Parlamentarii au respins, acum două zile, un proiect de lege din 2011 ce viza înfiinţarea unui muzeu al comunismului în Bucureşti. Argumentele refuzului au fost identice cu cele exprimate în martie 2012 de Guvernul Ungureanu. Şi acum, la fel ca atunci, Guvernul menţionează că înfiinţarea unui muzeu al comunismului ar crea „un paralelism instituţional nejustificat cu existenţa IICCMER” şi că proiectul „nu oferă argumente şi date tehnice, financiare şi administrative cu pivire la noua instituţie”. Practic, în loc să fie modificat şi îmbunătăţit în intervalul de timp scurs, proiectul de lege (iniţiat de patru deputaţi) a rămas neschimbat şi a fost refuzat de două ori. Preşedintele Comisiei pentru Cultură din Camera Deputaţilor, Sorinel Gigel Ştirbu (PNL), a declarat pentru Rl că el a votat împotriva proiectului întrucât, pentru înfiinţarea unui muzeu al comunismului, nu este nevoie de conceperea unei legi speciale. „Un muzeu al comunismului se poate înfiinţa apelându-se la o lege deja existentă, legea muzeelor, nu era nevoie de o lege specială, trecută prin Parlament, pentru înfiinţarea acestui muzeu. Personal susţin această idee, numai că proiectul de lege ajuns la noi avea multe probleme”, a precizat Ştirbu.
În acest context, Guvernul României a solicitat Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc un punct de vedere cu privire la propunerea legislativă, iar ICCMER a susţinut că prioritar pentru ţara noastră este proiectul privind înfiinţarea unui Memorial al Victimelor Comunismului în sediul fostei închisori pentru deţinuţi politici de la Râmnicu Sărat. „Mai întâi trebuie făcut acel muzeu la Râmnicu Sărat, se lucrează deja la el, iar apoi vorbim despre înfiinţarea unui muzeu în Bucureşti”, a declarat pentru Rl preşedintele IICCMER, Andrei Muraru.
Mai mult, actuala conducere a institutului învinovăţeşte, într-un comunicat, fosta conducere că ea ar fi fost prima care ar fi respins acel proiect pentru Bucureşti: „În decembrie 2011, conducerea IICCMER de la acea vreme, reprezentată de domnii Vladimir Tismăneanu şi Ioan Stanomir, a respins proiectul de lege (prin adresa nr. 2106/14.12.2011 către Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul), precizând: ”vă aducem la cunoştinţă că nu suntem de acord cu prevederile propunerii legislative privind înfiinţarea Muzeului Comunismului”, în forma sa actuală”.
În replică, Ioan Stanomir a declarat că, în timpul în care a condus institutul, el a făcut multe demersuri pentru înfiinţarea unui astfel de muzeu şi acuză noua conducere că desfăşoară o campanie calomnioasă împotriva sa. „Anul trecut am atras atenţia că proiectul de lege iniţiat de cei patru parlamentari avea multe hibe, noi nu ne-am opus niciodată ideii înfiinţării unui muzeu al comunismului, noi am vrut ca acel proiect să fie îmbunătăţit, ceea ce este cu totul altceva. Tot timpul am susţinut că este nevoie de un muzeu al atrocităţilor comuniste în România. De ce actuala conducere nu a modificat proiectul iniţial în anul care a trecut?”, a răspuns prof. univ. Ioan Stanomir.
Românii vor un muzeu al comunismului
Românii s-au arătat deschişi la propunerea privind înfiinţarea unui muzeu al comunismului. Potrivit unui sondaj realizat de CSOP în anul 2010, 51% dintre cetăţeni au răspuns afirmativ la întrebarea dacă sunt de acord cu înfiinţarea unui muzeu al comunismului.
„Nu cred că înfiinţarea unui muzeu al comunismului s-ar suprapune peste activitatea IICCMER. Dimpotrivă, ar completa-o. IICCMER este un institut dinamic, care s-a implicat mult în proiecte educaţionale, a încercat, din păcate fără succes, să aducă resposabilii comunişti în faţa instanţei şi, în ultimii ani, s-a deschis foarte mult lumii academice internaţionale. Dar un muzeu al comunismului ar avea, fără îndoială, un impact mult mai mare în rândul populaţiei”, a explicat un fost cercetător al IICCMER, politologul Raluca Grosescu.
