In ultimii douazeci de ani, fiecare ministru al Educatiei a vrut sa-si lase amprenta pe domeniul pe care il gestiona, luand de multe ori decizii care i-au bulversat laolalta pe elevi, studenti si profesori. Nici unul nu a reusit sa faca o reforma coerenta a sistemului de invatamant. Fiecare a daramat ce a construit predecesorul sau si a propus in schimb modificari radicale, dintre care putine au fost puse in practica. In afara de Andrei Marga, privit drept ministrul care a inceput o reforma reala in educatie, si de Mircea Miclea, care a demarat, in scurtul sau mandat, reforma in sistemul universitar, nici un ministru al Educatiei nu a avut o strategie la care sa puna umarul specialisti independenti. Pana in 1997, nici un ministru nu a modificat semnificativ sistemul de invatamant mostenit de pe vremea lui Ceausescu.
Ecaterina Andronescu este singurul ministru al Educatiei care prinde al doilea mandat, avand astfel sansa sa duca la capat o eventuala strategie. Totusi, noile modificari pe care Andronescu a anuntat ca ar vrea sa le puna in practica nu par sa aiba vreo legatura cu cele din primul ei mandat, dintre 2000 si 2003. Printre noile idei ale Ecaterinei Andronescu se numara modificarea bacalaureatului, care va fi structurat in doua etape, una care se va desfasura pe parcursul clasei a XII-a si care va inlocui probele orale si o a doua etapa care va contine trei probe in functie de profilul liceului. Invatamantul obligatoriu ar urma sa includa si liceul, nu doar zece clase ca pana acum, aceasta idee urmand sa fie propusa Parlamentului. In mediul universitar, ministrul Educatiei vrea introducerea unui grad superior celui de profesor, "pentru a-i stimula pe cei care au deja acest grad", precum si modificarea masterului si a doctoratului.
Desi PSD a semnat alaturi de partide si sindicate Strategia de aplicare a Pactului National pe Educatie, elaborat de o comisie de specialisti independenti politic, la Palatul Cotroceni, Andronescu nu si-a anuntat intentia de a-l pune in aplicare. Adrian Moraru, director adjunct al Institutului de Politici Publice, crede ca incoerenta reformei din educatie este cauzata de lipsa oricarei strategii in acest domeniu: "Avem un Pact pe Educatie care nu a fost luat in serios inca din momentul in care a fost semnat". Moraru spune ca exista domenii in care "te poti juca de la un an la altul si altele, precum educatia si sanatatea, in care rezultatele se vad tarziu, numai dupa cinci ani de politici consecvente". Din aceasta cauza, multi ministri ai Educatiei de pana acum fie au luat masuri fara nici o responsabilitate, "pentru ca stiau ca pana se vor implementa, ei nu vor mai fi ministri, deci nu li se va sparge nimic in cap", fie "nu s-au omorat sa faca lucruri bune, pentru ca nu puteau profita electoral de ele", explica Adrian Moraru.
O alta caracteristica a sistemului de educatie din Romania a fost aceea ca ce a inceput un ministru a fost daramat si inlocuit cu altceva de urmatorul. Adrian Moraru pune acest comportament politic pe seama faptului ca ministrii veniti din interiorul partidelor nu au fost pregatiti pentru acest domeniu si au mers pe logica dusmaniei politice. "Cand habar nu ai despre un domeniu, atunci ai foarte multe idei. Toti cei care au venit cu idei de genul ‘sa radem totul’ au fost cei mai incompetenti ministri", spune Moraru.
Performantele sistemului educational romanesc sunt departe de a fi printre cele mai bune. Rata abandonului scolar, era in anul 2007, de aproape 20%, procent mult mai mare decat in state ca Polonia, Cehia sau Slovenia, iar potrivit ultimului recensamant realizat in 2002, peste 500.000 de romani erau analfabeti. Mai mult de jumatate din elevii cu varste de pana la 15 ani sunt analfabeti functional, adica stiu sa citeasca, insa nu inteleg ce au citit, arata un studiu realizat in 2006 de Comisia Europeana. Expertii europeni considera ca aceasta situatie este rezultatul sistemului de invatamant romanesc, care se bazeaza in principal pe memorare. La nivel international, Universitatea Bucuresti era, pana in 2008, singura institutie de invatamant superior din Romania care se clasa intre primele 500 de universitati din lume, in topul The Times Higher Education Supplement. Anul acesta, Romania nu mai are nici o universitate in prestigiosul top.
Andrei Marga (1997-2000)
Este ministrul care a incercat pentru prima data o reforma coerenta a sistemului de invatamant, bazata pe un plan la conceperea caruia au participat specialisti din afara Ministerului Educatiei. Elevii dadeau examen de admitere la liceu pana in 1999, cand Andrei Marga a introdus examenul de capacitate la sfarsitul clasei a VIII-a. Elevii care promovau examenul de capacitate erau admisi la liceu in urma unui concurs de dosare. A introdus manualele alternative, pe baza unei programe scolare la nivel national, realizate in prealabil. Sistemul de evaluare a elevilor a fost schimbat, fiind introduse calificativele de la insuficient la foarte bine, in locul notelor de la 1 la 10. Andrei Marga a marit numarul de discipline la bacalaureat de la patru la sapte si a structurat anul scolar in doua semestre, in loc de trei trimestre. In timpul mandatului sau a intrat in vigoare autonomia financiara si administrativa a universitatilor.
