Cum în Anul Domnului 2012, ultimul pentru omenire după calendarul mayaş, se împlinesc 160 de ani de la naşterea celui mai mare dramaturg român şi 100 de ani de la moartea sa, toate teatrele din ţară, cuprinse de un elan sărbătoresc, se întrec în montări ale scrierilor sale.
Pe ici, pe colo, mai timid, s-au mai strecurat în repertoriile teatrelor şi alţi autori, clasici sau contemporani, mulţi directori mizând, în an de criză şi de apocalipsă, pe comedii.
Naţionalul, ca far călăuzitor al teatrului românesc, îşi va sărbători cu mult fast patronul, ştiut fiind faptul că numele complet al instituţiei este Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” Bucureşti. La începutul stagiunii era deja programată o integrală Caragiale. Din păcate, fulgerătoarea dispariţie a regretatului regizor Alexandru Tocilescu a lăsat „D’ale carnavalului” doar în faza de proiect. În plus, clădirea e în reconstrucţie. Dar, după cum ne-a declarat directorul Ion Caramitru, în ciuda şantierului care a pus stăpânire pe TNB, Nenea Iancu nu va avea de suferit.
Astfel, pe lângă „O noapte furtunoasă” (regia Felix Alexa), care este deja în repertoriu, Horaţiu Mălăele, convertit de multă vreme cu succes la regie, va pune în scenă „O scrisoare pierdută”, Silviu Purcărete va monta „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, Alexandu Dabija „Două loturi” şi Radu Afrim „Năpasta”. „Din nefericire, va trebui să renunţăm la «D’ale carnavalului». Nu mai este nici timp să înlocuim regizorul şi nu vom mai avea în curând nici spaţiu deoarece spectacolul era gândit pentru Sala Mare, care din iunie va intra timp de un an şi jumătate în reparaţie”, a explicat Ion Caramitru. Ca bonus pentru spectatori, Caragiale va mai fi omagiat prin alte două montări inedite: un recital al maestrului Radu Beligan şi un spectacol coregrafic creat de Gigi Căciuleanu.
Primul spectacol al anului nu va fi însă un Caragiale, ci „Băiatul din ultima bancă”, un text al celui mai în vogă dramaturg spaniol, Juan Mayorga, în regia lui Theodor Cristian Popescu. „Băiatul din ultima bancă” are în distribuţie, alături de actori cu state vechi ai Naţionalului, şi doi puşti, Rareş Stoica şi Andrei Chiran, care au diplomele de actori nou-nouţe, fiind proaspăt absolvenţi, unul de la Facultatea de Teatru din Cluj, celălalt de la Târgu-Mureş. Regizorul ne-a mărturisit: „Juan Mayorga este profesor de dramaturgie la Academia Regală din Madrid, dar are şi studii de filosofie. Toate piesele sale au în compoziţie o puternică concentraţie de morală şi etică. «Băiatul din ultima bancă» spune povestea unui profesor de literatură care descoperă un elev cu talent la scris. Între cei doi se dezvoltă o relaţie puternică, ce scapă oarecum de sub control”, a adăugat Cristi Popescu.
Şantierul de la TNB
Referindu-se la stadiul lucrărilor de la Naţional, Ion Caramitru ne-a declarat că marele pericol ce plana asupra clădirii, şi anume faţada de 1.200 tone, care se sprijinea doar pe tavanul parcării subterane de la Inter, a fost îndepărtat. „Din fericire, decopertarea teatrului a mers conform planului, şi acum am înlăturat orice pericol. De altfel, motivul pentru care ne-am şi apucat de lucru a fost acela că la un cutremur de 6,5 grade pe Richter teatrul s-ar fi prăbuşit. Suntem în situaţia să vă mai dăm o veste bună, şi anume aceea că vom deschide cât de curând, probabil la sfârşitul lunii februarie, o sală nouă, situată sub scena mare.
