In 1958, Morthon Smith, tanar specialist in literatura vechilor greci si autor al unei teze despre misticismul ebraic, descopera un manuscris de trei file in biblioteca manastirii ortodoxe Sfantul Sava, langa Ierusalim. E vorba de o epistola a lui Clement, "autorul Stromatelor", adresata unui anume Teodor, neidentificat pana in prezent. Cele trei file se aflau la sfarsitul unui volum tiparit, cuprinzand Scrisorile lui Ignatiu al Antiohiei, in editia ingrijita de savantul olandez Isaac Voss (1646). Paleografii au datat filele respective in secolul al XVIII-lea. Asadar un text din secolul al III-lea, continand doua fragmente ale unei evanghelii din sec. I, a ajuns pana la noi intr-un manuscris din secolul al XVIII-lea. Descoperirea Epistolei clementine a starnit numeroase polemici in lumea savanta, amplificate dupa publicarea, de catre Morthon Smith, a unui tom masiv in care insista mai cu seama asupra caracterului de magician al lui Isus Cristos. Textul prezinta multe afinitati cu celelalte texte ale lui Clement din Alexandria: Stromatele, Ce bogat se va mantui? si Pedagogul.
El vorbeste despre existenta unei evanghelii secrete (sau mistice), redactata de evanghelistul Marcu, dupa sosirea la Alexandria, plecand de la "memoriile" lui Petru si ale sale. Aceasta evanghelie largita ar fi fost deformata de ereticul Carpocrates si folosita in scopul impunerii doctrinei sale libertine. Clement citeaza doua fragmente, necunoscute pana in 1958, care trebuie inserate in capitolul 10 al Evangheliei dupa Marcu. Primul, absolut naucitor, descrie un rit de initiere mistica, avandu-i ca protagonisti pe Isus Cristos si pe un tanar bogat inviat. El trimite atat la discutia dintre Isus si tanarul care nu poate renunta la bogatie pentru a se mantui, dar mai ales la episodul invierii lui Lazar, care apare numai in Evanghelia dupa Ioan. Plecand de la aceasta marturie capitala biblistii nu mai pot sustine teoria autonomiei celor doua traditii evanghelice: sinoptica si ioaneica. Al doilea fragment, mult mai scurt, face aluzie la anturajul Mantuitorului.
Epistola readuce in discutie chestiunea, foarte sensiblia, a traditiei ezoterice crestine, care, conform teoriei lui Guy Stroumsa, dupa ce ar fi fost eliminata de linia ierarhic-exoterica, ar fi dat nastere misticismului crestin (Guy Stroumsa, Hidden Wisdom. Esoteric Traditions and the Roots of Christian Mysticism, Brill, 1996).
Am realizat traducerea dupa transcrierea textului grecesc publicata de Morthon Smith in volumul Clement of Alexandria and a Secret Gospel of Mark. Cambridge, Harvard University Press, 1973.
Din epistolele preasfantului Clement (autorul) Stromatelor. Catre Teodor.
Ai facut bine ca ai inchis gura invataturilor de negrait ale carpocratienilor. Caci despre ei s-a profetit… ca sunt… astri ratacitori: acestia… indepartandu-se… de la calea stramta a poruncilor ratacesc spre haul fara margini al pacatelor carnale si trupesti. Indopati de cunoasterea, cum zic ei, a "adancimilor Satanei", nu-si dau seama ca se arunca in intunericul beznei si al minciunii; falindu-se ca sunt liberi au devenit robi ai unor pofte inrobitoare. Trebuie asadar sa ne impotrivim acestora pretutindeni si cu orice chip, deoarece, chiar daca ar grai si ceva adevarat, nici atunci iubitorul de adevar nu trebuie sa fie de acord cu dansii. Caci nu toate lucrurile adevarate sunt adevarul si nu trebuie preferat adevarul parelnic dupa opiniile omenesti adevarului adevarat dupa credinta.
Acum, in ce priveste lucrurile pe care le afirma despre evanghelia, de Dumnezeu inspirata, dupa Marcu, unele sunt minciuni pe de-a-ntregul, altele, chiar daca au un graunte de adevar, nu sunt transmise la fel de adevarat; caci, amestecate cu plasmuiri, lucrurile adevarate se strica incat, dupa cum se spune, "chiar si sarea isi perde gustul."
