Cum renaște comunitatea românească din Gyula cu ajutorul turismului

„Capitala românilor din Ungaria“ mai are, ­oficial, doar câteva sute de locuitori români. Însă ea este revigorată de renașterea ­turismului transfrontalier.

Un orășel cu aproximativ 33.000 de locui­tori din estul Ungariei poate fi consi­derat drept o adevă­rată capitală a românilor din această țară. Jula sau Gyula mai are, însă, doar aproximativ 750 de români. Neoficial, însă, potrivit estimărilor localnicilor, în Gyula trăiesc între 2.500 și 3.000 de români. Însă mulți dintre ei se declară maghiari sau ”nu se mai țin de români”, după cum spune unul dintre membrii de vază ai comunității românești din Gyula, Teodor Boca, care participă, duminică de duminică, la Sfânta Liturghie oficiată în frumoasa catedrală barocă a Eparhiei Ortodoxe Române din Gyula.

”Aici, în Gyula, mai sunt români, dar nu se țin de români. De ce? Asta i-aș întreba și eu pe mulți! Nu se dau că-s români… Acum, la biserică, mai vin 20 – 25 de români, însă la școala românească sunt peste 300 de copii care învață limba română, dar o învață ca pe o limbă străină”, mai spune Teodor Boca, care adaugă faptul că el are un băiat și că acasă vorbesc doar limba română. Cu toate acestea, epoca în care copiii români evitau să studieze limba părinților lor pentru a învăța engleza sau germana, pe lângă maghiară, este pe cale să se sfârșească. Și asta pentru că micul oraș de lângă frontiera româno-maghiară devine tot mai mult o destinație turistică internațională, iar numărul turiștilor români este în creștere sensibilă. Astfel că învățarea limbii române capătă din nou sens, chiar și pentru tinerii pentru care păstrarea identității naționale nu mai este o miză. Cunoașterea limbii române este un avantaj pentru cei care doresc să lucreze în hotelurile, pensiunile sau diferitele organizații turistice care organizează diferite evenimente în Gyula. De acest lucru și-a dat seama și reputatul ghid turistic Janos Kocsis, un maghiar originar din Arad, care s-a stabilit în Gyula în urmă cu 25 de ani, pentru a lucra într-un cămin de bătrâni. Pe atunci, Gyula nu era decât o stațiune locală, perfect comparabilă cu Băile Cojocna. Janos Kocsis a început să organizeze diferite programe socio-culturale pentru bătrânii cazați în azilul amenajat în fosta cazarmă din Gyula, acolo unde a servit, timp de doi ani, drept ofițer în armata austro-ungară însuși scriitorul Liviu Rebreanu, autorul romanului ”Pădurea Spânzuraților”. După o perioadă, Janos Kocsis a decis să abandoneze munca în azilul de bătrâni, pentru a se dedica muncii de ghid turistic.

”În fiecare zi avem grupuri de turiști, cei mai mulți din Ungaria, iar din România din ce în ce mai des. Cu ajutorul lor, îmi exersez limba română”, spune Janos Kocsis, într-o română perfectă. Însă Janos Kocsis nu este singurul maghiar stabilit în Ungaria care a constatat faptul că stăpânirea limbii române constituie un avantaj deosebit. La recepția hotelului Erkel, al cărui nume îl omagiază pe fiul orașului Gyula, Ferenc Erkel, cel care a compus imnul de stat al Ungariei și care a înființat Opera Națională Maghiară, lucrează tineri din Târgu-Mureș, care îi fac pe turiștii români să se simtă ca acasă. Televizoarele din hotel transmit postul public TV din România, iar meniurile și toate anunțurile importante sunt tipărite și în limba română. La castelul Breda, care a fost transformat într-un obiectiv turistic modern, cu un restaurant dedicat turiștilor și cu o expoziție muzeală deosebită, lucrează un tânăr din Baia Mare, care face ghidaje, la rândul său. Castelul Breda, renovat cu fonduri europene, găzduiește în fiecare noapte un spectacol de lumini unic în lume.

