RL a comparat două programe care oferă fonduri nerambursabile întreprinzătorilor, unul din România şi altul din Finlanda.
Tinerii antreprenori români pot obţine de la Guvern cel mult 10.000 de euro să-şi deschidă propria firmă, potrivit unei ordonanţe apărute luna aceasta. Câteva condiţii se pun solicitanţilor- să nu depăşească 35 de ani, să nu fi avut alt SRL sau acţiuni la vreo companie şi să angajeze doi oameni în viitorul SRL-D.
Asta e denumirea oficială a firmelor care vor apărea pe baza acestui program. Altă condiţie este ca SRL-D-ul să activeze într-un domeniu productiv. Normele de aplicare spun că SRL-D va trebui mai întâi înregistrat la Registrul Comerţului.
După asta, datele SRL-D-ului vor ajunge la Agenţia pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru IMM-uri. Acelaşi SRL-D mai trebuie să-şi treacă numele şi în catastiful Oficiului Teritorial pentru Întreprinderi Mici, Mijlocii şi Cooperaţie pe raza căruia îşi are sediul noua firmă.
Cei care vor banii nerambursabili trebuie să se înscrie într-o aplicaţie online, special creată pentru acest scop, apoi să completezi tot online, un plan de afaceri. Poiectul trebuie să obţină cel puţin 60 de puncte.
Dialog prin poştă, la Helsinki
Să vedem cum se obţin în Finlanda fonduri nerambursabile de la Guvern. Românul Octavian Bâlea, de 26 de ani, locuieşte acolo din 2007. El a urmat cursurile Universităţii de Arhitectură „Bauhaus” din Germania – specializarea design de produs, iar în Helsinki şi-a deschis propriul atelier şi un magazin. Printre preocupările sale sunt fotografia şi pictura. Anul trecut, pe 14 decembrie, a scos de pe Internet un formular-tip al Consiliului Artistic din Finlanda, aflat în subordinea Ministerului Culturii, solicitând 3.000 de euro pentru a deschide o şcoală de fotografie, în atelierul său, destinată copiilor.
Va avea cam zece cursanţi pe serie, zice el. „Am calculat că 3.000 de euro ajung, să cumpăr camere foto-pe film, aparate de mărit, chimicale, filme”, consideră Octavian. Nu s-a pus problema vârstei, dacă e tânăr sau nu, când a cerut aceşti bani. Nici plan de afaceri propriu-zis n-a prezentat.
„Le-am descris, sumar, ce voi face”, adaugă Octavian. Apoi a trimis formularul prin poştă, la Consiliul Artistic. Anul acesta, pe 14 ianuarie, a primit vestea bună. „Mi-au trimis iniţial un ordin de plată, prin poştă, pe care l-am completat cu datele mele, după care autorităţile mi-au virat cei 3.000 de euro”, zice el. Deci dialogul său cu autorităţile s-a desfăşurat exclusiv prin intermediul poştei. N-a fost nevoie nici măcar de o ştampilă. „Am semnat doar o declaraţie, pe propria răspundere, că voi face exact ce-am promis cu aceşti bani. Peste un an, va trebui să prezint un raport despre ce-am realizat. Altfel, dau banii înapoi”, după care adaugă: „Cel prins cu minciuna are o pată neagră peste tot, de la împrumuturi bancare, până la închirieri de spaţii”.
Ţara fără ştampile
De ce e atât de complicat în România şi incredibil de simplu în Finlanda? Răspunsul cel mai bun vine de la un om care poate face comparaţie între cele două ţări, pentru că s-a născut în prima şi acum trăieşte în cea de-a doua. „Problema e că în România durează prea mult să demonstrezi că eşti un om de încredere. Nu există un sistem centralizat de stocare a datelor, accesibil oricărei instituţii care are nevoie să ştie ceva despre tine. Pe când în Finlanda ţi se poate accesa codul de identitate, aflându-se, în numai câteva secunde, cine eşti, ce-ai făcut în ultimii ani, cariera şi experienţa profesională, dacă ai datorii la stat, dacă eşti urmărit de poliţie, dacă ai cazier” , ne descrie Octavian cum e să trăieşti într-o ţară fără ştampile. Aproape de necrezut pentru noi, cei din România.