Ecaterina Andronescu (2000-2003)
A fost ministrul ale carui decizii si propuneri au dat peste cap sistemul de invatamant, fiind facute intempestiv si de-a valma, au considerat specialistii la vremea respectiva. De altfel, de aici i s-a tras porecla Abramburica. Imediat dupa reforma facuta de Andrei Marga, legata de examenul de capacitate, Andronescu a decis ca admiterea la liceu sa fie computerizata, pe baza mediei notelor obtinute in gimnaziu si la examenul de capacitate. Elevii urmau sa fie repartizati la liceu cu ajutorul computerului. Examenul de capacitate a fost rebotezat in teste nationale. A propus ca inscrierile copiilor in clasa I sa aiba loc obligatoriu la varsta de 6 ani, ceea ce a scandalizat parintii. Andronescu a lansat si propunerea ca admiterea la facultate sa revina la examenul obligatoriu. 2003 a fost primul si ultimul an in care bacalaureatul s-a dat, la initiativa Ecaterinei Andronescu, sub forma de teste-grila la probele scrise.
Alexandru Athanasiu (2003-2004)
Social-democratul Alexandru Athanasiu a continuat in linii mari reformele incepute de colega sa de partid Ecaterina Andronescu. Cu toate acestea, si el a vrut sa-si lase amprenta asupra sistemului de educatie. In mandatul sau, Athanasiu a renuntat la examenul de capacitate si l-a inlocuit cu testele nationale, fiindca invatamantul obligatoriu a fost stabilit la zece clase, si nu la opt, cate erau pana atunci. Elevii care promovau examenul erau repartizati computerizat la liceu, in ordinea mediilor obtinute. Athanasiu a decis sa nu se mai organizeze si o a doua sesiune a testelor nationale, astfel incat elevii care nu promovau examenul erau repartizati automat in colegii tehnice sau in scoli de arte si meserii. Dupa ce, prin decizia Ecaterinei Andronescu, in 2003, probele orale de la bacalaureat au fost notate cu "admis" sau "respins", Athanasiu a decis revenirea la vechiul sistem de notare.
Mircea Miclea (2004-2005)
In doar opt luni cat a fost ministru, Mircea Miclea s-a concentrat, spre deosebire de predecesorii sai, pe cresterea calitatii in educatie si pe aducerea sistemului universitar la nivel european. In ceea ce priveste invatamantul superior, Mircea Miclea a implementat sistemul Bologna, incepand cu anul universitar 2005-2006. Astfel, ciclul universitar urma sa fie organizat pe modelul 3±2: licenta de trei ani la care se adauga masterul de doi ani, tocmai pentru a intari rolul masteratului.
Tot in mandatul lui Miclea, pentru prima data in invatamantul superior romanesc, au fost introduse programele postdoctorale. Pentru cresterea calitatii, in ciclul preuniversitar, pentru clasele a XI-a si a XII-a a fost redusa progama de studiu cu doua ore, iar curricula a fost si ea diminuata. Miclea a fost cel care a propus si infiintarea Agentiei Nationale de Asigurare a Calitatii Invatamantului, atat pentru invatamantul universitar, cat si pentru cel preuniversitar. si-a dat demisia de onoare pentru ca nu a reusit sa obtina un buget de 5% din PIB pentru Educatie, asa cum isi propusese.
Mihail Hardau (2005-2007)
Democratul Mihail Hardau a decis introducerea tezelor cu subiect unic in locul testelor nationale. Acestea trebuiau sa fie sustinute de elevi incepand din clasa a VII-a, la romana si la matematica, la care se adaugau in clasa a VIII-a istoria sau geografia. Pe baza notelor obtinute, elevii urmau sa intre la liceu. In 2005, ministrul Hardau a decis ca subiectele la bacalaureat sa fie publicate pe internet.
In ceea ce priveste invatamantul superior, ministrul democrat a decis ca numarul de probe de la examenul de licenta sa fie stabilite de Senatul fiecarei universitati: fie examen scris, fie prezentarea lucrarii de licenta. Hardau mai avea in vizor promulgarea Legilor invatamantului, prin care sistemul de educatie urma sa fie organizat pe mai multe niveluri. Educatia timpurie, facuta in cresa sau in gradinite, ii includea pe copiii de la 1 la 3 ani, iar educatia prescolara cuprindea grupa mica, grupa mijlocie si grupa mare. Clasa pregatitoare si clasele I-V urmau sa fie incluse in invatamantul primar, iar clasele VI-IX in ciclul gimnazial. Liceul ar fi inceput din clasa a X-a si ar fi durat pana in clasele XII/XIII, in functie de profil.
Cristian Adomnitei (2007-2008)
Ministrul liberal a vrut o reorganizare radicala a sistemului, insa a primit numeroase critici. A fost singurul ministru al Educatiei care nu provenea din sistem, neavand nici un fel de background in domeniu. In viziunea lui Adomnitei, invatamantul ar fi urmat sa fie obligatoriu de la 3 ani, desi in fiecare an, chiar si fara introducerea obligativitatii, exista un deficit al numarului de locuri in gradinite. Invatamantul primar urma sa aiba cinci clase – cea pregatitoare si clasele I-IV, iar gimnaziul, inca cinci clase. Liceul, in schimb, ar fi trebuit sa inceapa in clasa a X-a, pentru a se incheia in clasa a XII-a sau a XIII-a.
Adomnitei a vrut sa modifice si procedura de admitere la liceu, prin eliminarea testelor nationale si inlocuirea lor cu teze unice. Elevii ar fi trebuit sa sustina trei teze unice pe semestru din clasa a VII-a pana intr-a IX-a, iar admiterea la liceu s-ar fi facut pe baza mediei intre cele 18 note obtinute la tezele din cei trei ani. Liceele cele mai cautate ar fi urmat sa organizeze examene de admitere, iar in celelalte licee, elevii ar fi trebuit sa fie admisi tot computerizat. Propunerile lui Adomnitei zac si acum in sertarele Parlamentului.
