Jerome Aumente este profesor de jurnalism din anul 1969, atunci când adunase deja aproape 10 ani în presa scrisă din Statele Unite ale Americii. Omul care a pregătit 14.000 de jurnalişti de pe mai multe continente se află în această săptămână în România, unde dezbate împreună cu jurnaliştii din Bucureşti şi din alte oraşe importante subiecte precum presa economică, standardele etice şi viitorul jurnalismului. Deşi abia a luat contactul cu presa din România, profesorul Aumente identifică deja – la solicitarea romanialibera.ro – câteva trăsături care nu fac cinste ziariştilor autohtoni: selecţia „prostească” a subiectelor, lipsa organizării şi solidarităţii în interiorul breselei şi comportamentul de secol al XIX-lea pe care îl afişează unii patroni de presă.
Cum rezolvăm problema presei controlate politic de patronii cu interese în această zonă?
Jerome Aumente: Dacă lucrezi pentru aceste instituţii de presă trebuie să iei o decizie personală: pot să lucrez în această organizaţie, este aşa de deformatoare încât nu pot să-mi fac munca de jurnalist? Dacă nu eşti angajat într-o astfel de instituţie şi vezi că manipulează intenţionat ştirile, trebuie să te alizei cu alţi jurnalişti care au aceeaşi atitudine, să promovezi jurnalismul bun şi să-l critic pe cel făcut prost. Anunţi publicul că nu este adevărat ce zice presa influenţată politic şi oferi informaţia aşa cum este.
Dar este mai bine să existe astfel de presă decât să nu existe deloc?
J.A.: Am avut exact aceeaşi problemă în SUA acum 100-200 de ani, prin 1800-1850. Cea mai mare parte a presei era deţinută de un partid politic sau de un anumit cult religios. Ziariştii erau foarte subiectivi. Dar din momentul în care am avut o audienţă solidă care s-a arătat împotriva acestui tip de presă, astfel de ziare au început să dispară. Pe de altă parte, cred că va fi întotdeauna cineva cu un interes special care va încerca să controleze presa. Dar mai cred că tendinţa este ca aceste personaje să dispară. Adevăratul model în presa globală este neutralitatea şi echilibrul. Bine, dacă eşti orientat politic şi vrei să-ţi cheltuieşti banii în acest fel e în ordine, dar fă-o într-un fel transparent!
Cum rămâne cu jurnalismul leneş sau cel de tip tabloid, orientat exclusiv către obţinerea audienţelor? Vedem de ceva timp în presa autohtonă cazuri de articole sau emisiuni tv şi radio evaluate în totalitate după audienţa pe care reuşesc să o atragă în primele săptămâni, zile sau chiar ore.
J.A.: Sincer, cred că această abordare este prostească. Asta este partea negativă a noilor instrumente media. Ştirile şi informaţia iau însă ceva timp până sunt absorbite şi înţelese de public, iar o evaluarea constată de tipul „care sunt cele mai bune 10 materiale din ultima jumătate de oră” nu este normală. Dacă materialul este foarte bun va fi perceput ca atare într-o anumită perioadă de timp. În plus, acea parte a publicul care răspunde extrem de repede la un material nu este neapărat cea reprezentativă.
Totuşi, atunci când obţii foarte des doar acest fel de reprezentativitate, cum poţi să mai deosebeşti materialele de calitate de cele făcute superficial?
J.A.: Am citit recent în presa americană un articol pe acest subiect. Există jurnailşti care ştiu să facă materiale aşa încât să obţină afişări cât mai vizibile în căutările pe Google. Dacă pui „sex” sau altceva prostesc în titlu, toată lumea dă click imediat. Dar acum Google îşi dă seama că acest proces de selecţie este ridicol şi că trebuie să facă o treabă mai bună. Când cineva alege să citească un material numai în baza unui titlu uşuratic nu înseamnă cu adevărat că face o selecţie. Noua abordare a mediului online trebuie să fie mult mai matură. Să mă exprim mai clar: nu e nimic în neregulă cu a testa reacţiile publicului la diferite articole, dar să scrii doar aşa, crezând că devii un fel de star rock, nu e drumul pe care ar trebui să-l urmeze presa.
Acum un an sau doi dădusem peste un site american unde mai mulţi jurnalişti iniţiaseră o campanie de conştientizare denumită „Jurnalismul a murit!”. Între timp, lucrurile par să se fi ameliorat, dar credeţi că jurnalismul riscă să dispară cu totul într-un viitor nu foarte îndepărtat?
J.A.: Jurnalismul nu va muri, dar în mod clar trebuie să se schimbe. De fapt, deja s-a schimbat într-un mod decisiv: dacă jurnalismul obişnuia să fie un spaţiu pentru prelegeri, acum a devenit un loc al dezbaterii, mult mai deschis. Sunt oameni din afara industriei media care au propriile bloguri şi oferă propriile opinii sau informaţii. Jurnaliştii trebuie să înţeleagă că nu mai sunt acei „paznici” clasici (gatekeepers) pentru că în prezent s-au deschis mai multe porţi de comunicare. Totuşi, principiile de bază ale jurnalismului – seriozitatea, responsabilitatea şi etica – nu pot să se modifice indiferent de suportul folosit pentru transmiterea informaţiilor.
