În rândul statelor membre, ţările unde procentul persoanelor angajate care în mod obişnuit lucrează de acasă este cel mai scăzut sunt Bulgaria (0,3%) şi România (0,4%), la polul opus fiind Olanda (13,7%), Luxemburg (12,7%) şi Finlanda (12,3%). Lucrul de acasă este uşor mai frecvent în zona euro (5,7% din totalul persoanelor angajate) decât în UE (5%).
În toate statele membre, procentul care lucrează de acasă este mult mai mare în rândul liber profesioniştilor decât în rândul angajaţilor, 18,1% faţă de 2,8% la nivelul Uniunii Europene. De asemenea, în majoritatea statelor membre proporţia femeilor care lucrează de acasă este mai mare decât proporţia bărbaţilor, 5,3% faţă de 4,7% la nivelul UE. Excepţie fac Olanda (14,7% dintre bărbaţi faţă de 12,6% dintre femei lucrează de acasă) şi Danemarca (9,5% dintre bărbaţi faţă de 7,6% dintre femei).
Lucrul de acasă tinde să crească odată cu înaintarea în vârstă. La nivelul UE doar 1,6% din persoanele cu vârsta între 15-24 ani lucrau în mod obişnuit de acasă în 2017, acest procent crescând la 4,7% în cazul categoriei de vârstă 25-49 de ani şi la 6,4% pentru cei cu vârsta între 50 şi 64 de ani.
