În ciuda declaraţiilor oficiale, situaţiile în care antreprenorii mici şi mijlocii ajung să ia un credit de la bancă sunt mai degrabă o raritate.
Instituţiile de credit anticipează înăsprirea condiţiilor de acordare a împrumuturilor pentru clienţii companii şi în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM), arată un sondaj realizat de Banca Naţională a României. Riscurile asociate companiilor din sectoarele imobiliar, construcţii, intermediere financiară şi comerţ au fost în creştere în ultimul trimestru din 2011. Pe de altă parte, companiile care activează în sectoarele energie şi industrie sunt considerate ca având risc de credit în scădere. În schimb, microîntreprinderile sunt percepute ca având cel mai ridicat grad de risc. Aproximativ jumătate din băncile care au răspuns chestionarului au indicat acest sector ca fiind cel mai riscant. Termenii creditării au cunoscut o înăsprire, manifestată prin introducerea unor clauze contractuale mai restrictive, prin solicitarea de prime de risc adiţionale şi prin creşterea spread-ului ratei medii de dobândă a creditului faţă de Robor la o lună.
Bani de la cămătari, rude şi prieteni
„Dialogul dintre IMM şi bancheri este foarte dificil din cauza asimetriei de cunoştinţe în domeniul financiar. Oricât de bun profesionist ai fi în domeniul tău de activitate, este greu să convingi o bancă să îţi dea credit dacă nu ai măcar noţiunile financiare de bază”, spune Mihai Bogza, preşedintele Consiliului de Administraţie al Bancpost. Potrivit acestuia, multe firme solicită credite în condiţii de neacceptat pentru bancă. „De cele mai multe ori, nivelul creditului solicitat este cu mult mai mare decât capitalul disponibil al firmei. Nu poţi să ceri 10.000 de euro când tu ai un capital social de doar 100 de lei”, spune Bogza. Şi preşedintele Fondului de Garantare a Creditelor pentru IMM (FNGCIMM), Aurel Şaramet, este de părere că managerii locali comunică foarte greu cu banca. „Trebuie să recunoaştem că nu există o afinitate a băncilor pentru a se expune pe creditele destinate IMM. Această atitudine nu vine neapărat din nivelul default-urilor, care nu cred că este atât de mare cum se afirmă uneori.Din păcate, IMM-istul şi bancherul sunt pe poziţii adverse. Bancherul spune că IMM-istul nu are suficientă cultură, IMM-istul spune că bancherul percepe dobânzi prea mari”, spune Şaramet. De altfel, potrivit datelor statistice, doar 14% dintre IMM se finanţează de la bancă în timp 65% dintre acestea fac rost de bani de la rude, prieteni sau din credite luate de alte firme ori persoane fizice. ” Mă feresc să folosesc termenul cămătari”, arată Şaramet referindu-se la sursele de finanţare ale IMM.
Puzderie de „microafaceri”
Fondul de Garantare a Creditelor pentru IMM a fost capitalizat cu peste 100 milioane euro iar, odată cu înfiinţarea Fondului Român de Contragarantare, capacitatea statului de a sprijini finanţarea IMM din surse bancare a crescut substanţial. „Cu cele 100 de milioane, Fondul se poate expune pe garanţii de 800-900 de milioane de euro, deci credite de peste 1,5 miliarde de euro. Pentru nivelul la care se mişcă piaţa în acest moment este mai mult decât suficient”, spune Aurel Şaramet. În plus, Fondul de Contragarantare are dreptul legal de a acoperii integral, cu bani de la bugetul de stat, garanţiile acordate de Fondul de Garantare. Pe de altă parte, deşi nu există statistici oficiale, riscul asumat de bancă pe creditele pentru IMM nu pare a fi atât de mare încât să fie considerat un risc sistemic. Potrivit lui Şaramet, gradul de default (ponderea creditelor restante în totalul creditelor garantate) este de aproximativ 7% ceea ce ar reprezenta sub 50% din nivelul neperformanţei pe întregul sistem bancar. Problema însă este alta. Doar o mică parte din cele 500.000 de IMM-uri înregistrate ca atare au o cifră de afaceri decentă, adică peste 1,5 milioane euro. În aceste condiţii, piaţa nu este atât de adâncă cum ar arăta statisticile potrivit cărora peste 90% dintre firmele din România sunt IMM. „Majoritatea IMM sunt, de fapt, microîntreprinderi. Firmele cu cifră de afaceri de peste 1,5 milioane euro sunt puţine: 17-18.000. Pe acestea se luptă băncile”, mai spune Şaramet.
