După concertul din 2006, în care a cântat alături de Orchestra Naţională Radio, formaţia suedeză Therion vine din nou în România. Grupul va cânta la Bucureşti pe 22 noiembrie, într-un cort special instalat la Arenele Romane, în cadrul turneului care promovează cel mai recent album al lor, „Sitra Ahra”.
Una dintre cele mai reprezentative nume ale scenei metal suedeze, formaţia Therion, a fost înfiinţată în 1987 de către Christofer Johnsson. Therion a început ca trupă de „death metal”, ulterior combinând o serie de sonorităţi şi elemente orchestrale cu muzica metal, utilizând intens coruri şi muzicieni clasici, nu numai în calitate de „guest”, dar şi ca parte integrală în ceea ce înseamnă ansamblul Therion. Este, practic, prima formaţie care a folosit în întregime o orchestră simfonică în spectacolele live.
În avanpremiera concertului de la Bucureşti, liderul trupei, Christofer Johnsson, a acordat un interviu pentru Timpul liber.
Sunteţi pentru a treia oara în România. Ce părere ai despre publicul român?
Christofer Johnsson: În trecut am avut numai reacţii pozitive din partea fanilor şi, evident, de această dată nu aşteptăm altceva decât un public entuziast.
Ce trebuie să aştepte audienţa de la acest show de la Bucureşti?
C.J.: Concertul este pentru promovarea albumului „Sitra Ahra” şi, spre deosebire de ce se întâmpla în trecut, este concentrat mai mult pe partea vocală. Va fi un show foarte teatral.
Aţi început ca o trupă de „death metal”. Care au fost motivele, care au determinat schimbarea de stil?
C.J.: A fost un progres natural, făcut pas cu pas, de-a lungul a nouă ani, timp în care am lansat cinci albume. Mereu am ascultat stiluri diferite de muzică. La început nu am fost chiar o trupă de „death metal”. În 1987, cântam un mix între Slayer, Venom şi Motorhead, foarte tare şi zgomotos, dar departe de stilul „death”. Când a început acest curent am fost impresionat de noul tip de gândire muzicală şi, de asemenea, influenţat de el. Oricum, Therion a fost (atunci, nu ştiu dacă şi acum) considerată a fi o trupa „death metal” foarte ciudată şi diferită de celelalte trupe de gen.
Crezi că vă adresaţi aceluiaşi public ca la început?
C.J: Nu prea. Poate mai avem câţiva fani de atunci, iar dacă este aşa, şi ei sunt în jurul vârstei de 40 de ani (ca şi mine).
Ai menţionat de-a lungul timpului că printre trupele tale favorite se numără şi clasici ai genului „heavy metal” ca Helloween, Iron Maiden, Manowar şi Running Wild. Ai putea spune că au influenţat cu ceva stilul Therion?
C.J.: Nu am spus niciodată că Helloween sau Running Wild se numără printre favoritele mele. Îmi plac câteva lucruri, dar nu am fost niciodată un mare fan şi cred că am un album sau două de la ei. Dar Maiden şi Manowar s-au numărat mereu printre favoritele mele şi cu siguranţă
m-au influenţat.
Care sunt sursele de inspiraţie pentru muzica voastră?
C.J.: În acest moment, în cea mai mare parte, influenţele provin de la trupele de progressive, symphonic şi hard rock din anii ’70.
Crezi că printre fani sunt şi ascultători de muzică clasică, operă sau alte genuri, dar care nu sunt familiarizaţi cu stilul metal?
C.J.: Avem şi acest gen de fani, dar sunt foarte puţini. Majoritatea fanilor noştri sunt ascultători de metal deschişi la toate genurile.
Cum ai descrie ultimul album Therion?
C.J.: O producţie vintage, cu multe influenţe din anii ’70 şi o mulţime de elemente caracteristice nouă şi care au făcut ca fanii sa ne îndrăgească. Pot spune că este departe de a fi cel mai uşor de înţeles album al nostru. Cred că unii au nevoie să-l asculte de câteva ori pentru a-l înţelege.