Interesul pentru limba română este atât de mare încât există proprietari sau manageri de hoteluri, restaurante și pensiuni care și-au înscris copiii la liceul românesc din Gyula, pentru că au observat că unitățile turistice care dispun de vorbitori în limba română fac afaceri mai bune decât cele care nu au. În acest condiții, și în rândul românilor din Gyula a crescut interesul pentru limba maternă. Sunt tineri care fac facultatea în România. Fiul lui Teodor Boca este dublu licențiat: a absolvit o facultate în Ungaria și una în România. Iar interesul românilor localnici pentru păstrarea identității este stimulat și de fluxul tot mai mare de români care locuiesc în apropierea frontierei comune și care vin adesea la Gyula. De la aderarea României la Uniunea Europeană, ei vin pentru cumpărături, întocmai cum locuitorii satelor obișnuite din România se duc în cel mai apropiat oraș ca să își cumpere alimente, haine și medicamente.

Claudia Dragomir este unul dintre acești români, care locuiește între Salonta și Gyula și care vine săptămânal în capitala românilor din Ungaria. Pentru ea, aceste vizite nu înseamnă doar o excursie la cumpărături, ci are și o puternică motivație spirituală. ”Preasfințitul Siluan este duhovnicul meu”, mărturisește femeia între două vârste, chiar la intrarea în catedrala Sân Nicoară din Gyula. PS Siluan Mănăilă este cel de-al doilea episcop titular al Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria. Înființarea acestei eparhii a fost decisă în anul 1946, de către Congresul Național Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române. Din cauza instaurării comunismului, ea a fost condusă de către ierarhi ardeleni, care au purtat titlul de locțiitori ai eparhiei, iar după căderea comunismului, la conducerea eparhiei cu sediul în Gyula a fost instalat PS Sofronie Drincec, azi episcop ortodox de Oradea.

Identitate puternică

Românii din Gyula au la dispoziție o adevărată rețea de instituții care îi ajută să își păstreze identitatea. Niciunde altundeva în Ungaria ei nu mai dispun de o asemenea structură educațională și culturală. În orașul maghiar funcționează un consulat românesc, precum și un Centru Cultural Românesc. De asemenea, sin­gurul liceu cu predare în limba română din Ungaria funcționează tot în Gyula. Liceul Nicolae Bălcescu poate fi identificat ușor după turnul său aparte, care seamănă perfect cu clopotnița fostei biserici greco-catolice, azi folosită de ortodocși, din Mărgău, județul Cluj. Românii din Gyula au acces și la presa locală de limba română, iar personalitățile române din istoria județului sunt omagiate fără nici un fel de restricții. În curtea Eparhiei Ortodoxe Române din Gyula sunt ridicate statuile lui Liviu Rebreanu și Moise Nicoară. Ultimul a fost unul dintre luptătorii marcanți pentru introducerea învățământului în limba română și a numirii unui episcop ortodox român în Arad, în locul ierarhilor sârbi. Moise Nicoară s-a implicat în crearea Preparandiei sau a Școlii Normale din Arad, precum și în restabilirea drepturilor parohiilor ortodoxe de limba română din regiune, după ce acestea fuseseră defavorizate de către ierahii sârbi care fuseseră numiți drept păstori spirituali ai credincioșilor bisericii greco-orientale de către autoritățile austriece. Însă cel mai marcant român din Gyula a fost generalul George (Gheorghe) Pomuț. Acesta a participat la Revoluția de 1848 – 1849 și a luptat în rândurile armatei maghiare împotriva Habsburgilor.

