În motivarea deciziei, Ministerul Finanțelor spune că măsura e menită să „ducă la intensificarea eforturilor de creștere a gradului de colectare a sumelor la bugetul general consolidat”, întrucât „creşterea veniturilor bugetare nu mai poate fi realizată prin creşterea presiunii fiscale asupra mediului economic şi/sau al cetăţenilor”. Paradoxal, însă, tot aici se va ajunge, cred oamenii de afaceri, care se tem că inspectorii fiscali vor da dovadă de „exces de zel”. „O să fie o <<vânătoare de vrăjitoare>> asupra întreprinzătorilor această măsură de cointeresare a angajaților ANAF. Se va deschide Cutia Pandorei”, a declarat pentru „România liberă” Florin Jianu, președintele Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România.
Sporirea controalelor abuzive
Inițial, planul de stimulare a angajaților ANAF prin reținerea unei cote din încasări era prevăzut într-un proiect de ordonanță mai amplu privind redefinirea evaziunii fiscale, care prevedea măsuri și mai absurde, respectiv închisoare de până la 6 ani pentru patronii sau administratorii de firme care nu virează la timp impozitele cu reținere la sursă. Prevederea aceasta a fost însă abandonată, deocamdată, întrucât inclusiv oficiali de la Palatul Victoria au admis că este o absurditate, potrivit surselor noastre. Într-un sondaj efectuat de CNIPMMR pe marginea proiectului de OUG privind evaziunea, cel mai important efect negativ al acestei ordonanțe ar fi fost tocmai acesta: sporirea controalelor abuzive, ca urmare a indemnizațiilor de stimulare a personalului din cadrul ANAF, în opinia a 87% dintre respondenți. Iar această prevedere, de creare a unui fond de premiere a angajaților ANAF, a fost păstrată și inclusă într-o ordonanță aprobată și publicată în Monitorul Oficial pe 29 decembrie.
Posibile bonusuri discreționare
„Remunerarea personalului ANAF cu o cotă din încasări cred că e o prevedere discutabilă, din moment ce toți avem obligații de serviciu. Ce ar fi dacă am da funcționarilor de la bancă comision din încasări? O astfel de remunerare s-ar putea să ducă la niște dezechilibre”, este de părere Dan Bădin, partener Servicii Fiscale la Deloitte România. El se teme că va exista un înalt grad de subiectivism, iar bonusurile vor fi discreționare. De asemenea, Raluca Bontaș, partener la aceeași companie de consultanță și audit, a afirmat, într-o întâlnire cu presa la finele anului trecut, că inspectorul fiscal ar trebui să fie neutru, sarcina lui fiind doar aceea de a verifica dacă legea e corect aplicată. „Dacă inspectorul fiscal vrea să ia cât mai mulți bani de la mine, va mai fi neutru în aplicarea corectă a legii?”, se întreabă aceasta. Ea a adăugat că oricum inspectorii nu sunt penalizați pentru controalele abuzive și pentru impozitele calculate suplimentar, care apoi în instanță se dovedesc incorecte. „Cred că trebuie deschisă discuția în sensul acesta, să fie preluate cele mai bune practici din țările cu practici fiscale mai evoluate și îndelungate ca la noi”, a adăugat Raluca Bontaș. În opinia sa, dacă se făcea reforma ANAF nu era nevoie de atâtea controale sau de intepretări ale legii. „Una dintre problemele majore ale sistemului fiscal în România este această lipsă de reformă a administrației fiscale”, a completat acesta.
Încasări dezastruoase
Deși a avut o creștere economică uriașă anul trecut, veniturile fiscale ca procent din PIB nu au crescut exponențial. Mai mult, în valoare fixă, încasările din accize, de pildă, au fost chiar mai mici decât în 2016, raportat la primele 11 luni din an, cu toate că, disperat, Guvernul a introdus în toamnă o supraacciză considerabilă la carburanți, de 32 bani pe litru. Pe o creștere a PIB bazată pe consum, mai mare cu 10% la 11 luni, încasările din TVA au crescut cu doar 1,5% față de perioada similară a anului trecut. În plus, România rămâne pe ultimele locuri în UE la ponderea veniturilor fiscale în PIB. Sub presiunea unor cheltuieli cu salariile și pensiile disproporționat de mari față de veniturile bugetare, Guvernul încearcă acum orice ca să încaseze niște bani în plus, însă tot pe spinarea contribuabililor onești, fie prin majorarea taxelor, fie prin creșterea presiunii. „O mai bună colectare din zona economiei gri și negre, asta ar trebui să fie prioritatea ANAF. Până nu vom vedea o diminuare a economiei negre, nu vom vedea nici venituri mai mari la buget. În plus, e nevoie de eficientizarea cheltuielilor publice”, a explicat Bădin.
Situație deplorabilă la ANAF
În timp ce valoarea pensiilor speciale a ajuns spre 8 miliarde de lei, sporurile inspectorilor din Direcția Antifraudă, cea care se luptă cu marea evaziune, au fost reduse anul trecut de la 25% la 5%, pe fondul unui buget mai mic acordat instituției față de 2016. În plus, angajările și promovările în ANAF au fost înghețate. Mai mult, anul trecut a apărut informația că, la nivelul țării, doar unul dintre cele 15 scannere din vămi era funcțional. Cum s-a rezolvat situația, dacă s-a rezolvat, nu se mai știe. ANAF reclamase atunci premierului că sunt probleme la contractul de service și mentenanță a acestor scannere. Inclusiv sistemul informatic al ANAF este însă într-o stare deplorabilă, cu servere vechi de 20 de ani, în condițiile în care programul de modernizare a administrației fiscale, încheiat cu Banca Mondială în 2013, cu fonduri de 70 milioane de euro, a stat pe loc de atunci, deși, dacă se respecta calendarul, anul acesta ar fi fost gata.
Inspectori fără mașini
În plus, nici situația angajaților de rând ai Fiscului nu e strălucită, iar asta o arată chiar Ministerul Finanțelor, care vrea astfel să justifice reținerea unei cote din încasările suplimentare pentru prime. Situația descrisă este însă de-a dreptul rușinoasă. „Gradul scăzut de satisfacţie în ceea ce priveşte condițiile de muncă, dar și nivelul de salarizare constituie un factor important în fluctuaţia mare a personalului, în mod deosebit a celui cu un nivel ridicat de competenţă profesională, edificator în acest sens fiind că în primele trei trimestre ale anului în curs au fost înregistrate 1.086 încetări ale raporturilor de serviciu în cadrul Agenţiei”, spun Finanțele. Instituția mai arată că „îndeplinirea atribuţiilor implică de foarte multe ori deplasarea echipelor la distanţe care depăşesc sute de kilometri, sunt foarte frecvente situaţiile în care activitatea de control este îngreunată, durata acţiunilor fiind prelungită în mod nejustificat pentru că sunt cazuri în care nu există mijloace de transport în comun sau programul acestora nu permite deplasarea în condiţii de respectare a programului de activitate, atât al unităţii fiscale, cât şi al contribuabilului, precum şi situaţii în care niciunul din membrii echipei de control nu deţine autoturism personal sau nu se asigură sumele necesare efectuării acestor deplasări, în vederea îndeplinirii condiţiilor de eficienţă, eficacitate şi economicitate”.
