Unul dintre cele mai vesele şi mai plăcute evenimente cinematografice din România este fără îndoială Festivalul Comedy Cluj, care anul acesta are deja cei şapte ani de-acasă, ajuns fiind la ediţia cu numărul magic 7, încheiată de curând.
Zeci de filme noi-nouţe din întreaga lume au putut fi vizionate la Cluj, spre deliciul publicului cinefil: comedii savuroase, comedii amare, comedii politice, comedii horror, chiar şi comedii religioase.
Opt filme de lungmetraj s-au înscris în competiţie. Iar premiul de excelenţă a fost acordat post mortem unui superstar, unei legende a cinematografiei mondiale: lui Peter O’Toole, premiul fiind ridicat de fiica acestuia, Kate O’Toole, care a fost şi membră a juriului festivalului.
După ce s-a adresat publicului în limba română, fiica legendarului Peter O’Toole, ea însăşi actriţă, a precizat că nu este prima oară când ridică un premiu pentru tatăl ei, dar este prima oară când o face după moartea acestuia, iar acest lucru o emoţionează cu atât mai mult.
Marele câştigător al celei de-a şaptea ediţii a Comedy Cluj este filmul „Cetăţeanul“, al regizorului polonez Jerzy Stuhr, care a câştigat trofeele Cel mai bun film şi Cel mai bun scenariu. Decizia juriului a fost unanimă şi motivată de faptul că este un film foarte ambiţios, cu un scenariu foarte bine structurat, un film gândit să aibă un mesaj puternic, chiar dacă este prezentat sub forma comediei. Pelicula spune povestea lui Jan Bratek, care, în urma unui accident, intră în comă şi ajunge să îşi retrăiască cei 60 de ani de viaţă în contextul istoric al Poloniei de după război.
Juriul festivalului a acordat şi două premii de interpretare, precum şi o menţiune specială, premiul pentru Cea mai bună actriţă fiind câştigat de Candela Peña pentru rolul din filmul spaniol ”O schimbare de linie”, iar premiul pentru Cel mai bun actor fiind acordat lui Zsolt Kovács pentru rolul din pelicula ungurească ”Din motive inexplicabile”, film care a primit şi menţiunea specială a juriului.
Filmul francez ”Cine urmează?” a fost desemnat Cel mai bun scurtmetraj independent din competiţie, iar ”Trădare în stil chinezesc” a primit premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj studenţesc. Juriul competiţiei de scurtmetraje a decis, de asemenea, că producţia ”Gustul” merită o menţiune specială.
Premiul publicului a revenit peliculei regizorului belgian Florian Mischa Böder ”Singurătatea unui asasin înainte să tragă”.
Cel mai Nou Testament
Festivalul s-a încheiat cu un homeric hohot de râs datorat peliculei “Testamentul Nou-Nouţ”, a regizorului belgian Jaco van Dormael. Filmul este narat de o fetiţă de 10 ani şi începe cu fraza: “Dumnezeu există. Locuieşte la Bruxelles”.
Locul unde se hotărăşte soarta Europei pare a fi astfel şi spaţiul de joacă preferat al unui Dumnezeu cu totul şi cu totul surprinzător şi din cale-afară de antipatic (interpretat impecabil de Benoit Poelvoorde), cu apucături sadice şi dictatoriale, care a creat omenirea pur şi simplu pentru a face mişto de ea. Printre legile numerotate ca în Codul Penal pe care le dă se numără şi unele cinice, precum “coada cealaltă va merge întotdeauna mai repede” sau “dacă te îndrăgosteşti de cineva, fii sigur că el sau ea va iubi pe altcineva” şi chiar “felia unsă cu gem va cădea mereu cu partea unsă pe podea, iar dacă nu, înseamnă că gemul a fost pus greşit”.
Nu ni se precizează exact dacă numele adevărat al lui Doamne-Doamne de Bruxelles este Murphy, dar cam aşa pare. Folosindu-se de un computer, Dumnezeul cel rău îşi chinuie creaţia de dimineaţă până seara cu molime, cu războaie şi cu milioane de sortimente de nefericire. Familia lui este prima chinuită. Soţia sa nu mai îndrăzneşte să deschidă gura găsindu-și bucuria în goblenuri şi-n colecţia ei de cartonaşe cu jucători de baseball.
Fiul lor, IC (Iisus Cristos adică), a fugit de-acasă în lume, unde a fost omorât. Iar fetiţa, pe nume Ea, calcă pe urmele fratelui mai mare mergând în lume spre a-şi găsi apostoli şi a încerca să lupte împotriva tatălui dictator.
Toate temele grele ca moartea, boala incurabilă, deviaţiile de toate tipurile sunt tratate cu un umor incredibil şi, oricât ar părea de ciudat, filmul nu este deloc unul antireligios (ba chiar “Puştiul”, cum îl numeşte Dumnezeu pe Fiul Său, Iisus, este arătat în cea mai caldă şi mai blândă lumină), ci este unul pro-umanitate, care militează prin ironie tandră pentru o lume în care oamenii să gândească şi să trăiască liberi, neîncorsetaţi de norme, convenţii, reguli şi temeri.
