Proiecte de infrastructură în valoare totală de 1,8 miliarde de euro din Programul Operaţional Sectorial- Transporturi (POS-T) candidează pentru a fi amânate în perioada 2014-2020.
Proiecte valorând o sumă totală de 1,8 miliarde euro, respectiv o treime din valoarea contractelor aferente semnate pentru lucrări de infrastructură de transport sau 40% din alocarea acordată României cu această destinaţie de către Comisia Europeană pentru perioada 2007-2013 vor fi amânate pentru implementare în următorul exerciţiu financiar al UE, anume 2014-2020.
Datele şi proiectele candidate la amânare apar într-o situaţie realizată la nivelul Autorităţii de Management Programul Operaţional Transporturi realizată în luna iunie. Potrivit regulilor de accesare a fondurilor UE, România poate folosi banii europeni cel târziu doi ani după expirarea perioadei de alocare, adică până la data de 31 decembrie 2015.
Deoarece multe proiecte nu au şanse să fie încheiate până la finele lui 2015, acestea vor fi continuate din banii pe care Comisia Europeană ni-i va da în următorul exerciţiu financiar, micşorând astfel sumele la dispoziţia noastră pentru alte noi proiecte. Dacă ne-am ambiţiona să nu le amânăm şi să încercăm a le termina până la 31 decembrie 2015 riscăm să fim obligaţi a le termina pe banii noştri după această dată, dacă nu reuşim. Aşa că Transporturile propun împărţirea proiectelor în două, o parte care să fie făcută până la finele lui 2015, finanţată din actualul exerciţiu, o alta derulată după acest an, finanţată cu banii din alocarea 2014-2020.
Situaţia AM POS-T cuprinde un număr de 50 de proiecte de transporturi pentru care se estimează că se va plăti nu mai puţin de 2,5 miliarde de euro după 31 decembrie 2015. Din aceşti bani, 1,8 miliarde euro sunt fondurile nerambursabile ale CE, restul cofinanţări de la bugetul de stat. Suma pierdută nu este mică. Aceasta reprezintă jumătate din alocarea cuvenită României pentru autostrăzi în perioada 2014-2020 (3,4 miliarde euro) sau 20% din întregul Program Operaţional Infrastructură Mare (9,4 miliarde euro) care va înlocui actualul POS-T.
Proiectele ratate
Licitaţiile contestate, caietele de sarcini discutabile şi prost întocmite, exproprierile dificile, managementul nesatisfăcător al proiectelor sunt cauzele pentru care pierdem 1,8 miliarde de euro fonduri UE. Spre exemplu, în prezent, patru loturi din autostrada A1 sunt contractate şi ar trebui să fie beneficieze de fondurile europene extinse până în 2015. Cu toate acestea, loturile au fost contractate cu mare întârziere, la finele anului 2013, la mai bine de un an şi jumătate de la startul licitaţiei. Absorbţia sutelor de milioane de euro este dificilă în condiţiile în care CNADNR n-are pe ce lucrări să ceară bani la Comisia Europeană. Doar circa 50 de kilometri de autostrăzi se aflau la începutul lunii iulie în construcţie în România, potrivit zf.ro.
Corecţiile financiare, şi acestea pierdute
Pe lângă pierderea banilor care îi avem încă la dispoziţie, dar care nu îi vom putea accesa fără a prezenta lucrări făcute pentru ei, alte sume se pierd ca urmare a corecţiilor financiare aplicate României de către CE. Comisia Europeană a aplicat României în 2013 corecții financiare în creștere față de 2012, din cauza neregulilor depistate în absorbția fondurilor UE, potrivit raportului anual privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene şi lupta împotriva fraudei. Teoretic banii echivalenţi corecţiilor aplicate nu se pierd, ei pot fi redirijaţi spre alte proiecte. Practic însă ei dispar, căci nu mai este timpul necesar parcurgerii tuturor procedurilor necesare redirijării lor. “Nu prea ne mai incadrăm în termene. Suntem în 2014 iar dacă adăugăm doi ani (perioada acordată de către CE după 31 decembrie 2013 pentru închiderea unui proiect – n.red.) ajungem în 2016, deci la un an după ce expiră termenul până la care pot fi cheltuiţi”, spune Elena Tudose, director în cadrul Institutului de Politici Publice (IPP).
România a suferit corecţii financiare de 285 de milioane de euro în anul 2013, în creştere faţă de 2012, din cauza neregulilor depistate în absorbţia fondurilor europene.
Evoluţia corecţiilor financiare asupra României înregistrează o creştere în ultimii 3 ani, având în vedere că în 2011 nivelul a fost de 53 de milioane de euro, însă şi absorbţia fondurilor europene era mult mai redusă atunci. Dacă în România corecţiile financiare au crescut de la un an la altul, în Uniunea Europeană nivelul este în scădere în anul 2013 faţă de anul 2012. În total, în toate cele 28 de ţări ale UE în anul 2013 s-au înregistrat corecţii financiare de 2,4 miliarde de euro, iar în anul 2012, de 3,7 miliarde de euro. În anul 2013, cele mai mari corecţii financiare au primit Spania – 717 milioane de euro (în scădere de la 2,17 miliarde euro în 2012), Italia – 382 de milioane de euro şi România – 285 de milioane de euro.
„Acest loc fruntaș vine din faptul că România a trimis Comisiei Europene un număr mai mare de facturi, automat și suma de corecții este una mai mare, pentru că toate proiectele aprobate până în 2011 sunt purtătoare de corecții financiare, iar până ele nu se vor termina, aceste corecții nu vor înceta. Asta e explicația creșterii valorii de corecții financiare pentru România, noi, la fiecare factură pe care o dăm la Comisie aplicăm o corecție financiară”, spune Eugen Teodorovici, ministrul Fondurilor Europene.
Corecţiile sunt aplicate atât pe partea de achiziţii publice, cât şi pe cea de derulare a proiectelor, spune Alexandru Nazare, fost ministru al Transporturilor din partea PDL. Cauza sancţiunilor o reprezintă faptul că nu au fost puse în practică măsuri solicitate de către Comisia Europeană. Ameliorările au venit de abia după 2011. “Nu atât corecţiile sunt problema, cât faptul că actualul Guvernu nu are ce proiecte să prezinte pentru implementare CE în locul celor care au suferit corecţii”, afirmă acesta.
Cauzele corecţiilor sunt multiple, explică Elena Tudose. În primul rând sunt cele ce privesc neregulile din zona achiziţiilor. “Sunt 99% din total, aici e zona vulnerabilă. Este vorba de acte de control dezlânate, anume controale repetate făcute de diferite instituţii ale statului cu rezultate contradictorii. După ce vin unii şi dau undă verde, vin alţii sau chiar aceeaşi şi găsesc nereguli pe aceleaşi lucruri”, spune ea. În plus România a dat dovadă de exces de zel. Ceea ce a fost recomandare a CE pe partea de control la noi prin Ordonanţă de Urgenţă a devenit obligatoriu. “A apărut psihoza controlului. A existat nu atât prezumţia de nevinovăţie la achiziţii publice, cât cea de vinovţie. Dacă statul nu a dat dovadă de capacitate de control, a venit şi CE şi ne-a aplicat corecţii orizontale”, spune Elena Tănase.
