Cursa vânătorilor de epave pentru comorile din adâncuri (ARTICOL INTEGRAL)

Tezaurul unei nave spaniole scufundate în 1804 a revenit în Spania, marcând epilogul unei bătălii judiciare de cinci ani între firma americană Odyssey – care a descoperit epava şi fabuloasa ei comoară – şi statul spaniol.

Două avioane Hercules, care au decolat de la baza MacDill din Florida, au aterizat sâmbătă la baza militară Torrejon, din apropiere de Madrid, aducând sub escortă o încărcătură de peste 595.000 piese de aur şi argint şi sute de obiecte din aur. Este vorba despre cel mai important tezaur submarin descoperit până acum şi care valorează 500 milioane dolari şi cântăreşte 23 tone. „Totul este în stare proastă de conservare după 208 ani sub apă şi de altfel, pentru a-l prezerva, acest tezaur a fost scufundat”, a explicat ­Miguel Morer de la serviciul de presă al Ministerului spaniol al Apărării. Containerele care ascund tezaurul, plasate sub supravegherea Gărzii Civile, vor fi depuse într-un loc secret. Spania a obţinut preţioasa încărcătură după cinci ani de dispută juridică cu firma americană Odyssey, care a descoperit în 2007 epava navei „Nuestra Senora de las Marcedes”.

Nava spaniolă de război, care venea spre casă din America de Sud, a fost scufundată la 5 octombrie 1804 de către marina britanică în largul Algrave, în sudul Portugaliei. Odyssey afirma la data descoperirii că a găsit epava în ape internaţionale şi raportase în Florida tezaurul descoperit la bordul ei, fără să prevină autorităţile spaniole şi a păstrat secret amplasamentul exact al acesteia. Spania a considerat că nava constituie „un patrimoniu istoric şi, în plus, reprezintă mormântul celor 250 de marinari şi cetăţeni spanioli morţi” în naufragiu. Mai multe tribunale au luat poziţie în favoarea Spaniei şi au estimat că descoperirea făcută de Odyssey era epava unei nave spaniole de război şi deci „sub suveranitate” spaniolă.

Săptămâna trecută, judecătorul federal Mark Pizzo a ordonat firmei Odyssey să dea tezaurul Spaniei.

Goana după aur

În timp de criză, toate resursele financiare sunt binevenite şi americanii de la Odyssey Marine Exploration şi-au făcut o specialitate din găsirea şi aducerea la suprafaţă a epavelor şi mai ales a celor care conţin materiale preţioase.

Odyssey Marine Exploration confirma în toamnă localizarea şi identificarea unui cargo britanic, SS Gairsoppa, scufundat de germani în 1941 în apele Atlanticului în largul Irlandei şi care conţine peste 240 tone lingouri de argint. Firma americană estimează să înceapă în primăvară recuperarea încărcăturii estimată, la 150 milioane de euro. Greg Stemm, responsabilul firmei americane cu sediul la Tampa, preciza: „Am avut şansa să găsim epava cu cala deschisă şi uşor accesibilă”. Odyssey a negociat la sânge cu guvernul britanic şi a obţinut exclusivitatea extragerii epavei şi dreptul de a păstra 80% din încărcătură, res­tul rămânând autorităţilor Marii Britanii. La finele anului 1940,  micul cargo Gairsoppa făcea legătura între Indiile britanice şi Europa, în timp ce submarinele germane erau foarte active în jurul coastelor europene şi aveau o adevărată plăcere să trimită la fund toate ţintele fără apărare. Pentru a evita pierderea navelor, fusese pus la punct un sistem de convoi militar de protecţie. Gairsoppa transporta, în afară de fier, o mare cantitate de ceai şi de argint. În largul coastelor britanice, o violentă furtună a lovit convoiul şi din lipsă de carburant cargoul a decis să rupă formaţia pentru a se refugia în Portul Galway, în Irlanda, atunci putere neutră. La 16 februarie 1941, la ora 8 dimineaţa, nava a fost reperată de un avion german, iar la 22.30 un U-boat a torpilat-o la 480 km de portul de refugiu.

Aurul de pe HMS Victory

Vânătorii de comori de la Odyssey doresc cele 4 tone de aur aflate pe o navă scufundată în Canalul Mânecii în 1744, dar britanicii revendică proprietatea asupra epavei. În acel an, în timpul unei furtuni violente, nava britanică de război HMS Victory a dispărut. La acea vreme  s-a crezut că simbolul puterii navale engleze, cu 100 tunuri de bronz la bord, naufragiase pe rocile Casquets, în largul insulelor ­anglo-normande, provocând moartea celor 1.100 de membri ai echipajului şi dispariţia în­cărcăturii estimate astăzi la căteva sute de milioane de euro. Misterul a fost rezolvat după două secole şi jumătate, când Odyssey a descoperit epava la aproape 100 km de locul presupus al naufragiului.