Despre o posibilă locaţie pentru amplasarea unui muzeu al dictaturii comuniste s-a vorbit mult în ultimii ani. Au fost avansate mai multe posibile amplasamente, precum Fortul 13 Jilava sau fostul Penitenciar Râmnicu-Sărat. Istoricul Mihai Burcea consideră că deşi, din punct de vedere istoric, fostul Penitenciar de la Râmnicu-Sărat se încadrează în tematica unui muzeu al dictaturii comuniste, din punct de vedere geografic el este total inadecvat. „La Râmnicu Sărat erau trimişi, în vederea executării pedepselor, cei mai periculoşi deţinuţi politici ai regimului – cei care se poziţionau la extrema stângă sau dreaptă a eşichierului politic (Corneliu Codreanu, Ana Pauker, Vilma Drăgan etc.). După 23 august 1944, penitenciarul şi-a păstrat destinaţia specială. Însă după eliberarea din detenţie a comuniştilor şi legionarilor, locul lor va fi fost luat de reprezentanţii de seamă ai partidelor istorice ”, spune Burcea.
„Dacă Jilava e la doar câţiva kilometri de Bucureşti, pentru a ajunge la Râmnicu Sărat trebuie să parcurgi peste 150 de kilometri, iar asta constituie un impediment important pentru înfiinţarea şi funcţionarea în bune condiţii a unui memorial al dictaturii comuniste”, a adăugat istoricul.
El pledează pentru înfiinţarea unui muzeu în Bucureşti şi propune trei locaţii: subteranele din Piaţa Revoluţiei a căror amenajare corespunzătoare ar cadra perfect cu originile totalitarismului, clădirea care a adăpostit fosta închisoare Malmaison din Calea Plevnei nr. 137 A , adică actuala clădire IPROCHIM. ”În anii ’30 – ’40, aici îşi avea sediul Secţia de poliţie judiciară militară din cadrul Direcţiei justiţiei militare a MApN şi în interiorul căreia au avut loc sute de anchete şi interogatorii. Începând cu anul 1950, fosta cazarmă a MApN a fost trecută în patrimoniul MAI – Serviciul închisori preventive, devenind astfel un centru important de anchete al Direcţiei anchete penale a MAI (anii ’50 – ’60)”, explică Burcea.
O a treia variantă ar fi actualul sediu al SRI din strada Toamnei. Înainte de 1990, aici îşi desfăşura activitatea o mare unitate militară a DSS.
În altă ordine de idei, comunicatul IICCMER precizează că finalizarea lucrărilor de reabilitare şi de amenajare muzeală pentru transformarea închisorii de la Râmnicu Sărat în Memorial al Victimelor Comunismului este estimată pentru anul 2016.
Cum funcţionează Berlin Hohenschoenhausen Memorial din Germania
Ideea de a înfiinţa un muzeu al comunismului nu aparţine românilor, ea s-a regăsit în majoritatea ţărilor foste comuniste. Muzee în care sunt condamnate atrocităţile regimului comunist se găsesc azi la Praga, Varşovia, Budapesta etc. Un muzeu impresionant a fost înfiinţat în anul 1994, în fostul sediu STASI, în capitala Germaniei şi se numeşte Berlin Hohenschoenhausen Memorial. „În fosta Germanie democrată, în timpul evenimentelor din toamna anului 1989, cetăţenii germani au ocupat principalele sedii ale STASI, pe care nu le-au mai părăsit. Aşa se face că în zilele noastre aceste „citadele ale terorii” au fost transformate în muzee sau memoriale, având bugete anuale de zeci de milioane de euro”, explică Burcea.
Acolo, o parte importantă a educaţiei tinerilor nemţi referitoare la istoria comunismului se poate face prin intermediul muzeului. Acesta colaborează cu „Institutul landului Berlin pentru Şcoală şi Media” pentru a întocmi materiale didactice, în versiune print şi audio-video, pentru elevi şi organizează cursuri de calificare pentru profesorii care vor să predea tema în şcoli. Un proiect important al muzeului a fost să recruteze foşti disidenţi sau opozanţi politici, care au trăit experienţe în acele încăperi . Aceştia însoţesc elevii în muzeu, le povestesc experienţa personală şi o integrează într-un cadru istoric mai larg.
În 2010, aproximativ 332.000 de oameni au vizitat Memorialul din Berlin, iar mai mult de jumătate dintre ei au fost elevi şi studenţi.
