O firmă din Republica Moldova, în combinație cu un administrator italian sunt acuzate că au lăsat sute de oameni fără niciun venit, într-un oraș în care cu greu îți mai găsești de muncă.
Cândva una dintre cele mai mari din țară, fabrica de ulei de la Țăndărei, județul Ialomița, se pare că nu prea a avut noroc în ultimii 25 de ani. Acum se află în situația în care a fost modernizată, dar administratorul italian Gregorio Fazzone a sistat producția și refuză să le plătească muncitorilor salariile restante. Ba, mai mult, potrivit acestora administrația a reținut pe statele de plată cotizațiile pentru sindicat, care însă nu ar mai fi ajuns la organizația sindicală. Câteva zeci de oameni au ieșit ieri în fața societății, pentru a protesta față de aceste abuzuri.
Fabrica are o istorie tumultuoasă în ultimele decenii. La câțiva ani după prăbușirea comunismului, a intrat în programul de privatizare în masă, cunoscut și ca „marea cuponiadă”. Apoi, după alți câțiva ani, unitatea de producție a uleiului a fost preluată de craiovenii de la Toway Industries. Aceasta a fost perioada cea mai bună pe care a traversat-o fabrica de ulei din inima Bărăganului, numai că a durat mai puțin de șapte ani de zile.
În 2000, societatea a fost preluată de omul de afaceri Vasile Nițescu. Oricum, cei de la Topway urmau să renunțe, patru ani mai târziu, la toate fabricile de ulei pe care le mai dețineau, plus brandul „Untdelemn de la Bunica”. Oltenii le-au vândut atunci gigantului american Cargill, însă fabrica de ulei de la Țăndărei a intrat pe mâna unui autohton.
Vasile Nițescu a ajuns om de afaceri ajutat de faptul că în perioada comunistă era director în cadrul Camerei de Comerț și așa, după cum relata presa vremii, a reușit în 1990 să-și deschidă primul centru en-gros din România, chiar la subsolul Palatului Parlamentului.
La Ultex Țăndărei, Nițescu a investit în 2007 peste 4,5 milioane de euro într-o instalație de producere a biodieselului și a început producţia brandului Biodil. Fabrica producea atunci 4.500 de tone de biodiesel pe lună și avea contracte de livrare către Petrom şi Rompetrol. Și totuși, după nici un an de funcționare, producția a fost întreruptă. „Am închis instalaţia pentru că nu era profitabilă, întrucât biodieselul este cu peste 15% mai ieftin decât uleiul vegetal. Plus că noi nu primim subvenţii ca statele europene“, spunea la vremea respectivă Vasile Niţescu.
Cert este că situația fabricii s-a degradat. Cei mai vechi muncitori își amintesc că societatea avea un parc -auto impresionant, format din tiruri, dar și vagoane de cale ferată. Toate au dispărut, nu se știe cum.
Speranțe năruite de peste Prut
În septembrie 2014, angajații de la fabrica de ulei din Țăndărei aveau o nouă speranță de mai bine, odată cu preluarea societății de către firma Transoil, deținută de oameni de afaceri din Republica Moldova și care au promis o relansare în forță a producției. Fabrica este redenumită Floarea Internațional SRL și în primăvara lui 2015 începe un ambițios program de retehnologizare.
Investiția a fost finalizată în vara anului trecut și acum la Țăndărei există unele dintre cele mai moderne instalații din țară de producere a uleiului, cu o capacitate de 650 de tone pe zi. Numai că minunea nu a durat decât câteva luni, după care acționarul majoritar a oprit producția. Motivele nu sunt foarte clare, însă cert este că fabrica a trecut în proprietatea unei alte firme, Helios, care ar fi cumpărat-o la licitație de la Floarea Internațional SRL. Gurile rele din Țăndărei vorbesc despre faptul că ea ar aparține acelorași oameni de afaceri moldoveni, însă nu există nicio probă în acest sens.
Floarea Internațional vrea în insolvență
Firma care deţine fabrica de ulei a început procedurile de insolvență, dat fiind faptul că are de dat sume importante către furnizori, printre care nume sonore ca Agricover, Pioneer Hi-Bred Romania sau Limagrain Central Europe din Franța. Datorii sunt și către două firme de pază și una de construcții.
Cei 140 de oameni au fost trecuți în șomaj tehnic, mulți dintre ei vin la serviciu pentru a asigura paza și mentenanța, însă bani nu au mai primit din februarie.
Mai mult, la fiecare două luni de zile 9% din oameni sunt concediați. Asta pentru că dacă procentul ar fi fost de 10% ar fi trebuit să le achite plăți compensatorii, conform contractului colectiv de muncă. „Este de fapt o concediere colectivă mascată și vom demonstra acest lucru în instanță”, spune Dragoș Frumosu, președintele Federației Sindicatelor din Industria Alimentară. Și aici mai apare o altă problemă: dacă cineva ar vrea să pornească acum fabrica, nu ar avea cum, pentru că nu mai sunt suficienți oameni.
În plus, vicepreședintele sindicatului de la Țăndărei, Marin Jan, reclamă faptul că din august anul trecut administrația nu a mai virat în contul organizației cotizațiile membrilor, care au fost reținute pe statul de plată, în total peste 23.500 de lei. Și pentru ca tabloul să fie complet, angajații concediați cărora li se reținuse o garanție de gestiune de 10% din salariu nu și-au mai primit acești bani înapoi.
REPLICĂ. Patronatul nu oferă soluții
„Este o situație un pic mai dificilă în acest moment, dar se încearcă să se găsească soluții și surse de finanțare pentru plata salariilor restante și pentru repornirea producției”, a declarat pentru „România liberă“ avocatul societății Floarea Internațional SRL, Loredana Van De Waart. De fapt, ea spune cu aproape aceleași cuvinte ce se arăta într-un e-mail trimis sindicatului luna trecută de administratorul Gregorio Fazzone: „Conducerea societății a încercat, încearcă și va încerca în continuare să găsească soluții atât pentru a demara producția la fabrică, cât și pentru a plăti salariile muncitorilor”. În ceea ce privește cotizațiile reținute pe stat și nevirate la sindicat, avocatul a invocat aceeași „situație dificilă”, iar despre concedieri afirmă să sunt individuale și nicidecum colective.
Citește ziarul integral în format .PDF aici !
