62.000 de decese între 1990 şi 2010. Este “birul” pe care România îl plăteşte flagelului care omoară anual mai mult de un milion de persoane în întreaga lume: accidentele de circulaţie. Comparat de cei afectaţi cu un război şi privit de autorităţi mai mult prin grafice şi statistici, acest fenomen nu pare să scadă semnificativ în România, după cum reiese dintr-o analiză realizată de romanilibera.ro.
“Noi suntem în război! Anual mor câte 2-3.000 de români în accidente de circulaţie. Mult mai mulţi decât în Afganistan. De asta cred că siguranţa rutieră ar trebui să ţină de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării”, se revoltă preşedintele Asociaţiei Victimelor Accidentelor de Circulaţie (AVAC), Marian Nedelescu, la aflarea statisticilor sumbre ale anului 2010. Aproape 2.400 de morţi şi în jur de 8.500 de răniţi în peste 9.000 de accidente rutiere grave la nivel naţional.
Marian Nedelescu nu poate să vorbească decât răstit pe acest subiect. El însuşi este o victimă a unui accident de circulaţie. Cazul său e arhicunoscut: în 1987, s-a ales cu comoţie cerebrală şi coloana vertebrală puternic afectată după ce Lada pe care o conducea a fost izbită frontal, în centrul Capitalei, de maşina blindată a ambasadorului Statelor Unite la Bucureşti.
Experienţa nefericită l-a făcut pe liderul AVAC să fie mult mai atent la fenomenul accidentelor de pe şosele.
“Justiţia şi Educaţia, pe lista vinovaţilor”
“Nu numai şoferii şi poliţiştii sunt de vină. Haideţi să discutăm şi despre Justiţie. În 2009, dintre cei 14.000 de oameni prinşi la volan fără permis de conducere valabil, doar 3.000 au ajuns în instanţă. Păi ce-au făcut procurorii? În ultimii ani, din toate amenzile de circulaţie date, doar 10 la sută ajung la buget. Vinovaţii le contestă şi scapă foarte uşor în instanţă. Să mai vorbim şi despre educaţie. În 2006, asociaţia noastră şi o parte a societăţii civile au reuşit să impună în legislaţie introducerea orelor de educaţie rutieră în şcoli. Nu s-a respectat”, intră Marian Nedelescu în subiect.
Nerespectarea regulilor de circulaţie reiese clar din înşiruirea primelor trei cauze ale accidentelor de pe drumurile din România: viteza excesivă, traversările neregulamentare şi neacordarea de prioritate pentru pietoni sau alte vehicule.
Siguranţa rutieră, descoperită abia în 2011
Marian Nedelescu spune însă că “nici instituţiile statului nu respectă legea”. Poate cel mai evident exemplu în acest sens este aşa-numitul Consiliu Interministerial pentru Siguranţa Rutieră (CISR). Adică un “organ consultativ” al Guvernului care ar trebui să aducă împreună jumătate din ministerele aparatului executiv. Iată-le, redate în ordinea de pe site-ul guvernamental: ministerul Transporturilor, al Internelor, al Economiei, al Finanţelor, al Dezvoltării Durabile, al Comunicaţiilor, al Sănătăţii şi al Educaţiei. “Acest consiliu s-a înfiinţat în 1995 şi de atunci n-a făcut mai nimic. Ar trebui să-i vedem pe premier şi pe ministrul Transporturilor că se întâlnesc şi discută, că ne cheamă şi pe noi să ne consulte, că se face ceva”, cere Nedelescu.
Îi răspunde, indirect, Ministerul Transporturilor (MT), printr-o informare transmisă la solicitarea romanialibera.ro.
CISR – precizează MT – s-a întrunit în 15 şedinţe anul trecut, în care s-a discutat despre “elaborarea unui document de politici coerente şi unitare, pe termen lung”, recunoscând “rezultatele nesatisfăcătoare ale politicilor existente în domeniu”.
MT continuă menţionând că o nouă Strategie Naţională de Siguranţă Rutieră, aflată în stadiul de proiect, ar urma să intre funcţioneze în perioada 2011 – 2020. Scopul declarat: să reducă la jumătate faţă de nivelul din prezent accidentele soldate cu victime.
Promisiuni
De asemenea, Compania Naţională pentru Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR) ar urma să modernizeze infrastructura pe DN 1. Câteva dintre măsurile anunţate pentru viitor: insule de trafic pentru limitarea vitezei la intrarea în localităţi, refugii pentru trecerile de pietoni, întoarceri în “U” la drumurile cu patru benzi, viraj la stânga şi trecere de pietoni pentru drumurile cu două benzi, dispozitive de calmare a traficului şi, bineînţeles, mai multe semnalizări şi marcaje. Banii ar urma să vină de la bugetul MT şi din Fondul European de Dezvoltare Regională.
Aşadar, autorităţile române spun că vor face, pe când oficialii vestici au făcut deja. Liderul AVAC dă exemplul Franţei: “Acolo, în mandatul preşedintelui Jacques Chirac, încheiat în 2007, au reuşit în câţiva ani să reducă numărul deceselor de pe şosele de la 13.000 la 3.000. Cum? Printr-un referendum naţional prin care s-a stabilit că siguranţa rutieră ţine de siguranţa naţională. Aşa au fost disciplinaţi şi pietonii, şi şoferii”.
Costul unui deces
Dacă mai era nevoie de un alt motiv pentru combaterea accidentelor de circulaţie, Marian Nedelescu îl oferă, citând un calcul făcut de Banca Mondială.
