În acest an s-au împlinit trei secole de la încheierea unuia dintre cele mai devastatoare războaie civile din Transilvania. Conflictul este cunoscut, în istoriografia românească, sub numele de Răscoala Curuţilor, în timp ce istoricii maghiari îl socotesc drept un veritabil război de independenţă împotriva Austriei.
Personajul principal al acestui conflict a fost principele Transilvaniei Francisc Rakoczi al II-lea, din familia care i-a dat şi pe principii Gheorghe Rakoczi I şi Gheorghe Rakoczi al II-lea.
De altfel, Francisc Rakoczi al II-lea a ales drept simbol al răscoalei sale steagul princiar al strămoşilor săi, căruia i-a adăugat o panglică cu deviza răscoalei sale, „Pro Libertate”, şi care se află în colecţia Muzeului Naţional de Istorie al Transilvaniei din Cluj. Francisc Rakoczi al II-lea l-a avut printre căpitanii săi pe nobilul român Grigore Pintea, cunoscut sub numele de Pintea Viteazul. Războiul civil pornit în Transilvania s-a extins şi în Ungaria, precum şi în Croaţia.
Cum a izbucnit conflictul
Contextul în care a izbucnit conflictul este eliberarea paşalâcului turcesc de la Buda de către armatele austriece, ca urmare a războiului dintre 1683-1699. În anul 1701, vasalul turcilor, principele Transilvaniei, Mihai Apafi al II-lea, a fost nevoit să îşi cedeze tronul în favoarea împăratului austriac Leopold I.
Austriecii au decis să facă ordine în principatul devastat de războiul prelungit. Astfel, ei au anunţat că vor restitui moşiile vasalilor turcilor, nobilii maghiari din Transilvania, doar dacă aceştia îşi vor putea dovedi dreptul de proprietate cu acte şi dacă vor achita o taxă de 10 la sută din valoarea proprietăţii în favoarea tezaurului imperial. Banii urmau să fie folosiţi pentru recuperarea cheltuielilor făcute în timpul războiului de eliberare a teritoriilor vasale Imperiului Otoman. În aceste condiţii, nemulţumirea nobililor maghiari a dat în clocot.
Ea a fost aţâţată şi de regele Ludovic al XIV-lea al Franţei, Regele Soare. El era un vechi adversar al Casei de Habsburg. Pentru că se întrevedea un nou conflict între Franţa şi Casa de Habsburg, Regele Soare l-a trimis pe contele de Feriol la castelul lui Francisc Rakoczi al II-lea şi i-a promis sprijin în bani şi în arme.
Regele Soare dorea să oblige Casa de Habsburg să lupte pe două fronturi. Francisc Rakoczi al II-lea a început să corespondeze cu Regele Soare, prin intermediul unui locotenent valon, Longueval, care l-a trădat, astfel că principele ardelean a fost arestat de austrieci şi dus, iniţial, la Presov, apoi la Wiener Neustadt, locul unde fusese executat, cu 30 de ani în urmă, tot pentru trădare, bunicul său matern, nobilul maghiar de origine slovacă Peter Zrinyi.
Întoarcerea răsculatului
Rakoczi a reuşit însă să evadeze şi a fugit în Polonia, unde a strâns oaste şi a intrat în Transilvania. I s-au alăturat o serie de nobili, inclusiv Grigore Pintea, un nobil român cunoscut sub numele de Pintea Viteazul, care servise în armata austriacă în timpul războiului cu turcii. Răsculaţii, care şi-au luat numele de curuţi, spre deosebire de loialişti, cunoscuţi sub numele de lobonţi, au cucerit rapid cetăţile Zalău, Satu Mare, Bistriţa, Dej şi Sighet.
În anul 1703, Pintea Viteazul, unul dintre cei mai capabili militari din oastea curuţilor, a murit în timpul asediului Cetăţii Baia Mare. Răscoala a continuat, iar în 1704 Dieta de la Alba Iulia l-a proclamat oficial principe al Transilvaniei şi regent al Ungariei ce Francisc Rakoczi al II-lea. În acea perioadă, cea mai mare parte a Transilvaniei era sub stăpânirea curuţilor. Numai că, în anii care au urmat, Casa de Habsburg a reuşit să recâştige poziţiile.
Astfel că, în anul 1711, în timp de Francisc Rakoczi al II-lea se afla în Polonia, unde încerca să obţină sprijin din partea ţarului Rusiei, Petru I, au început tratativele între generalul Alexandru Karoly, cel care rămăsese la comanda curuţilor, şi generalul Ioan Palfi, reprezentantul împăratului austriac Carol de Habsburg. Cei doi au semnat un tratat de pace la Carei, care a pus capăt războiului civil.
Acest tratat garanta răsculaţilor viaţa şi averea. Documentul se referea şi la principele Francisc Rakoczi al II-lea. Austriecii îi garantau acestuia viaţa şi restituirea proprietăţilor, cu condiţia să se întoarcă în ţară în termen de trei săptămâni.
A ales exilul
Francisc Rakoczi al II-lea a refuzat şi l-a declarat trădător pe Alexandru Karoly. Până în 1713, Francisc Rakoczi al II-lea a plecat în Franţa. Acolo, el a înfiinţat un regiment de husari unguri, în semn de recunoştinţă faţă de regele Ludovic al XIV-lea.
În anul 1713, Francisc Rakoczi al II-lea a plecat în Turcia, cu speranţa că îşi va recâştiga tronul, în eventualitatea unui nou război între Imperiul Otoman şi Austria, însă a murit în exil, în anul 1735.