Asadar Marcu, in timpul sederii lui Petru la Roma, a asternut in scris faptele Domnului; totusi nu le-a publicat pe toate, nereferindu-se nici la "lucrurile de taina" (mystikas), ci le-a ales numai pe cele pe care le-a socotit foarte utile intru sporirea credintei catehumenilor. Dupa ce Petru a suferit martiriul, Marcu a plecat la Alexandria luand cu sine si memoriile sale si pe cele ale lui Petru; dintre acestea, trecand in prima sa carte pe cele de natura a-i face pe simpli credinciosi sa inainteze intru gnoza, a compus si o evanghelie mai spirituala spre folosul celor desavarsiti.Totusi el n-a dezvaluit lucrurile de negrait si nici n-a descris invatatura hierofantica a Domnului; ci, adaugand si alte fapte celor scrise mai inainte, a mai pus alaturi si cateva logia a caror explicatie stia ca ii va conduce pe ascultatori, ca un mistagog, in sanctuarul adevarului acoperit cu sapte voaluri.
Astfel a hotarat lucrurile fara invidie si nu fara luare aminte, dupa cum socotesc eu. Murind, a lasat scrierea sa bisericii din Alexandria unde se pastreaza si acum in chipul cel mai sigur, fiind citita doar acelora care sunt initiati in marile taine.
Dar cum spurcatii demoni urzesc mereu pierzania neamului omenesc, Carpocrates, fiind scolit de ei si folosindu-se de artificii inselatoare, intr-o asemenea masura l-a imbrobodit pe un presbiter din biserica din Alexandria incat a capatat de la acesta o copie a evangheliei secrete (mystikou evangheliou). El a interpretat-o dupa opinia sa blasfemiatoare si carnala; ba inca a murdarit-o amestecand cuvintele pure si sfinte cu minciunile cele mai nerusinate. Din acest amestec se adapa invatatura carpocratienilor. Acestora, asa cum am spus mai inainte, nu trebuie sa le cedam niciodata; nici nu trebuie sa acceptam, atunci cand isi scot in fata falsificarile, ca evanghelia secreta este a lui Marcu, ci trebuie negat cu juramant. Caci toate cele adevarate nu trebuie spuse tuturor. Pentru asta Intelepciunea lui Dumnezeu vesteste prin Solomon: "Raspunde celui nebun dupa nebunia lui", invatand astfel ca lumina adevarului trebuie ascunsa de cei orbi la minte. Mai graieste: "Celui ce nu are i se va lua" si "Nebunul sa mearga in intuneric". Dar noi suntem fii ai luminii, iluminati de steaua de la rasarit, de sus, Duhul Domnului. "Acolo unde este Duhul Domnului, se spune, acolo este libertatea; caci toate sunt curate pentru cei curati."
Asadar nu voi ezita sa-ti raspund la intrebari, respingand falsificarile prin chiar afirmatiile evangheliei. De exemplu, dupa: "erau pe drum urcand la Ierusalim" (Mc. 10,32) si asa mai departe… pana la "dupa trei zile va invia", el adauga cuvant cu cuvant: "si ajung in Betania si era acolo o femeie, iar fratele ei murise. si venind ea a ingenuncheat inaintea lui Isus si-i spune: Fiu al lui David, milostiveste-te de mine. Dar ucenicii s-au enervat pe ea. si Isus, maniindu-se, s-a dus cu ea in gradina unde era mormantul si indata s-a auzit din mormant un glas mare. si apropiindu-se Isus, a dat piatra la o parte de la intrarea in mormant. si intrand repede unde era tanarul a intins mana si l-a sculat apucandu-l de mana. Tanarul, privindu-l tinta, l-a iubit si a inceput sa-L roage ca sa fie cu el. si dupa ce au iesit din mormant au venit la casa tanarului, caci era bogat. si dupa sase zile, Isus i-a poruncit; si cand s-a facut seara tanarul vine la El infasurat cu un giulgiu peste trupul gol. si a ramas cu El noaptea aceea; caci Isus a inceput sa-l invete taina imparatiei lui Dumnezeu. De acolo, ridicandu-se, s-a intors dincolo de Iordan."
Dupa acestea urmeaza: "si se apropie de El Iacob si Ioan" si intreaga pericopa. Pasajul "dezbracat langa dezbracat" si celelalte despre care mi-ai scris nu se gasesc. Dupa: "si soseste la Ierihon" (Mc. 10,46) adauga numai: "si erau acolo sora tanarului, pe care l-a iubit Isus, si mama lui si Salome. si Isus nu le-a primit."
Celelalte, multe lucruri despre care mi-ai scris par si chiar sunt falsificari. Prin urmare adevarata intepretare este dupa filozofia cea adevarata…
