Legea insolvenței persoanelor fizice este repusă acum pe tapet, după ce întărirea francului elvețian îi aduce pe mulți români în imposibilitatea de a-și mai plăti ratele la bancă. Specialiștii consultați de „România liberă“ atrag atenția asupra riscurilor pe care le implică o lege croită în grabă și arată ce trebuie să facă BNR în această problemă.
Situația românilor împrumutați în franci elvețieni care nu își vor mai putea plăti ratele la bănci, a fost ieri subiectul întâlnirii dintre președintele Klaus Iohannis și premierul Victor Ponta. Potrivit datelor prezentate de ministrul Finanţelor, 75.412 persoane fizice au credite în franci elveţieni, iar 95% din împrumuturi sunt concentrate în şase bănci. De asemenea, Comisia juridică a Camerei Deputaților discută pe marginea proiectelor de lege care vizează insolvenţa persoanei fizice. Preşedintele Comisiei juridice a Camerei Deputaților, Bogdan Ciucă, a declarat că, din cele patru proiecte existente, “vom lucra, probabil, pe proiectul doamnei Birchall”.
Avocatul Simona Miloș, președintele Institutului Național de Pregătire a Practicienilor în Insolvență (INPPI), atrage însă atenția că, deși este o lege este absolut necesară, nu suntem suficient pregătiți pentru a o pune în practică. “Probabil că, pentru a avea o lege bună, care să fie fundamentată pe un studiu de impact, mai avem nevoie de un an. Nu putem să rezolvăm o problemă pe fugă, generând probleme mai mari. De asemenea, legea nu se poate axa doar pe împrumuturile în franci elvețieni”, a declarat, pentru „România liberă“, Simona Miloș. Aceasta detaliază: “În prezent nu există un studiu de impact. Nu știm dacă dispunem de logistica necesară, dacă avem suficienți judecători specializați și practicieni în insolvență și dacă instanțele sunt pregătite pentru avalanșa de cereri care se așteaptă. În instanțele de faliment se intră cu 200 de dosare pe ședința de judecată. Nici măcar nu există o platformă pentru emiterea înștiințărilor de insolvență. Însă cea mai importantă problemă este cea legată de resursele bugetare necesare. Fiindcă proiectul luat în discuție este cel al doamnei Birchall, care prevede ca statul să suporte aceste datorii. De unde? Din ce resurse? Cine va gestiona aceste dosare, fiindcă în proiect se arată că banca își va recupera banii din garanție, adică din bunul achiziționat din credit? Avem locuințe sociale unde să-i mutăm pe oamenii care rămân fără case? Sau îi trimitem pe stradă?”. Și Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) are în vedere aceleași probleme identificate de Miloș. Judecătorul Horațius Dumbravă, membru al CSM ne-a spus: “Avem nevoie de o asemenea lege. Însă, înainte ca aceasta să fie pusă în practică, trebuie să se ia în considerare numărul foarte mare de persoane care vor intra în insolvență. Este vorba despre circa 700.000 de persoane care au probleme în returnarea creditelor bancare. Trebuie gândită infrastructura instanțelor, inclusiv numărul personalului, fiindcă altfel nu vom rezolva problema. De asemenea, trebuie gândită o procedură prealabilă pentru descongestionarea instanțelor”.
Ce prevede proiectul Anei Birchall
Potrivit proiectului la care face referire Bogdan Ciucă, debitorul poate cere instanței începerea procedurii de insolvență dacă este în incapacitatea de a-și achita datoriile în decurs de 30 de zile de la data scadentă a acestora. De asemenea, un creditor poate depune o cerere pentru aplicarea procedurii de insolvență unui debitor dacă poate dovedi că acesta nu are capacitatea de a-și achita datoriile. O dată cu începerea procedurii de insolvență, debitorul nu poate dispune de bunurile sale fără acordul prealabil al administratorului judiciar, cu excepția tranzacțiilor obișnuite. De asemenea, nu se va acumula nici o dobândă penalizatoare, penalitate sau alt tip de cost la datoriile existente la data deschiderii procedurii. Până la îndeplinirea planului de rambursare a datoriilor, datornicii sunt obligați să utilizeze veniturile potrivit planului aprobat, să se abțină de la orice tranzacții sau comportamente care ar conduce la eșecul planului, să desfășoare activități adecvate, generatoare de venituri, și, în caz de șomaj, să caute să realizeze venituri. Debitorul va trebui, de asemenea, să înainteze administratorului judiciar sumele obținute din moșteniri sau donații, să nu ascundă vreo parte din veniturile sale și să nu își asume noi responsabilități pe care nu și le poate îndeplini la scadență. Administratorul judiciar va supraveghea activitățile debitorului până la realizarea planului de rambursare a datoriilor. Potrivit proiectului, se vor sancționa cu închisoare de la 1 la 5 ani furnizarea, pe parcursul procedurii de insolvență, de informații false instanței sau administratorului judiciar, tăinuirea activelor și documentelor relevante pentru procedura de insolvență.
