Acuzaţia de spălare de bani şi corupţie se referă în mod special la comenzile şi achiziţiile de rachete antiaeriene ruseşti TOR-M1 şi a patru submarine de la societatea germană Ferrostaal. În afara fostului ministru socialist al Apărării din Guvernul Simitis, justiţia a pus sub acuzare şi 18 colaboratori şi apropiaţi ai ex-ministrului, între care soţia sa, fosta soţie de origine germană şi fiica acesteia, unii pentru aceeaşi crimă, alţii pentru complicitate la corupţie. Fiica sa şi fosta soţie nu s-au prezentat la tribunal, fiind reprezentate de avocaţii lor.
Arestat în aprilie 2012 şi plasat în detenţie provizorie în marea închisoare din Korydallos, la periferia de vest a Atenei, Tsohatzopoulos a fost transferat la Curtea Penală de Apel din centrul capitalei sub o pază strictă. Compusă din trei judecători, această Curte are competenţa de a judeca în primă instanţă crimele comise de membri sau foşti membri de guvern. Statul grec este reprezentat ca parte civilă în proces şi cere daune de peste 10 milioane euro pentru pierderea veniturilor din cauza supraevaluării sistemelor de armament. Inculparea lui Tsohatzopoulos în 2012 a intervenit după un vot în Parlamentul elen, cu un an înainte, în favoarea deschiderii urmăririi sale penale pentru spălare de bani. Decizia a fost luată pe baza unui raport care l-a acuzat din cauza încheierii unui acord cu Ferrostaal pentru comanda a patru submarine tip 214. Potrivit acestui raport, fondat pe o decizie a unui judecător de instrucţie din München (Germania), Ferrostaal a plătit comisioane ascunse oamenilor politici şi înalţilor funcţionari pentru comenzi în toate ţările. În Grecia, societatea germană este suspectată că a plătit oamenilor politici şi înalţilor funcţionari comisioane între 72 şi 83 milioane euro. Media elenă arată că este pentru prima oară când un ex-ministru se află pe banca acuzaţilor pentru spălare de bani, după scandalul politico-financiar în care a fost implicat bancherul Koskotas, la finele anilor ’80.
La începutul lunii martie, Tsohatzopoulos a fost judecat în cadrul altei afaceri privind disimularea veniturilor şi a fost condamnat la 8 ani de închisoare cu executare şi la o amendă de 520.000 euro. Justiţia a decis şi sechestrarea reşedinţei sale de lux de la picioarele Acropolei din Atena, pe care o cumpărase în 2009, însă fără a o declara, aşa cum ar fi fost normal. Fost deputat şi unul dintre fondatorii Pasok, partidul socialist elen, Tsohatzopoulos era un apropiat al lui Andreas Papandrou şi a ocupat diverse posturi ministeriale în guvernele Papandrou în anii ’80 şi ’90 şi Simitis în anii 1996-2001.
Bănci elveţiene, ţinta criticilor
În Elveţia au fost blocate cele 10 milioane euro, comisioane plătite vărului lui Tsohatzopoulos, iar justiţia federală critică atitudinea băncilor. Este vorba de un caz de corupţie vechi şi la cel mai înalt nivel, comparativ cu care afacerea ex-ministrului francez al Bugetului, Jerome Cahuzac, pare inofensivă. Cotidianul elveţian Le Temps precizează că în plasarea în Elveţia a comisioanelor de 10 milioane euro plătite vărului fostului ministru grec al Apărării sunt implicate opt bănci din Zürich şi Geneva, iar o instituţie – al cărei nume nu a fost divulgat – este pusă sub anchetă pentru posibile lacune în dispozitivul său antispălare de bani. Ancheta a fost evocată vinerea trecută de Ministerul Public al Confederaţiei în raportul său anual: „Această procedură demonstrează că piaţa financiară, cu oferta sa de societăţi offshore gestionate în Elveţia, poate fi de asemenea utilizată pentru tranzacţii vizând adjudecarea prin corupţie de mandate (…) privind milioane. Această situaţie prezintă un risc considerabil pentru reputaţia nu numai a băncilor implicate, dar şi a Elveţiei”.
Societăţi offshore
Atitudinea băncilor apare problematică, pentru că banii au rămas în seifurile lor un deceniu. A trebuit să intervină arestarea lui Akis Tsohatzopoulos în Grecia, în 2012, şi a vărului său, Nick Zivras, un om de afaceri care avea semnăturile în conturile elveţiene, pentru ca instituţiile bancare să accepte informarea autorităţilor. Utilizarea eşafodajului complex de societăţi offshore, care permit camuflarea originii reale a fondurilor, ar fi putut sau ar fi trebuit să alerteze băncile mai devreme.
