Unele surse istorice arată că Sfântul Vasile cel Mare a exercitat o influenţă spirituală considerabilă asupra locuitorilor Dobrogei.
Una dintre cele mai importante personalităţi ale lumii creştine din primele secole este Sfântul Vasile cel Mare. Acesta este sărbătorit de două ori în România, în luna ianuarie. În chiar prima zi a anului, Sfântul Vasile cel Mare este serbat de toţi creştinii care folosesc calendarul şi tradiţia bizantină, iar în data de 30 ianuarie el este serbat, din anul 1081, împreună cu Sfântul Ioan Gură de Aur şi cu Sfântul Grigore din Nazianz.
Preţuirea de care se bucură Sfântul Vasile cel Mare pe teritoriul României este una foarte veche. Se pare că, în calitate de exarh al Pontului, Sfântul Vasile cel Mare a exercitat o influenţă spirituală asupra creştinilor din Dobrogea, care aveau o organizare episcopală proprie, dar şi asupra celor din restul teritoriului României, prin intermediul unor episcopi misionari, care asigurau asistenţa spirituală a locuitorilor vechii Dacii chiar în timpul perioadei migraţiilor.
Din punct de vedere canonic, creştinii de pe actualul teritoriu al României nu erau sub ascultarea ierarhică faţă de scaunul de mitropolit din Cezareea Capadociei pe care l-a ocupat Sfântul Vasile cel Mare. Însă este semnificativ faptul că patriarhii ortodocşi ai României poartă şi titlul de locţiitori ai Scaunului Cezareii Capadociei şi, astfel, se situează în descendenţa spirituală a marelui sfânt şi teolog. De asemenea, în Biserica Catolică, cel mai important ordin călugăresc de rit oriental este cel al Sfântului Vasile cel Mare. Practic, acest ordin, la fel ca mai toate mănăstirile ortodoxe din România, respectă regulile monastice stabilite chiar de Sfântul Vasile cel Mare.
O familie de sfinţi
Sfântul Vasile cel Mare provenea dintr-o importantă familie creştină. Tatăl său este Sfântul Vasile cel Bătrân, sora sa este Sfânta Macrina, cea care a organizat prima mănăstire de femei care funcţiona după regula Sfântului Vasile cel Mare, iar fratele său este Sfântul Grigore de Nyssa, unul dintre cei mai de seamă sfinţi ai Răsăritului. De asemenea, unul dintre prietenii de seamă ai Sfântului Vasile cel Mare a fost Sfântul Grigore din Nazianz. Chiar dacă, după anul 373, între cei doi a intervenit o ruptură, istoria consemnează îndelungata lor prietenie, începută în timpul studiilor şi continuată de-a lungul deceniilor. Sfântul Grigore din Nazianz a fost, de altfel, unul dintre cei mai înfocaţi susţinători ai alegerii Sfântului Vasile cel Mare în scaunul de arhiepiscop şi mitropolit al Cezareii Capadociei, demnitate care o implica şi pe cea de exarh al Pontului. Dincolo de regula monastică pe care a lăsat-o posterităţii, Sfântul Vasile cel Mare este şi autorul unei liturghii, oficiată şi în zilele noastre în bisericile de rit bizantin. Însă anaforele Sfântului Vasile cel Mare au fost preluate şi de Biserica Coptă din Egipt, care are un rit aparte şi care continuă tradiţia Patriarhiei din Alexandria.
Cine a fost marele sfânt
Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în jurul anului 329 şi a murit în data de 1 ianuarie 379. La moartea sa, el a fost jelit deopotrivă de creştini, dar şi de evrei ori de păgâni. El a luptat împotriva ereziei ariane, care nega divinitatea lui Isus Christos. Sfântul Vasile cel Mare a studiat la renumita şcoală din Atena, apoi a urmărit desăvârşirea sa spirituală în mănăstiri din Egipt, Siria, Palestina şi Mesopotamia. În calitate de episcop, a avut o mare grijă pentru pregătirea preoţilor săi. De asemenea, a depus eforturi considerabile pentru organizarea Bisericii şi a lăsat în urmă o serie de importante opere teologice, cum ar fi lucrarea „Despre Spiritul Sfânt”.