Compania Naţională de Drumuri s-a bazat într-o măsură prea mare pe împrumuturile bancare pentru realizarea autostrăzii Comarnic-Braşov, iar odată retras unul dintre bancheri soarta proiectului ajunge pe muchie de cuţit. Emisiunile de bonduri, practică răspândită în alte ţări, ar putea preîntâmpina asemenea situaţii.
CNADNR, care gestionează fără succes prea mare proiectul concesiunii autostrăzii Comarnic-Braşov, trebuie să treacă la modalităţi inteligente, moderne de finanţare a proiectelor noi de infrastructură rutieră în detrimentul modalităţilor învechite practicate în prezent, relevă discuţii purtate cu economişti, specialişti din zona transporturilor, dar şi o analiză a practicilor folosite în alte ţări, precum Austria sau Franţa.
Surse din cadrul CNADNR au declarat zilele trecute ziarului „România liberă“ că una dintre băncile care urma să asigure o parte a finanţării s-ar fi retras din proiect, fapt ce face incertă închiderea financiară a înţelegerii convenite cu firmele Vinci-Strabag-Aktor. De altfel, acum o lună ministrul Infrastructurii şi Transporturilor, Dan Şova, nu a fost în măsură să comunice parlamentarilor din comisiile de audieri data exactă la care vor începe lucrările. S-a mărginit doar să admită că există o mică întârziere.
„Va fi un Bechtel II“
Modalitatea de asigurare a celor 1,6 miliarde de euro necesari construcţiei este angajarea unor împrumuturi bancare de către concesionar. Riscul este ca bancherii să nu fie convinşi de rentabilitatea autostrăzii şi ca urmare să nu dorească să dea cu împrumut banii concesionarului, oricât de sonor ar fi numele acestuia.
Fost ministru al Transporturilor, Alexandru Nazare, nu crede că tronsonul Comarnic-Braşov are datele necesare pentru a convinge bancherii să dea banii. “Dacă vă uitaţi în Master Planul de transporturi veţi vedea că pentru 2011-2020 singura parte cu trafic este Sibiu-Piteşti, nu Comarnic-Braşov. Acest document îl are toată lumea, şi Banca Mondială, şi Banca Europeană de Investiţii, şi băncile, iar când e vorba să dea banii se uită de trei ori. Se va ajunge la situaţia în care ministrul Şova va face orice concesii doar ca să se meargă înainte cu proiectul. Va fi un Bechtel II”, spune Nazare.
Care este soluţia?
Dacă bancherii dau dovadă de un scepticism foarte mare când vine vorba să dea banii necesari, care poate fi soluţia? Compania de stat austriacă ASFINAG, omologul CNADNR, derulează un program de investiţii în valoare de 12 miliarde euro, bazat pe emisiuni de obligaţiuni pe termen mediu. Statul austriac oferă ASFINAG garanţii complete, explicite, necondiţionate şi irevocabile că deţinătorii titlurilor îşi primesc banii înapoi. Investitorii în bonduri este suficient să se adreseze direct statului austriac. Emisiunea de bonduri nu intră la calculul deficitului bugetar întrucât cel puţin 50% din obligaţiile anuale de plată se achită din veniturile proprii ale ASFINAS, respectiv din taxa colectată de companie de pe cei 2.175 km de autostradă. An de an, statul austriac înnoieşte garanţia acordată, plafonul variind între 1,8 şi 2,3 miliarde euro. Veniturile proprii ale ASFINAG sunt de 1,3 miliarde euro, respectiv de 6 ori mai mari decât cele ale CNADNR, provenite din roviniete.
Titlurile vândute de ASFINAG sunt auditate de Standard&Poors şi de Moody’s. Schema împrumutului bancar, folosită de către concesionarii CNADNR pentru Comarnic-Braşov, pare a fi una învechită, uitată de mult în Europa. În 2002, pentru a construi autostrada A28, francezii de la Bouygues Construction au lansat o emisiune de bonduri în valoare de 460 milioane euro, jumătate din costul total al proiectului pentru obţinerea finanţării necesare. Restul banilor au venit din subsidii ale statului francez, dar şi din fonduri asigurate de regiunea Normandiei.
Şansa obţinerii finanţărilor din bonduri pare a fi mai mare decât cea a angajării de împrumuturi bancare căci prima modalitate este mai puţin legată de succesul operaţional al proiectului şi beneficiază de garanţia statului. “Ideea (lansării unor bonduri – n.red.) este bună atât timp cât cei care cumpără nu percep o absenţă a garanţiilor suficiente sau că se pierd şi sifonează prea mulţi bani în proiect. Bondurile ar fi primite cu scepticism dacă statul nu ar oferi o garanţie explicită”, spune Lucian Isar, fost şef pentru operaţiuni corporate la Bancpost. Emisiunea de bonduri pentru Comarnic-Braşov este o sarcină mai dificilă în România decât în alte ţări, spune Alexandru Nazare.
“Au făcut emisiuni în alte ţări unde riscul concesionarului era moderat sau scăzut, dar în acest proiect lansarea de titluri ar fi o imprudenţă”, spune fostul ministru.
