» La 43 de kilometri de Sibiu, pe drumul ce duce spre Brasov, in lunca Oltului la Carta, se afla ruinele uneia dintre cele mai frumoase si mai impozante biserici fortificate din Transilvania, dar, in acelasi timp, una dintre cele mai putin cunoscute. Fosta manastire cistericiana Carta este considerata unul dintre cele mai vechi si mai importante monumente ale goticului timpuriu din aceasta parte a Europei.
Manastirea a fost intemeiata de calugarii cistericieni (ordin calugaresc originar din Franta) in 1205-1206 si a fost construita sub forma de cruce. Fosta manastire este astazi biserica pentru comunitatea evanghelica din Carta.
Datarea relativ exacta a intemeierii acestei manastiri cisterciene este facilitata de un document emis in Cancelaria regala maghiara in anul 1223. Din textul acestei diplome regale rezulta ca teritoriul pe care a fost fondata si construita abatia Carta – delimitat de raul Olt la nord, raul Arpasu la est, raul Cartisoara la vest si Muntii Fagaras la sud – i-a fost donat de catre regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) lui Benedict, voievod al Transilvaniei. Dupa jumatatea secolului al XIII-lea, in imediata sa apropiere, pe malul drept al Oltului, manastirea cisterciana a fondat asezarea Carta (Kerz), cunoscuta si sub vechea denumire de Carta Saseasca, iar pe Valea Hartibaciului, langa Agnita, a intemeiat localitatea Apos (Abtsdorf), asezari populate cu sasi.
Viata austera si plina de restrictii
Cistercienii aveau un stil de viata plin de restrictii. "Nu aveau voie sa faca foc, nu aveau voie sa manance carne, vorbeau doar strictul necesar", spune preotul evanghelic din Carta, Reger Michael. Munceau de dimineata pana seara in interesul laicilor, pe care-i tineau la curent cu toate descoperirile lor. Calugarii au adus cu ei soiurile de vita nobila din Burgundia. O legenda spune ca singura lor sursa de putere era vinul. In rest, posteau tot anul. Se multumeau doar cu branza, castane si fierturi din frunze de fag. Doctrina lor religioasa nu era doar contemplativa, ci si practica. Nu aveau chilii si dormeau toti intr-o camera, pe paie. Se trezeau la 3 dimineata si din trei in trei ore aveau slujbe religioase. In timpul verii, cistercieni din Irlanda pana la Carta se intalneau in Franta, in Burgundia, la abatia-mama de la Pontigny, unde faceau schimb de experienta. Din cauza vietii austere, nu traiau decat 35-40 de ani si erau inmormantati in abatie.
Fosta locuinta abatiala e chiar domiciliul preotului Michael Reger si al familiei acestuia. Casa parohiala evanghelica este cea mai veche cladire locuita din Transilvania, ramasa neschimbata timp de 800 de ani.
"Am nimerit aici intamplator. Nu stiam ca prin partile astea exista o abatie cisterciana. Eram in Germania si tocmai terminasem Teologia la Sibiu. Intr-o zi m-a sunat domnul episcop german si mi-a spus ca vrea sa ma trimita la vicariat in Carta, un sat unde mai traiesc aproape o suta de sasi. Dupa cateva luni de chibzuiala, impreuna cu sotia mea, la 15 octombrie 1995, am hotarat ca trebuie sa ma intorc la sasii mei", afirma preotul evanghelic. Acesta povesteste ca fostul preot era convins ca abatia era bantuita de fantome si, cu toate acestea, i-a spus ca a petrecut aici cei mai frumosi ani din viata. "si azi, in curtea manastirii, la fiecare palma de pamant, poti gasi oseminte omenesti", completeaza preotul.
Distrusa de tatari, refacuta de calugari
Sapaturile efectuate aici dupa 1980 au dus la descoperirea a doua schelete omenesti cu lungimea de doi metri. Teoria care s-a lansat ulterior a fost ca, in Evul Mediu, indivizii anormali erau trimisi la manastire. Abatia a fost atacata de nenumarate ori in decursul istoriei de sute de ani. A fost distrusa aproape in intregime in 1241 de tatari, cand a fost ucis si abatele. Legendele spun ca manastirea avea un tunel ce incepea de sub altar si ducea pana la Olt. In apropierea abatiei sunt doua grote unde se ascundeau calugarii cand aveau loc atacuri straine. Documentele istorice sustin ca, spre sfarsitul secolului al XIV-lea, viata luxoasa, petrecerile si vanatorile luasera locul milosteniei si cumpatarii.
In 1418 regele Sigismund il someaza pe abatele de la Carta sa nu-i mai asupreasca pe iobagi cu biruri nedrepte. Cel mai temut abate a fost Raymund Barenfus, venit de la Viena. Poreclit Laba Ursului, acesta era un mare consumator de bauturi alcoolice si ii placea nespus vanatoarea. Abatia a fost inchisa de regele Matei Corvin in 1474, care nu a mai suportat plangerile satenilor asupriti si desele incursiuni ale turcilor. In biserica s-au tinut permanent slujbe, pana in zilele noastre.
Prezent
Biserica evanghelica de astazi ocupa doar corul si absida fostei bazilici. Arcele boltilor se intalnesc intr-o cheie de bolta romanica infatisand chipul Fecioarei Maria, ocrotitoarea bisericii, ca stapanitoare a cerului. Celelalte chei de bolta sunt decorate simplu, cu flori de floarea-soarelui, iar intre arce se afla ferestre rotunde, cu sase lobi. In curtea casei parohiale se mai pastreaza o mica moara de apa, cu ciocanele, care bat mereu. Incearca parca sa ne aduca aminte ca timpul nu se poate opri in loc.
» Infiintat de abatele Benedict Robert
Ordinul Cistercian a fost infiintat de abatele Benedict Robert de Molesme in 1098, in Burgundia, in mlastina de la Cistercium. Cistercienii au dorit sa se intoarca la regulile de baza ale calugarilor: saracia si castitatea. Numele ordinului vine de la forma latina a cuvantului "trestie". Carta a fost cea mai estica abatie si un lacas important al catolicismului. Cistercienii, constructori priceputi, au influentat arhitectura din zona.
