Anul acesta au trecut cel mai important test al actorilor absolvenţi. Au avut emoţii, speranţe, visuri, dar şi texte bune pe care le-au tratat cu seriozitate iar rezultatele au fost pe măsura pregătirii lor: Premiul Ştefan Iordache pentru Diana Croitoru şi Premiul pentru cea mai bună actriţă pentru Ştefania Dumitru.
Ca şi Diana Croitoru, Ştefania a participat şi anul trecut la Gala Tânărului Actor şi, după încheierea competiţiei, şi-a propus să revină şi să arate ce poate pe scenă. La ediţia din 2011, a pregătit monologul „Patricidul” după Ion Sava, text cu care a impresionat publicul şi juriul şi i-a adus Premiul pentru cea mai bună actriţă.
Pentru absolvenţii de teatru, este importantă Gala HOP?
Ştefania Dumitru: După absolvire e importantă! Nu ştii la ce să te aştepţi, plus că ai aşteptări, mai ales când auzi că juriul este format din oameni cunoscuţi, că vin directori de teatru să te vadă, alţi actori, eşti în priză tot timpul. Anul trecut am fost destul de dezorientată, am avut foarte multe emoţii, culmea a fost că aceste emoţii de dinaintea spectacolului s-au potrivit foarte bine cu personajul. Disperarea personajului era disperarea mea, mă tot întrebam ce caut acolo, cine m-a pus să-mi aleg o astfel de meserie. Anul trecut n-am luat premiu, pentru că nu eram pregătită.
Poţi face o comparaţie între cele două ediţii?
Ş.D.: Faţă de anul trecut, anul acesta Gala mi s-a părut slabă, din punct de vedere al pregătirii concurenţilor. Am văzut multe lucruri urâte şi de câteva ori m-am întrebat dacă studenţilor li se predă ceea ce trebuie în şcoală, de exemplu legat de ţinuta actorului pe scenă. Am văzut multă tropăială, efectiv mi-au duduit urechile. Trebuie să alergi pe scenă, aşa îţi cere rolul, dar nu cred că trebuie să dudui ca elefantul în junglă şi să înnebuneşti spectatorul. Am văzut o lipsă de respect faţă de propriul corp, cădeau în genunchi fără menajamente, fără să se gândească că peste câţiva ani genunchii vor ceda. Eu asta am învăţat şi consider că e bine ce am învăţat, să ai grijă cum apari pe scenă, să ai grijă de tine, un actor trebuie să fie complet, trebuie să profiţi de tot ce ai ca să te pui în valoare. Nu poţi să dai mereu vina pe şcoală, unele lucruri ţin de tine, dacă un profesor nu vine la curs, măcar tu să faci ceva pentru tine, să ai grijă de tine, să fii în formă mereu, bineînţeles, dacă eşti conştient de ceea ce vrei de la tine.
A fost un simplu examen sau şi o şcoală?
Ş.D.: Bineînţeles că ai de învăţat. Până la urmă, cea mai importantă competiţie e cea cu tine şi apoi cu ceilalţi. După încheierea competiţiei de anul trecut, mi-am zis nu se poate doar atât, eu pot mult mai mult şi am să dovedesc că merit să iau un premiu. Pentru anul acesta, m-am pregătit singură, nu a văzut nimeni sceneta mea, am avut emoţii înainte să intru, după ce am păşit pe scenă, toate au dispărut. A fost un test pentru mine, am vrut să văd dacă publicul apreciază ce gândesc eu, şi toţi au apreciat, căci anul acesta am luat şi un premiu.
Proba impusă ţi-a creat probleme?
Ş.D.: Nu ne aşteptam la aşa ceva! Ne aşteptam la ceva mai ofertant, ceva care să ne ajute şi ne-am dat seama că, de fapt, textul acela era foarte bun, pentru că ne-a încurcat teribil. A fost o mare provocare să scoţi ceva din nimic. Am reuşit până la urmă să găsesc câteva fragmente să fac un personaj şi să duc situaţia la bun sfârşit, să rezolv ecuaţia cu o mie de necunoscute!
Care crezi că sunt punctele forte ale Galei?
Ş.D.: Speranţa! Te duci acolo sperând că o să te vadă cineva, o să zică „waw” şi apoi cineva o să aibă nevoie de tine.
Ce crezi că ar mai trebui să se întâmple la Gală?
Ş.D.: Ne-ar ajuta dacă ne-ar oferi mai multe informaţii, cum a fost anul acesta, când s-au discutat despre legile privind înfiinţarea unei trupe de teatru, privind contractele pe persoană fizică. E important ca actorii să cunoască detaliile legale atunci când încep să lucreze la un spectacol, fără să fie angajat al teatrului respectiv. E important să ştii ce poţi face, din punct de vedere legal, să ştie statul că tu exişti. Altceva nu ştiu ce-ar putea face Gala pentru tinerii absolvenţi.
De aici, încotro Ştefania?
Ş.D.: Pe partea aceasta, sunt fericită. N-am griji, am fost o norocoasă, după ce am terminat facultatea am dat o audiţie la Teatrul Excelsior şi am intrat. Acolo mă simt foarte bine, mă simt în siguranţă şi acum simt că orice s-ar întâmpla, voi rămâne acolo. După audiţia de la Excelsior, am mers la Metropolis pentru audiţii la „Nevestele vesele din Windsor”, în regia lui Alexandru Tocilescu. Şi acolo mare surpriză, mare, am primit un rol, la grup. Apoi, la ceva timp după premiera „Nevestelor”, domnul Tocilescu m-a luat deoparte şi m-a întrebat „tu pe lângă mutra asta poţi să spui şi-un text?”. Şi normal i-am răspuns „da” şi acum sunt în repetiţii pentru piesa „Prietenii”, de la Teatrul Bulandra, care o să aibă premiera stagiunea aceasta. Abia aştept să iasă piesa asta, e un text foarte bun şi interesant, plus că eu n-am mai jucat aşa ceva.
Recomandă-ne câteva spectacole.
Ş.D.: Unul care-mi place foarte mult şi pe care l-am văzut şi la teatru, şi înregistrat – „Regina mamă” cu Olga Tudorache, de la Teatrul Naţional Bucureşti.
Ce vrei să vezi stagiunea aceasta?
Ş.D.: Am auzit lucruri frumoase despre „Avalanşa”, în regia lui Radu Afrim, despre „Macbeth”, în regia lui Radu Penciulescu, „Un duel”, „Şapte dintr-o lovitură”, toate la Teatrul Naţional din Bucureşti. Şi, dacă se mai joacă „Regina mamă”, aş vrea să-l mai văd o dată.
