Şcoala să fie cât mai aproape de copil, iar deszăpezirea tuturor localităţilor, mici sau mari, trebuie să asigure în primul rând funcţionarea ireproşabilă a instituţiilor publice. Aşa se explică de ce în Finlanda, o ţară cu o bună bucată din teritoriul dincolo de Cercul Polar, şcolile nu se închid niciodată, indiferent cât de mult ar ninge sau ar viscoli.
Am ales comparaţia cu una dintre ţările nordice ale Europei pentru a ilustra mai bine situaţia aberantă din România, de fiecare dată când ninge: drumurile rămâne blocate mult timp, circulaţia locală este mult îngreunată chiar şi în marile oraşe şi autorităţile preferă să închidă şcolile pentru a nu-şi asuma nici un risc în ceea ce priveşte siguranţa elevilor. Finlandezii rezolvă rapid astfel de probleme şi o fac mult mai ieftin.
Statistica pe care ne-a furnizat-o Ministerul Educaţiei arată că 1,6 milioane de elevi au stat acasă în ziua de 27 ianuarie 2014, când şcolile din 27 de judeţe au fost închise. La care se adaugă instituţiile de învăţământ din Bucureşti. Asta, din cauza viscolului care a măturat, timp de 48 de ore, Oltenia, Muntenia şi Moldova. Dacă în oraşe practic a dat faliment orice încercare de îndepărtare a zăpezii de pe marile bulevarde şi de pe străzile secundare, în mediul rural alta e situaţia, mult mai dificilă.
Citeşte şi: FOTO Iată cum arată şoselele din Finlanda, în plină iarnă!
Acum se vede nocivul efect al desfiinţării şcolilor săteşti, aşa au decis autorităţile în ultimii 15 ani. Cum să mai vină copiii din sate, cale de zeci de kilometri, până la şcoala unde sunt arondaţi, dacă şoseaua e acoperită de nămeţi?! Am făcut o comparaţie cu ce se întâmplă acum în Finlanda. Acolo există sistemul de învăţământ cel mai performant din lume. Dincolo de metodele educative propriu-zise, statul finlandez ne dezvăluie unul dintre argumentele de bază ale succesului săi în acest domeniu – tuturor elevilor, indiferent de clasa socială din care provin sau de zona în care au văzut lumina zilei, li se oferă şansa de-a ajunge la şcoală, în fiecare zi, în deplină siguranţă.
Troienele noastre care nu se mai topesc
Pe 27 ianuarie, chiar în capitala ţării, Bucureşti nu se curăţase zăpada pe străzile dintre blocuri. Mergeam după urmele lăsate de maşini. Dar urmele sunt înguste. La un moment dat îţi pierzi echilibrul. Nu-i nimic, cazi în zidul de omăt de pe marginea străzii. Măcar cazi pe moale. Cum să trimiţi un copil la şcoală în condiţiile astea?! Dar aici, la oraş, e nimic, faţă de ce se întâmplă în satele din munţi. Să vedeţi în Apuseni copiii cum merg zece sau 15 kilometri prin zăpadă. Sau în Delta Dunării.
Citeşte şi: Deszăpezirea în România mai SCUMPĂ decât în statele nordice
Am întâlnit, cu ani în urmă, un caz greu de imaginat, în satul Periprava. După ce s-a desfiinţat şcoala sătească. Hai la şcoala din centrul comunal, din C.A Rosetti! A fost adus, pentru transportul elevilor, un microbuz. Dar ce să vezi, s-a stricat microbuzul. Părinţii au găsit atunci un tractor şi o remorcă. Şi-au urcat copiii în remorcă, i-au învelit cu pături. Aşa i-au trimis la şcoală. Cale de 14 kilometri. Pe ninsoare şi vânt.
Cum învingi gerurile şi zăpezile polare
Comparaţia cu Finlanda am realiza-o cu ajutorul unui prieten din Helsinki, Octavian Bâlea, designer. Are şi o şcoală de pictură în capitala Finlandei. Temperatura în capitala ţării era ieri de 15 grade sub zero. A nins. Nu foarte mult. L-am întrebat dacă se închid şcolile pe viscol? A râs. Octavian locuieşte în ţara asta din nodrul Europei de şapte ani. „Anul trecut a fost zăpadă mare. A nins fără oprire din noiembrie până-n aprilie”. Şi tot nu s-au închis şcolile? „Nu”, vine răspunsul categoric de la mii de kilometri. Octavian m-a ajutat foarte mult, cu ceva timp în urmă, la documentarea unui material despre cum se face deszăpezirea într-un oraş finlandez de la Cercul Polar, în Joensuu.