În mod ironic, celălalt strălucit conducător al românilor din timpul acestei revoluții, Avram Iancu, a luptat împotriva maghiarilor și de partea Casei Imperiale de Austria. George Pomuț a emigrat după încheierea Revoluției pașoptiste în Statele Unite ale Americii, unde a devenit general în armata Nordului, în timpul Războiului Civil. În timpul unei lupte, din cauza focului intens de artilerie ordonat de George Pomuț împotriva armatei confederate, au luat foc depozitele de bumbac de la periferia orașului american Atlanta, iar apoi focul, întețit de vântul puternic, a cuprins întregul oraș. George Pomuț a abandonat cariera militară la finalul Războiului Civil și a intrat în diplomație. Numit consul al Statelor Unite ale Americii la Petersburg, el a negociat cumpărarea Alaskăi. Rusia a vândut Statelor Unite ale Americii acest imens teritoriu pentru suma de șapte milioane de dolari. Memoria lui George Pomuț este cinstită prin faptul că o stradă din oraș îi poartă numele. De asemenea, a fost așezată o placă memorială pe peretele imobilului unde a funcționat atelierul de fierărie al tatălui său.

Oraș multietnic și multiconfesional

Istoria orașului Gyula poate fi urmărită până în anul 1313, când documentele medievale aminteau o mănăstire, Julamo­nustra, lângă care s-a format un sat, apoi un oraș. Localnicii au ridicat o cetate în formă patrulateră, cu un turn care păzește poarta de intrare, precum și un bastion. Cetatea a reprezentat cheia apărării orașului. În timp, localnicii au adăugat o a doua incintă, azi dărâmată. Orașul a făcut parte din Regatul Ungariei, iar în anul 1566 a căzut în stăpânirea turcilor, care au ocupat acest regat. Gyula a devenit reședința unui bey turc, care conducea sangeacul local. În anul 1695, armatele austriece au eliberat Gyula. Apărătorii turci ai cetății au predat fortificația și au fost lăsați să se retragă în Imperiul Otoman. Împreună cu ei s-au retras și locuitorii. Un recensământ austriac din anul 1698 arăta faptul că în întreaga regiune se găseau doar 10 locuitori! În acest context, austriecii au decis să colonizeze cu creștini acest teritoriu. Au adus maghiari, români și germani din zona Rinului. În Gyula, fiecare etnie și-a creat propriul său cartier. La trei secole de atunci, chiar dacă cei mai mulți dintre germani și români au fost maghiarizați, ei continuă să locuiască cu precădere în cartierele create de strămoșii lor.

Destinație turistică

Diversitatea etnică, monumen­tele orașului și apele termale reprezintă atu-urile care au asigurat transformarea orașului Gyula într-o destinație turistică în adevăratul sens al cuvântului. ”Anul trecut, am avut peste 430.000 de nopți de cazare în hoteluri și pensiuni. 90 la sută dintre turiști provin din Ungaria. Însă strategia noastră prevede transformarea orașului Gyula într-o destinație interna­țională. Ne străduim să atragem cât mai mulți oaspeți din România. În prezent, germanii sunt pe primul loc în clasamen­tul turiștilor străini, urmați de români”, spune managerul complexului ”Historical Spa City”, Aliz Komoroczki. Turiștii vin în principal pentru băile termale deschise încă din anii 1950, completate de acum doi ani cu un imens aquapark. Local­nicii s-au străduit să creeze programe speciale pentru turiști, de la croaziere pe Crișul Alb și pe Crișul Negru, care își au confluența la câțiva kilometri în aval de Gyula, până la excursii cu trăsura în pusta maghiară. În oraș există o cofetărie tradițio­nală care funcționează de 100 de ani, un mic muzeu amenajat în casa unor avocați care au marcat istoria orașului, însă mândria orașului rămâne cetatea medievală, care a fost reabilitată și transformată într-un muzeu superb.

„Aici, în Gyula, mai sunt români, dar nu se țin de români. De ce? Asta i-aș ­întreba și eu pe mulți! Nu se dau că-s români… Acum, la biserică, mai vin 20-25 de români, însă la școala românească sunt peste 300 de copii care învață limba română, dar o învață ca pe o limbă străină.“ Teodor Boca