În perioada interbelică, staţiunea Stâna de Vale, creată de episcopul Valeriu Traian Frenţiu, era una dintre cele mai moderne din Europa.
Episcopul greco-catolic Valeriu Traian Frenţiu a fost o figură aparte a României interbelice. Doctor în Teologie, el nu era cunoscut doar ca un păstor excelent şi un teolog a cărui reputaţie depăşea graniţele României, ci şi ca un bun manager. A rămas în istorie prin puternica sa opoziţie anticomunistă, datorită căreia şi-a încheiat viaţa ca martir pentru credinţă, în temniţa de la Sighetu Mar-maţiei, dar şi prin investiţiile în şcolile din Eparhia Română Unită de Oradea, care se numărau printre cele mai bune din România. O latură mai puţin cunoscută a personalităţii marelui episcop o constituie pasiunea pentru sporturile de iarnă. El a creat, în perioada interbelică, staţiunea Stâna de Vale, pe care a dotat-o cu un teleschi care este funcţional şi azi.
Ierarh – martir
Valeriu Traian Frenţiu s-a născut în anul 1875, la Reşiţa. A studiat la Facultatea de Teologie din Budapesta, iar în anul 1902 a obţinut doctoratul în Teologie. După ce a activat ca preot, Valeriu Traian Frenţiu a fost numit, în anul 1912, episcop greco-catolic al Lugojului. Aici, el avea să rămână în tronul de ierarh timp de un deceniu. Mai exact, până în anul 1922, când a fost transferat la Oradea. Predecesorul său, regretatul episcop Demeriu Radu, a fost ucis într-un atentat cu bombă, pus la cale de un terorist comunist în Parlamentul din Bucureşti, unde ierarhul Bisericii Române Unite cu Roma era senator de drept. Valeriu Traian Frenţiu s-a făcut remarcat prin opoziţia sa faţă de orice totalitarism. De aceea, după ce Transilvania de Nord a fost ocupată de Ungaria fascistă, el s-a transferat la Blaj. Din anul 1941, după decesul mitropolitului Alexandru Niculescu, el a preluat şi funcţia de Administrator Apostolic al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş. În anul 1947, el a putut să revină la Oradea, la conducerea eparhiei sale. Însă nu a rămas în funcţie decât un an. Din cauza refuzului său de a trece la cultul ortodox, Valeriu Traian Frenţiu a fost arestat de Securitate, în anul 1948, împreună cu toţi ceilalţi ierarhi ai Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.
Mai întâi, el a fost închis la vila patriarhală de la Dragoslavele, amenajată ca temniţă pentru episcopii greco-catolici. După ce au refuzat oferta Bisericii Ortodoxe Române de a-şi abandona credinţa, formulată prin vicarul patriarhal de atunci, Teoctist Arăpaşu, episcopii Bisericii Române Unite cu Roma au fost transferaţi la Mănăstirea ortodoxă Căldăruşani. Aici, după cum reiese din memoriile cardinalului Iuliu Hossu, publicate sub titlul „Credinţa noastră este viaţa noastră”, locul de detenţie al episcopilor greco-catolici era împrejmuit cu sârmă ghimpată şi semăna cu un lagăr de concentrare. Cu toate acestea, şi datorită solidarităţii manifestate de unii dintre călugării de la mănăstirea ortodoxă, ierarhii greco-catolici au reuşit să celebreze liturghii fără supravegherea agenţilor Securităţii. În noaptea de Crăciun a anului 1949, Valeriu Traian Frenţiu l-a consacrat episcop cladestin pe Ioan Chertes. El urma să servească drept episcop auxiliar pentru Eparhia de Cluj-Gherla, condusă de viitorul cardinal Iuliu Hossu. În anul 1950, cei 12 episcopi greco-catolici au fost transferaţi în Penitenciarul din Sighetu Marmaţiei. Acolo, Valeriu Traian Frenţiu a fost ucis prin înfometare. Cardinalul Iuliu Hossu scrie, în memoriile sale, că episcopul de Oradea nu a primit nici măcar cele mai elementare îngrijiri. Atunci când colegii săi de celulă îl compătimeau, ierarhul răspundea cu seninătate: „Pentru aceea suntem aici, ca să suferim!”. Valeriu Traian Frenţiu a murit în anul 1952. Trupul său a fost îngropat în Cimitirul Săracilor. Locul a fost nivelat, pentru ca nimeni să nu ştie exact unde se află osemintele sale.