El a fost acolo, a discutat cu un şef din Primărie, Olli Henttinen, care se ocupă de operaţiunile legate de îndepărtarea zăpezii de pe străzi. Şi câte străzi – 250 de kilometri de asfalt. L-a întrebat – ce-l rugasem eu- şi anume dacă oraşul acesta şi-a închis vreodată instituţiile publice, între care şi şcolile, din cauza viscolului. La ei, trebuie spus, o iarnă normală înseamnă grosimea stratului de omăt de 80 de centimetri, dar şi troiene care pot atinge zece metri înălţime. La întrebarea asta, oficialul din Primărie devine bănuitor. Credea că e vreo farsă de la „camera ascunsă”. Cum să se închidă ceva, oricât de mic, din oraş? „Niciodată!”, a exclamat şeful. Deszăpezirea nu se face cu firme private. Toate utilajele aparţin comunităţii.
Citeşte şi: Incredibil! România cheltuieşte pe deszăpezirea şoselelor cât Finlanda
Nici măcar când e viscol nu se opreşte munca celor de pe utilaje. Străzile trebuie să fie mereu deschise. Pe trotuare se pune pietriş, ca lumea să nu alunece. Iarna durează în acest loc şase luni pe an, iar costurile pentru deszăpezire nu depăşesc un milion de euro, mai precis 950.000 de euro pentru întregul anotimp alb. Autorităţile şi locuitorii au responsabilităţile clar împărţite. Tu, cetăţeanul, eşti obligat să-ţi cureţi zăpada din dreptul uşii tale, de pe aleea din faţa casei. Primăria e obligată să îndepărteze zăpada de pe bulevarde, străzile secundare şi de pe aleile din parcuri. Zăpada e încărcată în camioane şi dusă pe un teren, aparţinând Armatei, din afara oraşului. Aşa ştie o urbe din Finlanda să trăiască în mijlocul imperiului alb. Şi să nu se închidă la prima pală de vânt.
De ce se închid şcolile la Bucureşti
Ne întoarcem în România unde s-a decis suspendarea cursurilor la şcoală din cauza vremii nefavorabile. Cine decide în această situaţie? Primul pas se face la nivelul fiecărei localităţi în parte. Primarul şi directorul şcolii se pun de comun acord. Ei cunosc cel mai bine situaţia zonei respective. Apoi comunică propunerea lor Inspectoratului Şcolar Judeţean. Sunt cele trei instituţii care trebuie să ia decizia finală. „Avem zăpadă din belşug”, mă anunţă Petre Burlăcescu, viceprimar în comuna Runcu din judeţul Dâmboviţa. O singură şcoală e în centrul comunei, închisă pe 27 ianuarie, din cauza viscolului. Centrul comunal e înconjurat de şase sate.
Citeşte şi: Cât costă deszăpezirea kilometrului de autostradă? 5.000 de euro în Germania, 67.000 de euro în România
Pe vremuri, erau şcoli în fiecare sat. Azi, copiii de acolo vin la şcoala din centru. „Le asigurăm transportul”, mă anunţă vicele. Dar nu era mai bine când fiecare sat avea şcoala lui? Viceprimarul zice că nu vrea să se amestece în politică, dar îmi spune totuşi, ca opinie personală, că la cât cheltuieşte Primăria în fiecare an cu transportul elevilor, din banii aceia se plătea de zece ori un cadru didactic de la şcoala sătească.Sigur că autorităţile locale se dau acum peste cap să cureţe drumurile de zăpadă, ca să poată circula microbuzele din satele respective până la şcoala din centrul comunal. Până se termină cu deszăpezirea, e posibil ca şcoala din Runcu să fie închisă şi pe 28 ianuarie.
Un cătun finlandez cu şcoală şi liceu
Cum stau lucrurile în Finlanda? Respectul pentru elevi este secretul succesului sistemului de învăţământ de aici. Asta înseamnă să se dea tuturor copiilor aceeaşi şansă la educaţie. Şcoala să fie cât mai aproape de copii. Octavian mi-a trimis acum fotografii de pe insula Suomenlinna. Cu şcoala de acolo. Sunt şapte insule, apropiate una de alta, dintre care numai patru locuite, în dreptul capitalei Helsinki. Practic, la zece minute de mers cu un vaporaş care are curse o dată la 20 de minute între insule şi oraş. Pe cele patru insule îşi duc viaţa, în total, 850 de oameni. Deci avem de-a face cu un sat de la noi. Ceva la limita unui cătun.
Ce-ar fi putut să spună autorităţile finlandeze? Măi copii, câţi sunteţi voi pe cele patru insule, cam la 100 de puştani, să zicem, ia luaţi voi vaporul şi faceţi zilnic naveta până la şcolile din Helsinki. Ei bine, nu. Acea comunitate mică are, fiţi atenţi, creşă, grădiniţă, şcoală şi liceu. Deci până la vârsta de 19 ani nu pleci de pe insulă, ca să faci naveta până la nu ştiu ce şcoli. Şi ca să fie informaţia completă, aflaţi că tot aici, pe insule, e şi o şcoală de muzică, dar şi o foarte bine dotată bibliotecă publică. Să aibă copiii de unde să citească, să-şi deschidă orizontul.
