RL: România poate avea ceva de spus în materie de cercetare în agricultură?
Gheorghe Sin: Uitaţi-vă la realizările deceniilor trecute ca să obţineţi răspuns la asta. La grâu, dacă România n-ar fi avut în 2012 şi 2011 câteva soiuri româneşti create la Lovrin şi la Fundulea, noi practic n-am fi realizat producţiile pe care le-am avut. Anul acesta, în condiţii de secetă, soiurile româneşti s-au comportat excepţional, fiind mai bine adaptate la condiţiile locale decât cele din import. Astfel am obţinut producţii duble faţă de soiurile străine. Din acest motiv la 23 de ani de la revoluţie trei sferturi din suprafaţa cu grâu a ţării o avem încă cultivată cu grâu românesc. Iar grâul reprezintă o cincime din totalul terenului arabil, adică în jur de 2 milioane de hectare.
RL: E un exemplu singular sau mai avem şi alte cazuri în care cercetarea românească a arătat că poate?
Gheorghe Sin: România a inventat primii hibrizi de floarea soarelui din lume. În Statele Unite floarea soarelui se cultiva foarte puţin înainte de anii 70. Pe urmă au început şi ei să manifeste interes pentru această plantă şi s-a ajuns la situaţia în care aproape toată sămânţa hibridă care se crea în România prin 1975 era exportată în SUA şi alte ţări din vest. Ţin minte că hibrizii noştri i-am botezat ROMSUN, un nume din ăsta de circulaţie internaţională. Însă America e America şi văzînd că e cerinţă pentru floarea soarelui, au băgat bani şi au dezvoltat cenbtrele de cercetare, ne-au ajuns din urmă şi apoi s-au dus în sus de tot. De asemenea România e creatoarea soiului de struguri de masă Victoria, de către o cercetătoare pe nume Victoria, la Drăgăşani. Soiul a fost brevetat la începutul anilor 80, dar autorităţile române nu s-au ocupat, probabil din lipsă de bani, de protejarea internaţională a dreptului de proprietate intelectuală pentru inventatori şi soiul s-a răspândit pe întreg mapamondul, fiind dat de la un fermier la altul. În prezent Victoria e un soi de struguri cultivat din Africa de Sud până în Argentina şi Chile. (n.r. Valeriu Tabără ne-a declarat că în Africa de Sud jumătate din suprafaţa cultivată cu struguri de masă, e cu viţă de vie din soiul românesc Victoria).
RL: De ce s-a prăbuşit cercetarea românească în agricultură?
Gheorghe Sin: Sunt mai multe cauze, dar vă exemplific doar una. La noi toată cercetarea este pe autofinanţare, spre deosebire de toate celelalte ţări europene. Avem nişte contracte pe care le câştigăm prin competiţie la concursuri pe care le organizează Ministerul Educaţiei şi Cercetării, dar de trei ani nu s-au mai scos nici un ban la concurs. Din când în când ne mai ajută şi Ministerul agriculturii care o dată la 3-4 ani are aşa zisul plan sectorial, care e de vreo 7 milioane de euro, bani care trebuie să potolească nevoile a câteva zeci de institute din toată ţara. Adică firimituri. În alte ţări se asigură de la bugetul de stat cel puţin salariile cercetătorilor. La noi cercetătorii se gândesc: . În România nu se asigură continuitatea colectivelor de cercetare. Cu ce să vă conving eu pe dumneavoastră să veniţi în cercetare când nu pot să vă garantez decât un salariu mic şi un contract cu o durată limitată de 1 sau 2 ani şi după aia, la finalul proiectului sunt forţat să vă concediez.
RL: Cât sunt salariile în cercetarea de stat în domeniul agricol?
Gheorghe Sin: Un cercetător debutant în institutlele de stat are salariul minim pe economie, de 7 milioane. Creatorul de soiuri de grâu de la Fundulea, care e un cercetător cu 40 de ani vechime şi printre altele şi membru al Academiei Române, are 28 de milioane pe lună.
De aceea au şi plecat cercetătorii la privat, fiindcă le-au pus la dispoziţiei tot ce-au avut nevoie, baza materială, îngrăşăminte şi au fost mai bine plătiţi. În privat un cercetăror senior are 2500 euro.