Inițiatorii menționează că în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană – printre care Germania, Marea Britanie, Franța, Austria, Italia, Polonia – există prevederi legislative care reglementează situația insolvenței persoanelor fizice în favoarea debitorilor de bună-credință. Simona Miloș arată că modelul Irlandei, care a negociat cu BERD legislația din domeniu, ar trebui luat în vedere pentru construirea legislației românești. Însă ceea ce ei au și nouă ne lipsește este sistemul de protecție socială. “În Germania, când o persoană fizică intră în faliment, i se analizează toate veniturile și este mutată, ca să explic pe înțelesul tuturor, din cartierul Primăverii în Militari. Însă beneficiază de tratament medical și de o protecție socială corespunzătoare. Din păcate, statul român nu poate asigura acest lucru nici măcar contribuabililor care își achită toate dările”, spune președinta INPPI.
Care este poziția Asociației Române a Băncilor (ARB) față de legea insolvenței persoanei fizice? Ce soluții propune ARB în cazul creditelor în franci elvețieni? Cele două întrebări le-am adresat instituției care, alături de BNR, CSM și Parlament, trebuie să se implice în conturarea acestei legi. Însă până la închiderea ediției nu am primit răspuns. Anul trecut, Florin Dănescu, președinte executiv al ARB, declară: “Impactul unei eventuale implementari a legii insolvenței persoanelor fizice, fără a ține cont de argumentele comunității bancare, constă în afectarea indicatorilor de prudență bancară și în reducerea creditării persoanelor fizice, ceea ce conduce la consecințe negative asupra consumului și dezvoltării economice”.
BNR trebuie să găsească soluții
Avocata Simona Miloș arată că, în cazul în care banca vinde casa datornicului cu 50.000 de euro, la valoarea actuală, deși acesta a luat 100.000 de euro credit ca să o cumpere, statul ar trebui să acopere diferența. Un alt pericol este ca băncile să se transforme în agenții imobiliare, punând presiune pe prețul caselor.
Președintele INPPI arată către BNR: “Omul de rând nu s-a dus la bancă să ia un credit în franci elvețieni sau în yeni japonezi. El s-a dus să obțină un credit să-și cumpere casă. Banca l-a informat că nu se califică pentru un împrumut în lei și i-a vândut produsul în franci elvețieni. Într-un stat de drept, BNR trebuie să protejeze consumatorii. Isărescu a făcut declarația referitoare la creditele în monede exotice abia în 2008, însă majoritatea împrumuturilor în franci elvețieni s-au acordat în perioada 2006-2007. În plus, guvernatorul BNR nu a explicat ce înseamnă monede exotice. Românul nu știa că Elveția este o țară cu monedă exotică. De asemenea, băncile trebuie să facă dovada că au informat cetățenii la ce riscuri se supun”. De aceea, în opinia acesteia, soluția trebuie găsită tot de către banca centrală. “BNR recomandă celor 150.000 de români să negocieze cu băncile. Nu cred că acest lucru este posibil. În primul rând fiindcă negocierea trebuie făcută pe picior de egalitate, iar negocierea dintre o bancă și o persoană fizică nu este ca de la egal la egal. Aici intervine Protecția Consumatorului. De aceea, BNR trebuie să impună băncilor o anumită conduită și să sugereze marjele de negociere”, susține Miloș.
Aceeași opinie o are și avocatul Gheorghe Piperea, care scrie pe pagina sa de Facebook: “Observ că BNR încurajează «ca întotdeauna» soluțiile individuale, de la caz la caz, discuțiile cu banca. Nu mai e timp pentru așa ceva. Cine crede că o problemă tărăgănată 5 ani se poate rezolva în câteva zile, caz cu caz? Sunt totuși 150-200 de mii de contracte. Chiar vede cineva cozi la bancă pentru discuții «individuale»? Trebuie o soluție generică, administrativă, legală sau judiciară. Iar încurajările BNR sunt, din nou, dovezi ale inadecvării acesteia și o fugă disperată de răspundere”. Acesta atrage atenția asupra riscului de volatilitate a euro, după ce BCE va cumpăra obligațiuni ale unor bănci. Cu alte cuvinte, pot începe problemele și pentru cei cu credite în euro. Piperea le dă un sfat tuturor celor care au credite: “Dacă unele bănci va oferă reduceri temporare de dobânzi, acceptați-le, dar nu semnați nimic! Riscați să vă treziți cu tot felul de șopârle juridice în contracte”.
Deocamdată, doar două bănci au anunţat soluţii temporare pentru clienţii cu creditele în CHF. Astfel, OTP Bank va reduce, pentru trei luni, marja băncii la creditele în CHF cu 1,5%, iar Volksbank a „îngheţat” cursul de schimb franc/leu folosit de bancă la 31 decembrie, de 3,8035 lei, tot pentru o perioadă de trei luni, până la 17 aprilie.
Vecinii noștri au găsit soluția. Ieri, guvernul croat a anunţat că vrea să introducă un curs de schimb valutar fix franc/kuna, timp de un an, pentru a-i ajuta pe cei 60.000 de croaţi care au credite ipotecare în moneda elveţiană şi care au fost afectaţi de aprecierea-record a francului.