Iarna s-a supărat pe România
Autorităţile române anunţă că şi în ziua de 28 ianuarie şcolile din 12 judeţe şi din Bucureşti vor fi închise. Drumurile n-au fost deschise. Ne-a cotropit cu totul zăpada. Şi staţi să vedeţi ce-o să fie în zilele următoare, că se anunţă un nou viscol, ba şi ger de crapă pietrele. Dar ce fac elevii din Finlanda în acest timp? Merg la şcoală, evident.
Struţo-cămila care explică de ce nu s-au deszăpezit drumurile din cartierele Capitalei
Deszăpezirea în Bucureşti este plătită de primăriile de sector, însă alegerea firmelor care execută lucrările se face de către Primăria Generală a Capitalei. Această regulă a creat numeroase divergenţe între Sorin Oprescu şi primarii de sector şi împiedică organizarea unor licitaţii pentru curăţarea de zăpadă a Capitalei.
Firmele care asigură deszăpezirea în Bucureşti sunt, potrivit legii, aceleaşi care se ocupă şi de serviciile de salubrizare. Astfel se explică de ce mai toate utilajele pentru deszăpezire sunt, de fapt, maşini de gunoi dotate cu o lamă în faţă şi care, de regulă, nu pot pătrunde pe străzile laterale. Gabriel Petrea, viceprimarul sectorului 6, ne-a explicat de ce merg lucrurile mai greu la deszăpezire. „Facem şi noi cum putem. Am rezolvat în primele două zile arterele principale. Pe străduţe vom intra astăzi, pe cele pe care putem. Sunt unele pe care intră lama şi rămâne la loc din cauza maşinilor parcate. Nu sunt şi lame mai mici, dar ne descurcăm cu firma pe care o avem. Licitaţia este expirată, Oprescu a ales firma, el trebuie să facă altă licitaţie, conform legii în vigoare.“
În cinci din cele şase sectoare ale Bucureştiului contractele cu salubrizatorii sunt expirate de ani buni şi se prelungesc prin clauze auxiliare, fără a fi încheiate licitaţii.
În Legea 101/2006, care este acum în vigoare, Primăria Capitalei are competenţe totale în ceea ce priveşte serviciul de salubrizare, inclusiv în ceea ce priveşte organizarea licitaţiilor. O parte dintre aceste competenţe au fost delegate în urmă cu mulţi ani primăriilor de sector, de aceea acum se ocupă de acest serviciu primăriile de sector, dar sectoarele nu pot organiza licitaţiile de desemnare a firmelor care vor face curăţenie. În august 2012, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, unde majoritar este grupul USL, a adoptat „Strategia de salubrizare a Municipiului Bucureşti“, care reglementează în principal serviciul de salubrizare, dar consfinţeşte şi dreptul Primăriei Capitalei de a organiza o licitaţie pentru desemnarea firmei/firmelor care vor face curăţenie în oraş. „În 1997, serviciile au fost delegate către sector, ceea ce a dus la haos. Legea spune foarte clar că acest serviciu este delegat, dar printr-o licitaţie la nivelul Primăriei Generale, pentru că am ajuns la o medie de 22 de milioane de euro pe sector pentru curăţenie. Cine nu vrea să înţeleagă are două şanse: ori e prost, ori e prost“, a declarat Oprescu despre organizarea licitaţiilor.
Istoricul contractelor de salubrizare din sectoare
În sectorul 1 al Capitalei, REBU a făcut curăţenie până în august 2007, când primăria de sector a făcut licitaţie pentru desemnarea altui operator. Prima licitaţie a fost contestată. În decembrie 2007 s-a organizat o nouă licitaţie, câştigată de compania Romprest, contractul fiind încheiat pe 25 de ani.
În sectorul 2 al Capitalei, din 1999 până în prezent activitatea de salubrizare este concesionată firmei Supercom, contractul fiind prelungit prin acte adiţionale.
În sectorul 3 al Capitalei, din 1999 până acum salubrizarea este concesionată firmei Rosal, contractul fiind prelungit prin acte adiţionale.
În sectorul 4, REBU face curăţenie din 1997 până în prezent, contractul iniţial fiind prelungit prin acte adiţionale.
În sectorul 5, din 1999 până în 2001 activitatea de salubrizare a fost făcută de REBU. În noiembrie 2001, Consiliul Local a decis ca salubrizarea şi deszăpezirea pe raza acestui sector să fie efectuate de către Administraţia Domeniului Public Sector 5. În 2011, Primăria Generală a organizat licitaţie pentru delegarea serviciului de salubrizare, câştigătoarea licitaţiei fiind firma ROMPREST.
În sectorul 6, din 1999 până în prezent activitatea de salubrizare este concesionată firmei URBAN, contractul fiind prelungit prin acte adiţionale.
