Biserica Ortodoxă Română și cea Greco-Catolică se află într-o situație ciudată: serbează Crăciunul după un calendar, iar Paștele după celălalt.
Românii ortodocși și greco-catolici au brevetat, în perioada interbelică, un nou aspect al excepționalismului românesc. Ei și-au creat propriul lor calendar bisericesc, care amestecă, într-un mod ciudat, calendarul iulian și cel gregorian. Fiecare cult religios și-a găsit propria sa justificare pentru a justifica această situație de schizoidie calendaristică. Ortodocșii români au spus că au dorit să fie în comuniune cu ceilalți ortodocși care serbează Paștele după calendarul iulian, adică cu cei ruși, cu cei sârbi și cu Patriarhia ortodoxă a Ierusalimului. Însă ei nu sunt comuniune cu ortodocșii care serbează Paștele după calendarul cel nou. Oricum, această situație a generat o schismă, cea a stiliștilor din Moldova, care i-au declarat eretici pe ortodocșii care folosesc calendarul gregorian, și care au rămas la calendarul vechi sau pe stil vechi. Greco-catolicii se prevalează de o recomandare a Vaticanului, care îi îndeamnă pe catolicii aflați în minoritate într-o țară să serbeze Paștele o dată cu majoritatea din acea țară.
Cum au evoluat lucrurile
Ortodocșii, greco-catolicii, romano-catolicii și protestanții vor serba Paștele în același timp. Toți creștinii din România se bucură împreună de cea mai importantă sărbătoare a Creștinismului, Învierea Domnului, ceea ce este o excepție. De obicei, există un decalaj între ortodocși și greco-catolici, pe de o parte, și romano-catolici și protestanți, de cealaltă parte. Și asta pentru că creștinii de rit bizantin folosesc, pentru a stabili data Paștelui, calendarul iulian, în timp ce celelalte culte folosesc calendarul gregorian.
Cum a apărut reforma calendarului
Cea mai veche variantă a calendarului pe care îl folosim datează din anul 46 î. Ch. Este vorba de o variantă care a fost stabilită de către conducătorul roman Iulius Caesar. Calendarul iulian are 365 de zile, iar o dată la patru ani apare anul bisect, de 366 de zile. Însă anul astronomic este mai lung cu 11 minute decât anul calendaristic. Acest lucru a produs apariția unui decalaj de câte o zi la fiecare 128 de ani. Din acest motiv, în Evul Mediu, Papa Grigore al XIII-lea a propus un nou calendar. Acesta a intrat în vigoare în 4 octombrie 1528, dată care a fost urmată de 15 octombrie 1528. Noul calendar a fost adoptat, mai întâi, de țările catolice, apoi de cele protestante. Însă țările ortodoxe au făcut acest lucru mult mai târziu. În România, ca urmare a Unirii Transilvaniei cu România, de la 1 Decembrie 1918, noul calendar a fost adoptat în anul 1919. În Transilvania, Crișana, Banat, Maramureș și Bucovina, adică în teritoriile care fuseseră parte a Imperiului Austro-Ungar, noul calendar fusese introdus de secole. Astfel, din anul 1919, toți creștinii au serbat Paștele și Crăciunul în același timp. Însă această stare de fapt nu a durat decât până în anul 1924. Și asta pentru că o serie de biserici ortodoxe, precum cea din Rusia, Serbia, Ierusalim și cea din Grecia au refuzat introducerea noului calendar. Acest lucru a dus la organizarea unui sinod panortodox, în care a fost adoptat un calendar gregorian revizuit. Biserica Ortodoxă din Finlanda a refuzat să îl adopte, așa că ortodocșii din această țară folosesc calendarul gregorian. O serie de biserici ortodoxe, precum cea din România, cea din Bulgaria ori Patriarhia Ecumenică a Constantinopolelui folosesc calendarul gregorian revizuit și serbează Crăciunul o dată cu romano-catolicii și protestanții, dar Paștele o dată cu bisericile ortodoxe care au rămas la calendarul iulian, cele din Rusia, din Ucraina, din Serbia ori din Ierusalim.
În România, datele problemei sunt complicate și de structura etnică a populației. Vaticanul a recomandat catolicilor care trăiesc în țări cu o majoritate ortodoxă să serbeze Paștele împreună cu majoritatea. În România, unde există două rituri majore ale Bisericii Catolice, latin și bizantin, recomandarea Vaticanului nu a putut fi urmată decât parțial. Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, de rit bizantin, este majoritar alcătuită din români. Greco-catolicii serbează Paștele o dată cu ortodocșii. Biserica Romano-Catolică, de rit latin, are două eparhii dominate de români, trei de maghiari și una mixtă, care include maghiari, români și germani. Majoritatea credincioșilor romano-catolici este de origine maghiară, care au decis să serbeze Paștele împreună cu cei din Ungaria.
Ce ne rezervă viitorul
Regula după care este calculat Paștele este una simplă: este prima duminică cu lună plină de după echinocțiul de primăvară. Dacă aceasta coincide cu Paștele evreiesc, atunci este amânat cu o săptămână Paștele creștin. Deci, de fapt, decalajul care apare de cele mai multe ori este generat de datele diferite la care cele două calendare indică echinocțiul de primăvară. În 2014 și în 2015, datele coincid. În anul 2016, se va întruni Marele Sinod Panortodox. IPS Andrei Andreicuț, mitropolitul ortodox al Clujului, crede că acest Sinod ar trebui să ia în discuție și data calendarului. El se pronunță pentru folosirea noului calendar, cel gregorian, corect din punct de vedere științific. ”Este pentru prima dată în ultima perioadă când avem un astfel de Sinod panortodox și cred că va fi luată o hotărâre și în privința calendarului”, a spus IPS Andrei Andreicuț. Schimbarea pentru Biserica Ortodoxă va genera o schimbare similară și pentru Biserica Greco-Catolică. ”Vom urma recomandarea de a serba Paștele o dată cu majoritatea. Formal, va trebui să existe o aprobare a Sinodului bisericii noastre, dar nu cred că va fi o problemă”, a spus episcopul greco-catolci de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălemeanu.
