Ministerul Transporturilor a făcut public într-un final, primele detalii privind concesiunea. Pentru bugetul de stat afacerea se dovedeşte a fi usturătoare.
Statul ar urma să plătească pentru construirea celor 53 de kilometri ai autostrăzii Comarnic-Cristian, judeţul Braşov, o sumă de 1,8 miliarde euro pentru lucrările propriu-zise, ceea ce înseamnă o medie a preţului pe kilometru de aproape 34 milioane euro, fără TVA, arată primele date făcute publice de către Ministerul Transporturilor, la mai bine de un an de la desemnarea firmelor Vinci-Strabag-Aktor drept câştigătoare ale concesiunii organizate în 2013.
Nu atât suma în cauză sperie însă, cât nivelul plăţilor de disponibilitate care vor fi vărsate de stat consorţiului în cei 26 de ani în care acesta va exploata autostrada. Potrivit datelor prezentate ieri, plăţile de disponibilitate achitate consorţiului se vor cifra în medie anual la 325 milioane euro. Din aceste plăţi se vor scădea veniturile obţinute de consorţiu din taxa de autostradă
(7 lei pentru un autovehicul care parcurge întreaga lungime a acesteia) şi 60% din activităţile comerciale aferente. Plata include o componentă în euro, o alta în lei, o componentă indexată şi alta fixă.
Cei mai mulţi bani, adică 266 milioane euro sunt reprezentanţi de componenta fixă în euro. Suma achitată va fi folosită de consorţiu pentru returnarea împrumuturilor bancare luate pentru construcţie, pentru plata dobânzilor către bancheri, asigurarea profiturilor proprii şi acoperirea costurilor de întreţinere şi reparaţie pe durata concesiunii.
Suma finală, jonglată din coeficienţi
Un calcul aritmetic arată că în cei 26 de ani de operare ai autostrăzii (primii patru ani urmând să aibă loc închiderea financiară şi construirea autostrăzii) România ar urma să plătească o sumă totală de 8,45 miliarde euro. În realitate acesta este un calcul aproximativ care nu ia în considerare evoluţia costului capitalului. Un euro peste 10 ani poate să nu facă la fel de mult ca un euro acum. Acesta este şi motivul pentru care Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a respins însumarea aritmetică a plăţilor de disponibilitate afirmând că nu este neştiinţifică. Potrivit CNADNR suma achitată în cei 26 de ani trebuie adusă în prezent, iar echivalentul ei este 2,7 miliarde euro. “Valoarea de 2.732.467.655 euro reprezintă suma totala pe care statul român ar plăti-o pentru construcția (pe o perioadă de 4 ani) și pentru operarea și întreținerea Autostrăzii Comarnic – Brașov (pe o perioadă de 26 de ani) sub condiția ca această sumă să fie disponibilă azi”, explică CNADNR. Ori aici zace cuiul lui Pepelea. Pentru a calcula această valoare, numită Valoare Prezentă Netă, CNADNR a apelat la o rată de discount de 8% (o dobândă minimă la care investitorii ar prefera să aştepte returnarea unui împrumut decât să încaseze imediat banii). În realitate stabilirea ratei la nivelul de 8% este arbitrată, iar orice modificare a acesteia dă calculele peste cap. Micşorarea ratei de discount folosite duce la explozia valorii nete actualizate, iar CNADNR nu explică cum a stabilit o rată de 8%.
Preţul final, încă neştiut
Cum autostrada nu are un proiect tehnic, nu au fost făcute studii geologice-pe traseul acesteia preţurile ofertate de concesionar nu sunt cele finale. Mai precis, consorţiul Vinci-Strabag-Aktor a fost desemnat câştigător pe baza unui set de preţuri unitare, stabilite pe trei categorii de teren, anume condiţii uşoare, medii sau dificile. Odată pornite lucrările şi realizată închiderea financiară, o firmă de expertiză independentă plătită atât de concesionar, cât şi de CNADNR astfel încât să fie imparţială, va reajusta preţul final în funcţie de ponderea unei clase de lucrări. Ajustări vor suferi şi costurile financiare.
Există alte soluţii?
Oricum s-ar decide – 15 februarie fiind termenul final până la care trebuie să luăm o decizie privind semnarea contractului cu cele trei firme, după cum spunea marţi premierul Victor Ponta, o soluţie trebuie găsită la aglomeraţia de pe Valea Prahovei. CNADNR afirmă că o autostradă ar permite parcurgerea distanţei Comarnic-Predeal în 12 minute, în timp ce absenţa acesteia ar face ca aceeaşi distanţă să fie parcursă în 2020 în nu mai puţin de 2 ore.
Este însă concesiunea singura soluţie? CNADNR preferă să sublinieze avantajele prezentate de concesiune trecând sub tăcere costurile usturătoare ale acesteia. De aceea multe ţări, cum ar fi Marea Britanie, Germania, ţările nordice privesc cu scepticism concesiunile întâlnite mai degrabă în sudul Europei. În realitate există şi alte soluţii. Autostrada ar putea fi construită din bugetul de stat, pe baza unor alocaţii anuale cifrate la 400 de milioane de euro, timp de 4 ani, dacă statul ar renunţa la proiecte fantasmagorice precum drumul expres către Alexandria vicepremierului Liviu Dragnea. Ţări precum Austria au găsit şi alte soluţii. ASFINAG, omoloaga CNADNR de acolo, a lansat public emisiuni de obligaţiuni valorând miliarde de euro cu garanţia statului austriac pentru a obţine fondurile necesare dezvoltării infrastructurii.