Cui îi aparţin piesele din aur aflate pe epava Victory? Odyssey, care a făcut descoperirea fără a o dezvălui public, susţine că epava se află în apele interna­ţionale, în afara zonelor franceze şi britanice. Dar, cum este vorba de un fost vas militar, el aparţine de drept statului britanic, indiferent de poziţia sa. La Londra, Ministerul Apărării avertiza că „nici o acţiune intruzivă nu poate fi angajată fără acordul Regatului Unit”. Cu aprobarea Royal Navy, echipajul de pe Odyssey Explorer a putut continua explorările. Au fost reperate 41 tunuri de bronz şi pentru a confirma originea epavei au fost aduse la suprafaţă două dintre ele. Armele regilor George I-ul şi George al II-lea, gravate pe cele două piese de artilerie, au permis înlăturarea oricărui dubiu.

O nouă „ţintă”

S-a dat semnalul unei noi vânători de comori. SS Port Nicholson, un cargo englezesc ce transporta o încărcătură evaluată la 3 miliarde dolari, a fost localizată de o societate specializată în căutarea epavelor, Sub Sea Research. Povestea navei?  În 1942 a fost scufundată de un submarin german pe când naviga în largul coastelor americane, între Halifax (Canada) şi New York. Tezaurul aflat la bord este impresionant. Lingouri de platină şi de aur corespunzând plăţii unei datorii de război din partea guvernului sovietic către Statele Unite pentru achiziţio­narea de arme şi diverse materiale menite să respingă invadatorul nazist. Sub Sea Research intenţio­nează să fie prima care pune mâna pe fabulosul tezaur şi unul dintre responsabili, Greg Brooks, declara pentru The Boston Globe că „lingourilor de aur şi platină li s-ar putea adăuga 10 tone de aur şi, probabil, diamante industriale”. O informaţie ­care, desigur, va inflama ambi­ţiile firmelor de specialitate. Oricum, în mediile căutătorilor de epave, Port Nicholsson este asemenea Graalului.

Unde merg profiturile?

Tone de aur, argint sau de metale mai puţin preţioase ca nichelul zac de secole pe fundul mărilor. Averi fabuloase de care profită şi statele, nu numai firmele căutătoare de epave, societăţi specializate din care multe sunt cotate la Bursă. De la scufundătorii în adâncuri până la pieţele financiare se pare că nu este decât un pas.

Chiar dacă secretul este rege în domeniul vânătorilor de epave, un lucru este cert – vânarea tezaurelor înghiţite de ape poate aduce câştiguri uriaşe. Odyssey Marine Exploration, una din rarele societăţi care comunică date despre activităţile ei, a descoperit în 2003 epava steamerului american Republic, plin cu piese din aur, care se scufundase în largul Georgiei în 1865. După 12 ani de cercetări, firma americană a pus mâna pe o comoară care conţinea monede în valoare de peste 400.000 de dolari la acea vreme şi astăzi în valoare actualizată de 120-200 milioane dolari. Societatea a putut păstra 90% din încărcătură şi acţiunile ei au explodat pur şi simplu la Bursă. Este adevărat că cercetările în vederea localizării epavelor şi recuperării încărcăturilor sunt foarte costisitoare. Dar, cele 20 de milioane cheltuite pentru Republic au fost o picătură de apă în comparaţie cu valoarea poten­ţială a vestigiilor epavei.

Dacă piesele din aur şi pietrele preţioase continuă să alimenteze visul vânătorilor de epave, ele nu sunt singurele tezaure de valoare. Monedele, tunurile, sticlele  vechi şi chiar încărcăturile cu materii prime pot aduce şi ele venituri mari. Astfel, societatea britanică Blue Water Recoveries, creată în 1995, a colectat 23.000 tone de metale preţioase în urma căutărilor de epave.

Comercializarea tezaurelor mărilor este reglementată de legi. Încărcăturile identificate trebuie declarate şi numai cele descoperite în ape internaţio­nale pot fi păstrate de cel ce le descoperă. Cu condiţia ca epavele să nu fi fost sub pavilion spaniol, englezesc, francez sau american, caz în care tezaurele revin ţărilor în cauză. UNESCO inten­ţio­nează să înăsprească legile pentru a limita jafurile. Orga­nizaţia ONU arată că în zece ani peste 30 de epave au fost distruse şi exploatate comercial în Asia şi deplânge că de pe fiecare dintre ele au fost furate peste 500.000 de obiecte.

Piraţii secolului 21?

Contextul economic actual ar putea fi în favoarea vânătorilor de comori şi perspectiva recuperării unei părţi a tezaurelor ar putea incita guvernele să autorizeze căutarea lor, dar o „revoluţie” a practicilor în vigoare ce reglementează acest domeniu nu se află pe ordinea de zi. Neîncrederea statelor faţă de exploratorii adâncurilor rămâne puternică după recenta confruntare juridică dintre Odyssey şi guvernul de la Madrid legată de epava descoperită pe fundul Atlanticului, a cărei încărcătură  fabuloasă a fost asumată de firma americană fără a anunţa proprietarul de drept. Mulţi consideră căutătorii de epave drept piraţii secolului nostru. Desigur, activitatea socie­tăţii Odyssey, ca şi a celorlalte firme de profil, nu este de natură filantropică şi de multe ori are loc în condiţii obscure. 

» Bill Warren, un celebru căutător american de epave, va căuta corpul liderului Al Qaeda, Ossama bin Laden, în apele Mării Arabiei pentru a obţine prima de 25 milioane de dolari promisă în cazul recuperării lui.