Un episcop antreprenor
Dincolo de lupta sa antifascistă şi anticomunistă şi dincolo de moartea sa pentru credinţă, Valeriu Traian Frenţiu a rămas în istorie şi prin priceperea prin care a administrat averea Eparhiei Române Unite de Oradea. Aceasta dispunea, în zona comunei Budureasa, de un domeniu forestier. Domeniul cu pricina fusese dăruit Bisericii Greco-Catolice de către împărăteasa Maria Tereza. Practic, veniturile generate de acest domeniu urmau să fie folosite pentru a susţine, din punct de vedere financiar, activitatea Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, dar şi funcţionarea şcolilor confesionale, în condiţiile în care Liceul din Beiuş, creat de eparhia română unită din Oradea, era considerat drept una dintre cele mai bune şcoli româneşti din Transilvania. Valeriu Tra-ian Frenţiu a vrut, deopotrivă, să sporească veniturile generate de domeniul forestier şi, să ofere o alternativă la pârtiile de schi din Austria pentru pasionaţii sporturilor de iarnă, care câştigau tot mai mulţi adepţi în perioada interbelică. Astfel, pe o parte a terenului, el a decis să amenajeze o staţiune de schi, botezată Stâna de Vale. Episcopul din Oradea a amenajat, deopotrivă, vile şi pensiuni, dar şi o pârtie de schi, pe care a dotat-o cu una dintre cele mai moderne instalaţii de teleschi din Europa, de la acea vreme. Practic, instalaţia de teleschi creată de episcopul Valeriu Traian Frenţiu funcţionează şi în prezent la Stâna de Vale. Ierarhul greco-catolic era el însuşi un pasionat al sporturilor de iarnă. Situaţia nu este chiar atât de neobişnuită.
Regretatul Papă Ioan Paul al II-lea era, la rândul său, pasionat de schi şi profita de vacanţele de iarnă pentru a practica acest sport în munţii din Polonia, când se afla în ţara sa natală, apoi din Alpii italieni, până când boala Parkinson nu i-a mai permis să participe la astfel de activităţi. Episcopul Valeriu Traian Frenţiu a pus în valoare şi celebrul Izvor al Minunilor din Stâna de Vale. Legendele locale atribuie apei proprietăţi tămăduitoare. După căderea comunismului şi după o concesionare care a stârnit multe controverse, Izvorul Minunilor a ajuns să fie exploatat de către societăţile fraţilor Ioan şi Viorel Micula. Izvorul Minunilor a devenit una dintre cele mai cunoscute mărci de apă minerală din România. Episcopia greco-catolică de Oradea a reuşit să recupereze o parte a patrimoniului creat în staţiune de către episcopul Valeriu Tra-ian Frenţiu, precum şi o parte a domeniului forestier donat de Maria Tereza. Veniturile generate de aceste bunuri sunt folosite tot pentru susţinerea Episcopiei, dar şi a şcolilor care au fost reînfiinţate de Biserica Română Unită cu Roma după deceniile de prigoană comunistă, când acest cult a fost interzis, iar bunurile sale au fost confiscate.
Perla Bihorului
Staţiunea Stâna de Vale este considerată drept perla turismului montan din Crişana. Situată la circa 1.100 de metri, ea păstrează, pentru amatorii de schi, un strat de zăpadă care poate fi folosit până în aprilie. De asemenea, Izvorul Minunilor rămâne una dintre cele mai interesante atracţii turistice ale Munţilor Apuseni. În zonă se mai află cascada Iandolina sau Peştera Urşilor.