“Fiecare om care moare într-un accident de circulaţie provoacă pierderi de nu mai puţin de 300.000 de euro. Se au în vedere costurile statului cu persoana respectivă, dar şi cât pierde statul pentru că acel individ nu va mai cotiza”, conchide preşedintele Asociaţiei Victimelor Accidentelor de Circulaţie din România.
În 2008, Comisia Europeană estima costurile directe şi indirecte ale accidentelor rutiere la un procent de 2 la sută din Produsul Intern Brut european. În acel an muriseră pe drumurile din Uniunea Europeană mai mult de 39.000 de persoane, iar peste 1,5 milioane fuseseră rănite grav.
Era mai puţin rău în 2003
Totuşi, pe autorităţile române statisticile recente le fac să pară optimiste. Faţă de anul 2009, când erau aproape 2.900 de decese şi peste 9.000 de răniţi grav în mai mult de 10.000 de accidente în toată ţara, situaţia de pe hârtie s-a îmbunătăţit. Însă dând calendarul înapoi cu mai multe file, lucrurile nu arată deloc bine. În 2003 mureau peste 2.300 de oameni, iar alţi peste 5.500 erau răniţi grav pe drumurile din România. Deci cifre mai puţin “negre” decât cele pentru anul trecut. Ceea ce arată că fenomenul morţilor de pe şosele a persistat cam la acelaşi nivel în ultimii 7-8 ani.
“Şoferii se civilizează”
Sunt însă şi persoane fără funcţii publice care constantă o îmbunătăţire de dată recentă. Este cazul preşedintelui Asociaţiei Motocicliştilor din România (AMR), Dan Popescu. Folosind drumurile publice atât ca motociclist, cât şi ca şofer, liderul AMR spune că “vânzoleala s-a mai redus”: “Cred că s-au mai civizilat şi conducătorii auto. Asta sub influenţa noilor radare şi a amenzilor mai mari. Dar şi din cauza crizei, care i-a făcut pe unii să folosească mai puţin maşina. Ştiu destui care au trecut la scutere pentru că sunt mai ieftine. Au ajutat şi campaniile de prevenţie şi informare desfăşurate de poliţie”.
Se pare că “civilizarea” şoferilor a fost impulsionată şi de Autoritatea Rutieră Română (ARR). Conform Ministerului Transporturilor, ARR a controlat în 2010 aproape 240.000 de vehicule, dând amenzi totale de circa 70 de milioane de lei. În plus, ARR a retras peste 1.000 de licenţe şi certificate de tranport şi a găsit mai mult de 18.000 de contravenţii.
Situaţia Bucureştiului
Dar e de menţinonat că ARR a avut şi masă de manevră. Parcul auto din România s-a mărit, în 2010, la aproape 5,5 milioane de vehicule. Mai bine de un milion dintre acestea sunt înmatriculate în Capitală. Unde Poliţia Rutieră nu a constatat cu mult peste 900 de accidente grave anul trecut. Bilanţul “negru”: 110 morţi şi aproape 900 de răniţi grav.
“Numărul persoanelor decedate în accidente de circulaţie a scăzut cu peste 20 la sută în 2010, faţă de 2009. Numărul accidentelor grave s-a redus cu aproape 10 la sută. Avem scăderi considerabile pentru că cetăţenii Capitalei au înţeles că dacă respectă indicaţiile noastre nu vor avea de suferit”, precizează şeful Brigăzii de Poliţie Rutieră din Bucureşti, comisarul-şef Nicu Dragoş.
În Bucureşti, principala cauză a accidentelor o reprezintă traversările neregulamentare, urmată de neacordarea de prioritate şi de viteza excesivă. Aşa-zisele “zone criminogene” sunt: în sectorul 1- Şoseaua Bucureşti-Ploieşti, unde în 2010 au murit patru oameni în 14 accidente grave, în sectorul 2 – Şoseaua Colentina, un au fost doi morţi în 32 de accidente, în sectorul 3 – Bulevardul Nicolae Grigorescu, şapte decedaţi în 9 accidente, în sectorul 4 – Şoseaua Olteniţei, cinci morţi în 18 accidente, în sectorul 5 – Calea Ferentari, două decese în 15 accidente şi în sectorul 6 – Bulevardul Iuliu Maniu, doi morţi în 17 accidente.
Cât despre prevenţie, Brigada de Poliţie Rutieră din Capitală aminteşte că, în fiecare miercuri din săptămână, primeşte în vizită elevi din şcolile bucureştene. “Le spunem despre regulile de circulţie, după care le arătăm maşinile şi motocicletele noastre ca să-i şi destindem”, menţionează comisarul-şef Nicu Dragoş. Care anunţă ce-şi propune instituţia pe care o conduce pentru anul 2011: “Să ne apropiem de cetăţeni ca să ne audă mai bine mesajul”.
“Crucile, cele mai vizibile”
Deocamdată însă, mesaje ca cele ale lui Marian Nedelescu se aud mai clar. Şi se văd mai bine, după cum atrage atenţia liderul Asociaţiei Victimelor Accidentelor de Circulaţie din România: “Pentru mine, cele mai vizbile semne de circulaţie sunt crucile de pe marginea drumurilor. Vă dau un exemplu: între Bucureşti şi Urziceni am numărat 60 de cruci. De asta zic că şi autorităţile, şi noi, societatea civilă, ar trebui să facem mult mai mult pentru a opri accidentele de circulaţie”.
