Andrei Dimitriu, directorul general al Filarmonicii „George Enescu”, a subliniat în deschiderea conferinței susținute miercuri cu ocazia concertelor susținute de cei doi artiști: „E o stagiune consistentă, angajând nume consacrate din lumea muzicală. Reintroducem în atenţia opiniei publice concertele primei instituţii muzicale din România, aflată în elita muzicală europeană. România are imperativă nevoie de a-şi ameliora imaginea în lumea democrată civilizată, iar cultura de performanţă, susţinută şi promovată inteligent, poate juca un rol esenţial. Este o bucurie să-l avem pe Mischa Maisky pe scena Ateneului Român, datorită implicării consilierului nostru artistic, Christian Badea. Mulţumim sponsorului Alpha Bank şi Institutului Cultural Român, care ne-au sprijinit şi au făcut posibile aceste concerte de pe 8 și 9 noiembrie“.
Iar dirijorul Christian Badea a vorbit despre importanța de a avea soliști de mare calitate pe scena Ateneului Român, spunând: „Prezenţa lui Mischa Maisky este de înaltă ţinută, iar acest concert ia un exemplu din perioada de aur a Filarmonicii: 1922-1942. Au fost 20 de ani în care cei mai mari artişti ai lumii concertau pe scena Ateneului. Sub conducerea lui George Georgescu, Filarmonica propunea publicului o serie de concerte în care apăreau săptămânal invitați, precum compozitorii Richard Strauss, Prokofiev, Bartók, Ravel, Stravinski, Mascagni, ce își interpretau propriile compoziții la București, sau soliști de legendă precum Casals, Enescu, Thibaud, Lipatti, Gieseking, Kempff, Arrau, deseori sub conducerea unor mari dirijori precum von Karajan, Böhm, Enescu, Weingartner, între mulți alții. Aşadar, evenimentul de pe 8 și 9 noiembrie nu trebuie să fie unul izolat, ci înscris într-o serie de concerte excepţionale, pe care le-am numit Concertele Centenarului la Ateneu. Avem această datorie faţă de George Enescu, faţă de tradiția Filarmonicii «George Enescu» şi faţă de public”.
Pentru violoncelistul Mischa Maisky “muzica este un organism foarte viu, niciodată la fel, care se schimbă în funcție de partener, de orchestră, de dirijor, de sală, de acustica sălii, de public, care joacă un rol foarte important și care este o sursă de inspirație pentru mine. Sunt foarte fericit să cânt Dvořák pe scena Ateneului român, alături de Orchestra simfonică a Filarmonicii «George Enescu», dirijată de maestrul Christian Badea. Tot timpul încerci să înveți și să descoperi ceva nou, o energie nouă. Trebuie să fii capabil să citești printre note. Când interpretezi muzică de un nivel foarte înalt, nu există niciun muzician, indiferent de cât de faimos sau de talentat e, care să-și -permită să aducă vreo îmbunătățire marilor compozitori”.
Un cetățean al lumii
Mischa Maisky, unul dintre cei mai excentrici artiști ai lumii, a aniversat 70 de ani în 2018. Cele mai frumoase și mai lirice piese au fost reunite, pentru a-l sărbători, în cel mai recent album, „Adagietto”, care a fost lansat, în luna august, sub sigla Deutsche Grammophone. Albumul poartă titlul celei de-a treia părți a Simfoniei nr. 5 de Gustav Mahler, pentru care artistul are o slăbiciune aparte. Cea mai mare parte a albumului, prezentat și de Radio România Muzical, este înregistrată împreună cu Lily Maisky, fiica cea mare a violoncelistului. Născut pe 10 ianuarie 1948 în Letonia, educat în Rusia, repatriat în Israel, artistul se consideră un cetățean al lumii și spune că în muzică „nimic nu s-a schimbat şi totul s-a schimbat enorm”. „Cânt la un violoncel italian, cu arcuşuri franceze și germane, corzi din Austria și Germania. Mă simt acasă oriunde oamenii apreciază muzica clasică”, spune artistul. La 17 ani a câștigat prima sa competiţie de violoncel, la Leningrad. A studiat la Conservatorul din Moscova cu Mstislav Rostropovich, în 1966 a fost unul dintre premianţii competiţiei Ceaikovski, iar patru ani mai târziu a fost trimis într-un lagăr. După eliberare, a părăsit Uniunea Sovietică şi a emigrat în Israel. Au urmat numeroase alte premii și debutul său la Carnegie Hall (New York), alături de Orchestra Simfonică din Pittsburgh. Un admirator i-a oferit atunci un violoncel din secolul al XVIII-lea, instrument la care cântă şi în prezent.