O altă sală nouă, amplasată în spatele scenei mari, va fi şi ea gata, dar nu va putea fi dată în folosinţă până ce nu o vom racorda la utilităţi. În orice caz, pe tot parcursul lucrărilor de reabilitare a clădirii, vor fi funcţionale în permanenţă trei săli. Sigur că după ce Sala Mare va intra în reparaţie, din vara lui 2012 până cel mai devreme la sfârşitul lui 2013, unele spectacole, cu decoruri foarte mari, ce nu pot fi adaptate la scene mai mici, vor intra în «adormire». Este cazul lui «Eduard al III-lea», al «Vizitei bătrânei doamne» şi al «Burghezului gentilom». Sala Mare va fi adusă la vechea capacitate pentru că Ceauşescu, din dorinţa de a mări numărul de locuri, a distrus pur şi simplu jumătate din diafragmele antiseism, pe care le-a înlocuit cu nişte stâlpi, ceea ce e o crimă.”
Striptease la Timişoara, momente şi schiţe la Odeon
La Teatrul Bulandra, pe Caragia-le îl va monta chiar directorul Alexandru Darie, care doreşte să pună în scenă „D’ale carnavalului”. O altă premieră va fi „Top Girls”,o piesă britanică semnată de Caryl Churchill, montată de tânărul regizor Alexandru Berceanu.
Teatrul Naţional din Timişoara a început anul în paşi de dans, şi nu în orice fel de dans, ci pe ritmuri focoase de striptease. Răzvan Mazilu a pus în scenă musicalul „Full Monty”, a cărui acţiune este bine cunoscută din filmul cu acelaşi nume. Un grup de şomeri, văzând succesul de care se bucură chiar la propriile neveste trupa Chippendales, decid să facă şi ei un spectacol de striptease. Actorul Ion Rizea, care interpretează unul dintre şomerii recalificaţi în stripperi, ne-a povestit cu umor că „de la primele spectacole biletele s-au vândut ca pâinea caldă, jucăm cu casa închisă, sala e în delir, iar în scena finală, când apărem goi-puşcă, după cum se promite încă din titlu, se fluieră, se tropăie şi se aplaudă ca pe stadion. Nu mică mi-a fost mirarea când după o reprezentaţie a venit la cabină să mă felicite chiar diriginta mea din liceu, pe care n-o mai văzusem de mai bine de zece ani şi care mi-a spus că timp de trei ore a uitat de toate grijile”. Iată deci că striptease-ul bate criza.
La Comedie se află în pregătire trei spectacole: la sala mare, care-i poartă numele, Radu Beligan va pune în scenă „Spiritul de familie” de Eric Assous, în timp ce Mircea Cornişteanu mizează pe un text românesc contemporan, „Zăpezile de altădată” de Dumitru Solomon. La Sala Studio, Sorin Militaru lucrează „Parfum de viaţă” de Cristina Keresztes, într-un spectacol în care echipa „creativă” e completată de compozitorul Vlaicu Golcea, de coregraful Florin Fieroiu şi de creatoarea de costume Venera Arapu.
La Odeon va începe lucrul Radu Afrim, care, întors de la München, unde a montat „Das Ende des Regens” la Cuvilliéstheater, revine la Bucureşti cu un text scandinav: „De acum vine timpul” de Line Knutzon.
Sarcina de a-l pune în scenă pe Nenea Iancu la Odeon i-a revenit regizorului Alexandru Dabija, care s-a specializat deja în dramaturgul „naţionale”, pe care l-a mixat şi remixat în diverse teatre din ţară, ajungând să-i facă lobby lui Caragiale până şi în secuime. Aruncând publicului bucureştean o mănuşă, el va monta o compilaţie din alte scrieri decât piesele, şi anume din momente, schiţe, povestiri, nuvele şi ce s-o mai găsi prin cărţile „omului”. Răzvan Mazilu, după ce şi-a făcut mâna cu stripperii de la Timişoara, revine la stelele baletului clasic cu montarea „Pe când Isadora dansa”, spectacol în care actriţa Maia Morgenstern o va interpreta pe faimoasa balerină Isadora Duncan. Cei doi au mai lucrat împreună şi la „Îngerul albastru”, tot la Odeon, unde actriţa o interpreta pe dansatoarea de cabaret Lola.
La Teatrul Metropolis, evenimentul anului va fi „Îngeri în America”, în regia lui Victor Ioan Frunză, care va fi primul spectacol în serial pus în scenă în România, urmând a fi vizionat în două „episoade”, în câte două seri consecutive.
