„Vulpea deşertului” şi-a început cariera de ofiţer de front în România, în primul război mondial, în timpul luptelor de pe Valea Jiului.
Feldmareşalul german Erwin Rommel este considerat un geniu militar care ar fi putut să schimbe soarta celui de-al doilea război mondial. Deşi este apreciat drept unul dintre cei mai capabili conducători ai Wehrmacht-ului, armata germană din perioada celei de-a doua conflagraţii mondiale, Erwin Rommel a câştigat o aură de erou mitologic, ca urmare a implicării sale în atentatul cu bombă împotriva dictatorului nazist Adolf Hitler. De altfel, în urma eşecului atentatorilor, Erwin Rommel a fost nevoit să se sinucidă. Atentatul organizat împotriva lui Hitler a rămas în analele istorice sub denumirea de „Operaţiunea Valkiria”.
Constructor de planoare
Erwin Rommel s-a născut în Regatul Wurttemberg în anul 1892. Tatăl său era profesor la şcoala secundară protestantă, iar mama sa descindea dintr-o familie nobiliară şi era fiica unui demnitar local. Viitorul feldmareşal a mai avut doi fraţi şi o soră. La vârsta de 14 ani, Erwin Rommel a construit un planor, cu care a reuşit să zboare pe distanţe scurte, iar membrii familiei sale erau convinşi că va deveni inginer. Spre dezamăgirea lor, în anul 1910, Erwin Rommel s-a înrolat în Regimentul 124 de cadeţi şi apoi a absolvit Şcoala de Ofiţeri din Danzig. În anul 1911, Rommel a terminat şcoala de ofiţeri. În anul 1912, el a devenit locotenent.
Pe front în România
În anul 1914, la izbucnirea primului război mondial, Erwin Rommel a fost trimis să lupte ca ofiţer pe frontul din Franţa. Pentru că era considerat prea tânăr, Erwin Rommel nu a primit funcţii de comandă. Abia după ce a primit botezul focului tânărul ofiţer a fost numit la comanda unei companii. Însă el s-a distins prin mai multe misiuni în care a dovedit curaj. În anul 1916, când România a intrat în război împotriva Pute rilor Centrale, mai multe regimente, inclusiv Regimentul 6 Wurttemberg, au fost dislocate de armata germană de pe frontul din Franţa pe cel din Transilvania, unde românii câştigaseră primele bătălii împotriva austro-ungarilor. În acelaşi regiment cu Rommel lupta viitorul feldmareşal Friedrich von Paulus, cel care a condus, în cel de-al doilea război mondial, armatele germane şi române încercuite la Stalingrad. Pe frontul românesc, Erwin Rommel şi-a demonstrat capacitatea militară în cursul luptelor de pe Valea Jiului. Tânărul ofiţer a fost numit la comanda a şase companii de mitraliori, care au învins mai multe unităţi româneşti. Cu Erwin Rommel în prima linie, germanii au străpuns frontul şi au invadat Regatul României.
Unitatea lui Rommel a luat parte la ocuparea Craiovei şi a Bucureştiului. Însă norocul avea să îl părăsească pe tânărul ofiţer în bătăliile din Moldova, din „triunghiul morţii”, Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz. Armatele germane au fost înfrânte de armata română reorganizată. Însă, din cauza fugii de pe front a trupelor ruseşti, teoretic aliate cu cele româneşti, dar care erau bolşevizate, România a fost nevoită să încheie un armistiţiu cu Puterile Centrale şi să negocieze o pace dezastruoasă, Pacea de la Buftea-Bucureşti. În acest context, regimentul lui Erwin Rommel a fost retras de pe frontul românesc şi trimis să lupte în Italia. Ofiţerul german s-a remarcat prin acte de curaj în bătăliile de pe actualul teritoriu al Sloveniei şi a fost decorat de mai multe ori cu Crucea de Fier. În perioada interbelică, Erwin Rommel a activat ca instructor în mai multe şcoli de ofiţeri, inclusiv la celebrele şcoli din Dresda şi din Potsdam. După instaurarea regimului nazist, în anul 1933, Rommel a primit funcţia de coordonator al pregătirii militare pe care o urmau membrii organizaţiei de tineret a partidului nazist, Hitlerjugend.
Comandant al Academiei de Război din Wiener Neustadt
„În anul 1938, Rommel a devenit colonel şi a fost numit comandant al Academiei de Război din Wiener Neustadt din Austria ocupată. Ulterior, el a fost numit comandant al batalionului care avea în grijă protecţia personală a lui Adolf Hitler. Tot el a organizat parada din Berlin a trupelor germane, revenite în capitala Reich-ului după înfrângerea Poloniei”, spune istoricul Leonard Horvath. Însă celebritatea şi-a câştigat-o după ce a fost numit la comanda corpului expediţionar german din Africa, trimis de Adolf Hitler să le dea ajutor italienilor în bătălia cu englezii şi să cucerească Egiptul. Erwin Rommel a câştigat mai multe bătălii, care i-au adus rangul de feldmareşal. Însă, în cele din urmă, el a fost înfrânt de britanici.
S-a sinucis cu otravă
Germanii au părăsit Africa, iar Erwin Rommel s-a întors în Germania. Aici, pe data de 14 octombrie 1944, el a fost nevoit să se sinucidă, cu otravă, după ce Adolf Hitler a descoperit implicarea sa în atentatul cu bombă organizat împotriva sa de mai mulţi ofiţeri germani pe data de 20 iulie 1944. Martorii spun că fiola cu otravă i-a fost oferită de generalii Burgdorf şi Maisel.