Cu exceptia muntenilor, care inconjoara Capitala, ceilalti romani, cu simpatie sau cu tafna, ii numesc pe bucuresteni Mitici, desi orasul s-a deschis demult pentru toate provinciile, asa ca multi dintre actualii sai locuitori provin din Moldova, inclusiv din Basarabia, din Oltenia, din Ardeal, Maramures, Banat s.a.m.d. E greu sa gasesti vreun roman, de oriunde ar fi, sa nu aiba vreo ruda la Bucuresti, fie si prin alianta. Dar, daca tot li s-a dus buhul de sturlubatici, bucurestenii recunosc oricand ca sunt Mitici, insa cu pronuntia pe prima silaba, ceea ce trimite indata la mit, de care orasul nu a fost niciodata ocolit. Chiar originile lui sunt legendare, cea mai cunoscuta poveste fiind aceea a ciobanului Bucur, intaistatatorul, de la care si-ar fi tras si numele.
Fanariotii, care au huzurit pe aici mai bine de un veac, nu au luat in seama legenda lui Bucur, ci au tradus toponimul prin Hilariopolis, ceea ce, pe limba lor elineasca, inseamna "Orasul Veseliei". Nu s-ar spune ca bucurestenii n-ar fi fost veseli, in pofida unor tragedii abatute asupra lor, ceea ce spune, frumos si bine documentat, si Petru V. Ignat in volumul "Bucurestii in vremi demult trecute", aparut recent la Editura DISPERGO. Cartea este subintitulata "Cronici sentimentale", deajuns ca sa se priceapa ca autorul este iremediabil indragostit de obiectul cercetarilor sale. Petru V. Ignat este doctor in istorie si totodata ziarist profesionist, facand parte vreme indelunga din redactia "Romaniei libere". De altfel, cele mai multe materiale prezentate in cuprinsul cartii au fost gazduite de ziarul "Romania libera" si de suplimentul sau "Timpul liber".
De toate acestea marturiseste insusi autorul, intr-un "Argument" de la inceputul cartii sale: "Despre duhul zamislit in veacuri de existenta a Bucurestilor am incercat, cu armele gazetarului, sa scriu, patrunzand in sufletul oamenilor ce au fost si ce au trecut, generatie de generatie, pe meleagurile lui Bucur. Cronicile sentimentale nu fac decat, inspirandu-se din intelepciunea si cuvantul maiestru tiparit, redand pe larg din scrierile acelor timpuri, sa aminteasca de sufletul Bucurestilor, suflet mereu primitor de bucurii si inaltat de credinta in Dumnezeu, in respectul fata de inaintasi, de statornica pastrare nealterata a unor obiceiuri si trairi in curatenie si cinste. Aceasta marturisire poate fi exprimata cel mai bine de un citat gasit intr-o carte veche despre Capitala tarii: "Nimic de la mine/ si / Tot ceea ce aici s-a publicat / Din documente, scrieri, publicatii s-au luat".
Se cuvine remarcata si inspiratia editorilor, scriitorul Lucian-Claudiu Amoran si sotia sa Daniela-Oana Amoran, de a publica aceasta minunata carte, cum se cade apreciata si frumoasa ei coperta, realizata de Adrian Stan. Inca de la titlurile capitolelor, cititorii vor fi cu siguranta captivati de misterele si farmecul unui oras neobisnuit, cu o straveche istorie, povestita intr-un grai pe alocuri arhaic, pe alocuri pitoresc, si foarte documentata, asa cum ii sade bine unei carti deosebite