Contracte care să protejeze atât vânzătorul cât și cumpărătorul, dar și consumatorul final în cazul variației prețului energiei electrice și diversificarea sursei de producere a energiei de către companiile de profil sunt câteva din recomandările făcute de autoritatea de concurență, într-o analiză sectorială.
Consiliul Concurenței (CC) arată că actualul mecanism de tarifare a transportului şi distribuţie de energie electrică, diferenţiat pe zone geografice, afectează concurenţa, fără a aduce beneficii consumatorilor sau să fie justificat de siguranţa sistemului energetic naţional. La nivelul României cele două componente ale tarifului de transport, respectiv tariful de introducere a energiei electrice în reţea şi tariful de extragere a energiei electrice din reţea, sunt reglementate diferenţiat pe zone geografice distincte.
Astfel, există 7 zone geografice pentru care tariful componentei de introducere în reţea este diferit, iar pentru componenta de extragere există un număr de 8 zone pentru care se percep tarife diferite.
“Un astfel de mecanism ar putea fi justificat în condiţiile în care operatorul de transport, Transelectrica, doreşte să încurajeze investiţiile în una dintre zonele prestabilite, cu scopul de a menţine siguranţa şi eficienţa reţelei pe termen lung. Analiza Consiliului Concurenţei arată, însă, că în aceste zone geografice nu au fost realizate investiţii în noi unităţi de producere/consum. Consiliul Concurenţei recomandă realizarea unor analize în vederea schimbării modelului de tarifare a activităţii de transport a energiei electrice“, se arată în comunicatul autorităţii de concurenţă.
De asemenea, CC consideră că este necesară introducerea unor instrumente financiare specifice acestor pieţe (ex. contracte pentru diferenţă, contracte cu opţiune) care să ajute operatorii să îşi gestioneze riscurile financiare generate de eventualele neconcordanţe ce pot apărea la un moment dat între cerere şi ofertă.
„Acest tip de contracte sunt gândite pentru a te proteja de variațiile de preț. În piață apar oscilații ale prețului energiei electrice. Dacă închei acum un contract care se întinde pe o perioadă de timp, în cazul în care peste câteva luni prețul pe piață a crescut, voi plăti prețul stabilit în contract, iar dacă prețul scade, îl plătesc pe cel de la cursul pieței. Sigur că, se stabilește o cotă, o anumită sumă ca avans, în cazul cumpărătorului. Pe de altă parte, și cel care vinde poate impune anumite condiții. De exemplu, prețul minim sub care nu încheie tranzacția“, explică Ionuț Purică, expert în energie.
Acesta spune că astfel, variația de preț către consumatorul final nu mai este atât de mare. Daniela Lulache, directorul general al Nuclearelectrica, a precizat, pentru „România liberă“, că acest contract pentru diferență reprezintă o variantă de realizare a proiectului „Unitățile 3 și 4 CNE Cernavodă“, conform Strategiei guvernamentale de continuare a proiectului.
„Din punctul de vedere al Nuclearelectrica, având în vedere dificultățile din piață în ceea ce privește realizarea proiectelor majore de investiții, mai ales în domeniul nuclear, identificarea și implementarea unor mecanisme financiare precum contractul pentru diferență, reprezintă o alternativă viabilă pentru realizarea proiectelor. Contractul pentru diferență este un mecanism dual, care presupune un preț de referință și un preț al pieței, bazat pe reguli și principii de piață competitivă, gândit în așa fel încât să evite supracompensarea și să oblige producătorul să își vândă energia la un preț cât mai bun, așadar, să stimuleze competiția reală în piață. Contractul pentru diferență implică de asemenea ajustarea prețului de referință, în sens descendent, în situația în care costurile estimate inițial se dovedesc a fi mai mici. Un astfel de mecanism capabil să corecteze riscul de piață nu poate avea decât un impact benefic asupra consumatorului final, față de contextul actual de piață“, susține Lulache.
Diversificarea surselor de producere a energiei
Pe de altă parte, CC recomandă companiilor din domeniu să investească în diversificarea tehnologiilor de producere a energiei electrice pentru a deveni mai flexibile în livrarea energiei şi, implicit, mai competitive pe piața comunitară. Ionuț Purică spune că este puțin probabil ca marile companii românești să producă energie din mix de surse. Însă acestea pot să se asocieze. De exemplu, în cazul Nuclearelectrica, surplusul de energie poate fi stocat hidro.
“Și în cazul marilor companii de profil din străinătate acestea dețin acțiuni și nu cota de control în societăți care produc energie dintr-o altă sursă“, arată Purică. În schimb, Daniela Lulache susține că din punctul de vedere al Nuclearelectrica, opțiunea diversificării mixului de producție este una strategică și depinde de identificarea unor posibilități care să asigure la rândul lor profitabilitate, predictibilitate, un raport avantajos cost-beneficiu.
Documentul CC mai arată că la nivel naţional consumul de energie electrică a înregistrat în intervalul 2011-2014 o scădere continuă, iar pentru perioada imediat următoare se apreciază că acest trend descrescător se va stabiliza. „Scoaterea din funcțiune a Oltchim, închiderea rafinăriilor și a anumitor industrii a condus la scăderea producției industriale și, implicit a consumului de energie electrică. De asemenea, a scăzut și consumul populației fiindcă prețul a atins un anumit nivel.
O altă cauză a scăderii consumului este legată de creșterea eficienței energetice, însă bineînțeles că aceasta a avut o mică influență“, este de părere Purică. Studiul CC a condus la declanşarea unei investigaţii având ca obiect contractele pe termen lung încheiate de către Hidroelectrica pe piaţa de energie electrică din România. Documentul este supus dezbaterii publice timp de 30 de zile şi poate fi consultat pe site-ul instituţiei.
