Un grup de actori romi profesionişti va pune în scenă „O noapte furtunoasă” în romani, transformând personajele lui Caragiale în romi ai mahalalei bucureştene. România Liberă a participat la o repetiţie a piesei.
Alături de Eminescu, „poetul naţional”, I.L. Caragiale e celălalt nume de scriitor invocat atunci când vine vorba de „specificul sufletului românesc”. Rudy Moca şi Sorin Aurel Sandu ne propun un exerciţiu de imaginaţie provocator: Cum ar fi arătat piesele lui Caragiale dacă dramaturgul ar fi fost rom? Dacă, în loc să descrie moravurile societăţii româneşti, ar fi luat în vizor societatea romă contemporană lui?
Modelul pentru Chiriac a fost Zobar din „Şatra”
După ce a fost tradusă în romani de Sorin Aurel Sandu, „O noapte furtunoasă” a suferit impactul cu viziunea regizorală a lui Rudy Moca. El a transformat universul românesc al celui mai mare dramaturg autohton într-unul rom: Jupân Dumitrache a devenit un bulibaşă senil şi grandoman, Chiriac – o versiune a lui Zobar din „Şatra”, Spiridon – un şmecheraş rom care-şi scoate banii de duminică exploatând încurcăturile amoroase la care se trezeşte martor. Pe scurt, experimentul regizoral merge mai departe decât a traduce piesa în romani, încearcă să o „rromanizeze” cât de tare se poate, inclusiv la nivel vestimentar: Veta poartă un capot cu modele roz, Ziţa – fuste tradiţionale, iar Jupân Dumitrache – vestă de piele şi cămaşă albă. Se vorbeşte tare şi cu pasiune, se ţipă mult, iar momentele de reflexivitate sunt însoţite de muzică lăutărească (printre care şi un Guţă din perioada de început, „Sukar san, sukar kheles”).
Rudy Moca, inspirat involuntar de romii din Ardeal
Cele mai convingătoare roluri le fac în piesă Rudy Moca (Jupân Dumitrache), Mădălin Mandin (Chiriac) şi Dragoş Dumitriu (Spiridon). Versiunea romă a lui Jupân Dumitrache, spune regizorul, este „un fel de bulibaşă bătrân, bogat şi lăudăros”. Rromanizarea personajului îi reuşeşte perfect lui Rudy Moca – care personaj este un bătrân în haine tradiţionale, ce vorbeşte agitând mereu bastonul, cu o voce răstită şi dogită de alcool şi tutun. Regizorul ar fi vrut să realizeze un portret al parvenitului recent, egocentric şi aculturat; ei bine, nu i-a ieşit asta, ci ceva mult mai interesant, un mix foarte original care trimite mai mult la romii rurali din Ardeal decât la mahalaua din Sud (contaminarea involuntară s-a produs probabil din cauză că actorul trăieşte la Târgu-Mureş). Spiridon (jucat de Dragoş Dumitriu) „nu e doar o slugă măruntă, ci un băiat inteligent, care se prinde rapid de situaţii şi le exploatează în favoarea lui”, spune regizorul. Cu şapca trasă şmechereşte pe ochi, Dragoş Dumitriu convinge prin combinaţia de tupeu şi servilism – ţipând ca din gură de şarpe când Jupân Dumitrache dă să-l lovească cu bastonul sau devenind brusc autoritar cu „fraierul” de Rică Venturiano, căruia îi comandă să stea jos, după care îl face de ceva mărunţiş şi îl trimite în gura lupului.
Rică Venturiano, romul care-şi ascunde originea etnică
Rică Venturiano, „cel mai greu de rromanizat personaj din piesă” (Rudy Moca), este jucat cu graţie de tânărul Mădălin Mandin; performanţa este cu atât mai mare cu cât actorul nu ştie romani (doar Sorin Aurel Sandu, Ziţa Moldovan şi Rudi Moca vorbesc romani). În opinia regizorului, Rică Venturiano ar putea fi romul care, provenind dintr-o familie mixtă, îşi neagă originea şi se lasă românizat din dorinţa de a parveni, practicând un gen naiv de demagogie naţionalistă. Însă, pentru că textul lui Caragiale a fost lăsat practic intact, este greu de „reconstituit” o astfel de istorie a personajului – şi doar jocul onctuos al lui Mandin îl face credibil pe Venturiano în ipostaza de rom care îşi ascunde originea etnică.
Ziţa, victima unei căsătorii timpurii
Din păcate, rolurile personajelor titulare nu strălucesc în aceeaşi măsură cum reuşesc cele secundare – astfel, Veta ar trebui să fie, după cum a explicat regizorul, „femeia matură şi experimentată care, plictisită de abundenţa din casa bulibaşei, se exprimă afectiv prin legătura cu Chiriac”. Din păcate, Ziţa Moldovan îşi face personajul prea rafinat, prea distins – sau, mai exact, graţia naturală a actriţei se vede pe dedesubt şi ecranează vulgaritatea personajului. Sorin Aurel Sandu face dublu rol – Ziţa, tânăra ieşită dintr-un mariaj rom timpuriu („căsătorită în pragul adolescenţei, reuşeşte, cu suportul rudelor, să se separe de soţul abuziv”), şi Chiriac („singurul viril şi pasional dintre bărbaţii din piesă, echivalent al lui Zobar din «Şatra»”). Din Ziţa se vede prea mult travestiul (în detrimentul celorlalte trăsături psihologice); Chiriac este mai bine jucat, dar nu convinge neapărat ca bărbat rudimentar şi viril. În concluzie, experimentul lui Moca şi Sandu încearcă să arate că tipologiile identificate de Caragiale rămân la fel de plauzibile şi când sunt transplantate în registru rom; punct ochit, punct lovit: la sfârşitul piesei rămâne senzaţia că, de vreme ce tipologiile umane funcţionează în ambele medii, diferenţele culturale nu pot fi nici ele foarte mari.
Premiera oficială va avea loc la Teatrul Masca, cel mai probabil pe 16 septembrie, după care spectacolul va pleca în turneu prin ţară. Piesa va avea subtitrare.
Actorii din piesă
Sorin Aurel Sandu a absolvit întâi Politehnica, apoi UNATC (clasa Gelu Colceag) şi din 2006 lucrează ca actor la Teatrul Masca. Rudy Moca provine dintr-o familie mixtă (rom-maghiară). A absolvit Psihologia (1974) şi IATC (1979). Lucrează ca actor la Teatrul Ariel din Târgu-Mureş. Ca regizor, a realizat în 2007 „Zurinka”, cu care a luat Marele Premiu la Festivalul Teatrelor pentru Minorităţi din Graz, Austria. Mădălin Mandin (născut în 1983), absolvent al UNATC Bucureşti, e cunoscut pentru rolul Flo din serialul „Cu un pas înainte” şi din numerele sale de improvizaţie din spectacolele trupei Improviesland. Ziţa Moldovan (născută în 1979) a absolvit UNATC Cluj; a jucat în serialul „Clanul Sprânceană”, în musicalul „Chicago” (Teatrul de Operetă) şi este moderatoare a emisiunii „Caravana romilor”. Mezinul Dragoş Dumitriu a absolvit de curând UNATC şi în prezent lucrează la un film cu Dan Piţa. Marcel Costea (Ipingescu în piesă) este actor la Teatrul din Giurgiu.
