Fosta zi naţională a României, serbată înainte de 1989 pe 23 august, are diferite conotaţii în mintea românilor. Ziua de 23 august a rămas în mintea românilor drept cea mai importantă sărbătoare comunistă, atunci când se organizau tot felul de activităţi în „cinstea” lui Nicolae Ceauşescu. Istoricii amintesc însă că 23 august 1944 este ziua în care România a trecut de partea Aliaţilor în cel de-al Doilea Război Mondial, întorcând armele împotriva foştilor aliaţi, nemţii.
Mulţi români consideră că actul de la 23 august şi acţiunile din 1944 au fost organizate de regimul comunist. Istoricul Mihai Manea a explicat în emisiunea Timpul liber cu Maria Capelos că această perspectivă este greşită.
„După 23 august 1944 şi până în 1989 asistăm la un proces de alterare a evenimentelor. Toate acţiunile din 1944 au fost puse pe seama regimului comunist şi a cuplului dictator. Totuşi, actul de la 23 august 1944 a depins exclusiv de rege”, afirmă Manea.
Fostul lider ţărănist Ion Diaconescu a declarat pentru romanialibera.ro că liderii comunişti au încercat să transforme această dată într-un triumf al comunismului.
„Regele a încercat atunci să readucă progresul şi colaborarea cu imperiile occidentale Franţa şi Anglia. Bineînţeles, comuniştii au ţinut să moştenească ei acel act istoric şi să-l facă al lor. Dar în seara de 23 august 1944 , oamenii care s-au strâns în faţa Palatului Regal nu au strigat pentru comunişti, ci pentru tărăniştii lui Iuliu Maniu”, a declarat Diaconescu. Citeşte interviul cu Ion Diaconescu aici.
Profesorul de istorie Mihai Manea povesteşte ce s-a întâmplat cu adevărat pe 23 august 1944.
„23 aug 1944 a căzut într-o zi extrem de călduroasă. Piaţa palatului regal părea părăsită în aceea zi din cauza căldurii. Mareşalul Antonescu vine la palatul regal şi este primit în audienţă la Regele Mihai. Mulţi îşi imaginează celebra audienţă ca în filmul Ziua Z a lui Sergiu Nicolaescu. Filmul, ca şi politicul, distorsionează însă istoria. În audienţă, Regele Mihai şi Mareşalul Antonescu trebuiau să decidă ce direcţia va lua România. Sovieticii erau deja pe la jumătatea Moldovei. La sugestia suveranului de a încheia armistiţiul, Mareşalul Antonescu refuză categoric. El spune un lucru extrem de interesant că aşteaptă un răspuns de la ministrul german. În urma refuzului de a încheia armistiţiul, Antonescu este arestat şi ceilalţi membri ai guvernului antonescian sunt chemaţi pe rând, cu excepţia lui Eugen Cristescu, şeful Serviciului Secret care se refugiază la delegaţia germană, şi sunt arestaţi”, spune Manea.
Lovitura de stat trebuia să aibă loc pe 26 august
Istoricii nu contestă faptul că 23 august a fost o lovitură de stat, dar aşa cum spune Manea, totul s-a desfăşurat sub improvizaţiei. Schimbarea guvernului trebuia să aibă loc pe trei zile mai târziu, pe 26 august.
„Ziua de 23 august reprezintă o lovitură de stat. Dar totul s-a făcut sub semnul improvizaţiei. Evenimentele trebuiau să aibă loc la 26 august când la nordul capitalei urma să fie un bombardament puternic anglosaxon care să lovească poziţiile germane. Dar pe 23 august, lucrurile s-au precipitat deoarece Antonescu şi-a anunţat intenţia de a pleca pe front. Dar el vine la palat şi are loc arestarea”, povesteşte Manea.
„Regele s-a aflat într-o mare dilemă. El nu îl găsea pe Maniu, care se ascundea într-una din casele unui fruntaş naţional ţărănist din Bucureşti. Nimeni nu se aştepta la această lovitură. Regele, neştiind ce să facă, îi încredinţează formarea guvernului şefului Casei Militare Regale, generalului Constantin Sănătescu”, mai adaugă Manea.
