducatorul primei expeditii grecesti, Ktistes, a negociat cu traco-getii bastinasi un acord de neagresiune, dupa care s-a inrudit cu seful tribului. Nu exista nici o mentiune referitoare la vreun conflict izbucnit intre localnici si colonizatorii, astfel ca intr-o scurta perioada de timp Istros a devenit cel mai important nod comercial. Orasul a facut parte din liga marilor centre comerciale grecesti de la Delos, iar in perioada de glorie au fost emise monede cu emblemele localitatii, respectiv roata cu patru spite, vulturul si delfinul.
Revolutia de catifea si "aleea starurilor"
Istrosul grecesc a cunoscut trei etape principale. In prima dintre ele, in perioada arhaica orasul era impartit in doua: zona civila si acropola, unde se desfasurau festivitati religioase. Urmeaza perioada clasica, cand asezarea a explodat la propriu in urma dezvoltarii fara precedent a comertului. Moneda Istros era acceptata in toata regiunea Marii Negre. Atunci s-a consemnat si prima revolutie democratica. In perioada secolelor V-VI i.Chr. disensiunile dintre noii imbogatiti si vechea guvernare a cetatii au devenit cunoscute si discutate in intreaga lume greaca. Sistemul democratic brevetat de greci a functionat ireprosabil in cazul Istros, astfel ca in loc de lupte, cetatea a cunoscut o extindere fara precedent. Descoperirile au mai aratat ca locuitorii aveau un pronuntat simt civic. Familiile bogate ajutau saracii sau sponsorizau diferite lucrari de interes public, pentru care nu primeau nici un titlu onorific sau alte privilegii, cu exceptia unor inscriptii din piatra despre faptele lor, expuse pe aleile din zona pietelor.
Teritoriul administrativ al Istrosului numara nu mai putin de 67 de hectare. Orasul era aparat de mai multe ziduri consolidate dinspre uscat de sapte turnuri. A treia etapa, perioada elenistica, a insemnat distrugerea treptata a imensei asezari. Teritoriul orasului s-a restrans la numai zece hectare. Romanii au utilizat, in perioada campaniilor din Dobrogea, facilitatile oferite de asezare. Denumirile grecesti de Istros, Istria si Istriopolis au fost inlocuite de cuvantul latin Histria. Romanii au consolidat partea dinspre apa a cetatii, aproximativ sapte hectare de zone administrative, comert, bazilici si cartiere de case. Perioada romana tarzie, secolele IV-VIII, a fost ultima in care s-a consemnat locuirea orasului. Desele atacuri survenite din partea populatiilor migratoare, combinate cu modificarea reliefului si in special ingustarea canalului navigabil din golf, au determinat comerciantii sa abandoneze cetatea.
Sisteme antiseismice
Cercetatorii nu au reusit sa descifreze multe aspecte din instoria orasului. Cele mai multe dintre ele se leaga de pozitionarea initiala a portului si arhitectonica. Daca in cazul dominatiei romane au fost identificate in mare parte metodele si materialele utilizate in constructii, o serie de elemente ale proiectului grecesc sunt necunoscute. S-a stabilit totusi ca grecii au utilizat la baza zidurilor hidroizolatia tip olbian, respectiv un strat de nisip, unul de pamant galben, un alt strat de cenusa si ultimul tot de nisip. Un mare semn de intrebare este de ce zidurile groase, formate din blocuri masive de piatra, nu au fundatie, in schimb s-au descoperit trunchiuri de lemn pozitionate transversal sub ziduri. Una dintre ipotezele vehiculate este ca, din cauza reliefului lagunar si a faptului ca panza freatica este foarte aproape de suprafata, grecii au optat pentru o solutie incredibila la acele vremuri – constructia unui sistem antiseismic format din lemn si piatra la baza zidurilor.
"Marca" Legiunii XI Claudia
Romanii au utilizat, de asemenea, solutii ingenioase. Apa era adusa de la peste 30 kilometri distanta de la sursa Fantanele, iar in cetate au fost amenajate trei sisteme de apeducte: tubulaturi din calcar, tevi de ceramica si tuneluri de canalizare, care impreuna formau o retea complexa de alimentare cu apa potabila, incalzire si evacuare a deseurilor. Arheologii au descoperit pe un element de caramida inscriptia Legiunii XI Claudia, unitate de elita care, sub comanda imparatului Traian, a luptat in toata Dobrogea si a contribuit la ridicarea unor importante edificii in zona litoralului.
Enigma portului
Asa cum am mentionat mai sus, nu s-a putut stabili cu precizie pozitia exacta a portului. Se presupune ca pentru acostarea navelor a fost amenajata o faleza dotata cu inele metalice de care erau prinse paramele. Arheologii au avansat trei locatii posibile pentru port. Prima este portul interior si se bazeaza pe ipoteza ca in acele vremuri lacurile Istria si Sinoe formau un golf deschis la Marea Neagra. A doua varianta este debarcaderul de nord-vest, iar ultima, care se bazeaza pe cele mai recente descoperiri, avanseaza ipoteza unui loc de acostare in sudul cetatii, in vecinatatea aductiunilor de scurgere a reziduurilor. Un alt element care le-a trezit atentia specialistilor este descoperirea cu ajutorul scafandrilor a unui zid submarin la aproximativ 150 metri de mal. Este posibil ca o buna parte a cetatii sa fi fost inghitita de ape la un cutremur sau de-a lungul timpului, o data cu modificarea lagunei.
