Strategul moldovean a condus organizaţia militară a cazacilor în perioada în care aceştia au intrat sub dominaţia Rusiei.
Istoria românilor nu menţionează aproape deloc numele unuia dintre cei mai importanţi comandanţi militari ai vremii sale: Dănilă Apostol, boier moldovean care a devenit hatmanul cazacilor zaporojeni. Este vorba de una dintre cele mai însemnate forţe militare din acea perioadă.
Cine este Dănilă Apostol
Despre Dănilă Apostol se cunosc puţine lucruri, pentru că cele mai multe dintre documentele care îl privesc sunt îngropate în arhivele ţariste. Istoricii ştiu doar că pe tatăl său îl chema Pavel Apostol. Hatmanul cazacilor s-a născut în anul 1654, într-o familie boierească ce deţinea moşii întinse în Principatul Moldovei şi în Ucraina de azi, „părţile tătăreşti”, după cum glăsuiesc documentele. Arhivele ruseşti mai arată că Dănilă Apostol a murit în anul 1734. Cel mai probabil, el a fost unul dintre importanţii comandanţi militari care a luat parte la aventura ţarului Petru I, care, aliat cu principele Dimitrie Cantemir, a încercat să cucerească Balcanii de la Imperiul Otoman. Însă cei doi au fost înfrânţi în bătălia de la Stănileşti, pe Prut.
Dimitrie Cantemir şi boierii săi s-au refugiat în Rusia. Aici, ţarul Petru I i-a răsplătit cu adevărat regeşte. Lui Dimitrie Cantemir i-a fost recunoscut rangul de principe şi a devenit un adevărat ministru de Externe al ţarului. De asemenea, boierul Toma Cantacuzino, cel care l-a părăsit pe principele valah Constantin Brâncoveanu pentru a se alătura cu cavaleria muntenească armatei ţariste, a primit moşii întinse şi rangul de conte. El a îndeplinit o serie de înalte funcţii militare în vremea lui Petru I. Aceştia erau moldovenii cu care Dănilă Apostol se cunoştea în aristocraţia ţaristă. Acesta a primit, la rândul său, o serie de însărcinări militare, care au culminat cu rangul de hatman al cazacilor zaporojeni şi i-a fost recunoscut rangul nobiliar.
Un şef militar valoros
La data războiului dintre Petru I şi Imperiul Otoman, Dănilă Apostol era recunoscut drept un militar valoros. El devenise de tânăr polcovnic, adică ofiţer cu rang de colonel al regimentului Myrhorod al cazacilor zaporojeni. El şi-a arătat vitejia în luptele cu turcii şi cu tătarii din Crimeea şi din Bugeac. În anul 1701, el a participat, de partea Uniunii Polono-Lituaniene, la războiul contra Suediei, care a culminat în anul 1705 cu înfrângerea suedezilor. În anul 1708, el s-a alăturat vechilor săi inamici şi, alături de hatmanul cazac Ivan Mazepa, a luptat de partea suedezilor împotriva lui Petru I al Rusiei. Însă acest lucru nu a durat decât puţin timp, apoi Dănilă Apostol a schimbat din nou tabăra. El a fost unul dintre comandanţii remarcaţi de Petru I în bătălia de la Poltava, care a adus Suediei o nouă înfrângere. În anul 1722, Dănilă Apostol şi-a pierdut un ochi în războiul dintre Rusia şi Imperiul Persan, la asediul fortăreţei Derbent.
„Hatmanul cel chior”
Cinci ani mai târziu, când el a devenit hatman al cazacilor, acest fapt i-a adus porecla de „hatmanul cel chior”. Dănilă Apostol a murit în anul 1734. Moartea sa a consemnat sfârşitul largii autonomii a cazacilor în Rusia. Un nou hatman avea să fie ales abia în anul 1750, care avea să fie mai mult un ofiţer ţarist şi mai puţin un conducător autonom al „republicii” cazacilor zaporojeni, care a reprezentat, timp de mai mult de trei secole, o forţă militară de temut.
