Privind retrospectiv, este clar că în anii anteriori crizei financiare optimismul justificat cu privire la ratele de creştere structural mai mari privind oferta din Europa de Est a generat o „supradoză“ de încredere, consideră Financial Times, citat de Agerpres.
Cu toate acestea, temerile că Austria ar putea claca sub greutatea expunerilor băncilor sale din Europa de Est s-au dovedit eronate. În ultimii ani s-a dezvoltat o stare de spirit mai realistă. Deşi recesiunea a redus o parte din modelele majore ale sectorului financiar de dinainte de criză, ea nu a modificat percepţia că Europa Centrală şi de Est ar trebui, în medie, să depăşească încă confortabil Europa de Vest pentru o perioadă în viitor.
Viena rămâne, la fel ca înainte de criză, un loc atractiv pentru a exploata aceste oportunităţi, relevă FT.
Anumite evoluţii recente nu au contribuit la statutul Vienei de centru financiar. A avut de suferit de pe urma problemelor legate de trei bănci de dimensiuni medii – Hypo Alpe-Adria-Bank, Kommunalkredit şi Österreichische Volksbanken –, care au trebuit să fie salvate şi naţionalizate după criza financiară. A primit o altă lovitură atunci când Standard & Poor’s a scăzut ratingul de credit AAA la începutul anului 2012, invocând drept motiv expunerea creditorilor din Austria la economiile cu probleme din Europa Centrală şi de Est. Ar fi greşit însă să se exagereze aceste piedici, susţine FT. Deşi factura pentru cele trei bănci cu probleme este în creştere, costul pentru guvern rămâne gestionabil. În pofida demersului S&P, celelalte două agenţii mari de rating, Moody şi Fitch, încă acordă cele mai mari grade datoriei Austriei, nu în ultimul rând pentru că băncile sale au depus eforturi mari pentru a-şi recalibra expunerile transfrontaliere, care sunt puternic focalizate pe UE.
Investiţii de miliarde
„Expunerea băncilor austriece la Europa Centrală şi de Est este de 215 miliarde de euro. Peste 70% este la ţări din UE. Aproximativ 20% la Europa de Sud-Est şi doar 10% la ţări din CSI (fostele republici sovietice). Cea mai mare expunere este la Republica Cehă, care în ultimii doi ani a avut rate mai bune de Credit Default Swap (CDS, contract de instrumente financiare derivate), decât multe ţări vest-europene“, a declarat Herbert Stepic, directorul executiv al Raiffeisen Bank International.
Cele trei bănci comerciale mari din Austria – Erste Group, Raiffeisen Bank International şi UniCredit’s Bank Austria – au fost în fruntea acestei ajustări. Totuşi, în timp ce Erste s a retras din Ucraina – care nu a fost o piaţă-cheie – anul trecut, băncile mari au rămas în toate celelalte pieţe regionale în care au intrat în anii de boom economic. Analiştii nu văd drept iminente retrageri ulterioare.
Un 2012 mai bun
Pe ansamblu, băncile mari au avut un an mai bun în 2012 decât în 2011. Deşi s-au confruntat cu criza economică şi politici guvernamentale imprevizibile în Ungaria, cu turbulenţe politice în România şi o stare de spirit sumbră în Slovenia, Serbia şi alte ţări din Europa de Sud-Est, s-au bucurat de un climat mai bun în Republica Cehă, Slovacia şi Polonia. La Viena, instituţiile financiare au beneficiat de condiţii macroeconomice favorabile prin comparaţie cu cele îndurate de marea majoritate a omologilor.
Creşterea austriacă rămâne lentă, dar pozitivă, rata şomajului este cea mai mică din zona euro, iar deficitul bugetar a fost stabil la 2,5% în 2012, cu mult sub pragul de 3% potrivit normelor fiscale ale UE, în timp ce datoria publică se ridică la aproximativ 72% din producţia naţională.
Deşi experţi ai OCDE, FMI şi Comisia Europeană critică în mod regulat Austria pentru că merge prea încet privind unele reforme structurale, în special legate de pensiile publice generoase, ţara este la fel de des prezentată drept un model de economie mică, deschisă, extrem de competitivă, făcând din Viena un loc atractiv pentru localizarea unor companii internaţionale.
Provocări legislative
O altă provocare pentru rolul Vienei de „hub“ pentru finanţele Europei Centrale ar putea veni din partea planurilor europene de a introduce regimuri de rezoluţie pentru bănci. Detaliile nu au fost încă finalizate, dar, în contextul în care ţări diferite evoluează în ritmuri diferite, bancherii se tem că creditorii austrieci care operează pe pieţe multiple vor fi supuşi unor reguli diferite. Dacă instituţiile financiare din Viena vor trece cu bine furtuna de pe piaţă, în următorii ani vor putea profita dacă investitorii străini îşi redobândesc încrederea în Europa Centrală şi de Est.
„Dinamica regiunii dintre Germania şi blocul Rusiei ar putea fi extrem de puternică“, a afirmat Andreas Treichl, directorul executiv al Erste. „Dacă te alături cu adevărat forţelor din regiune, ar putea fi cu mult mai interesant decât în Spania, Franţa sau Benelux. Este cel mai interesant loc din Europa“, a subliniat el. „Fostele state-satelit sovietice oferă speranţă de creştere a pieţei“, titrează alt articol publicat de FT, care relevă că statele din Europa Centrală şi de Est au devenit o ţintă evidentă pentru băncile austriece atunci când au început să se deschidă investitorilor străini după căderea comunismului.
Concurenţa acerbă de pe piaţa austriacă relativ mică a redus marjele creditorilor, în timp ce economiile emergente din Europa Centrală au părut să crească mult mai repede decât omologii din Europa de Vest pentru cel puţin o generaţie. Trecutul imperial al Austriei a făcut, de asemenea, ca ţara să aibă legături cu vecinii săi. Această logică se menţine încă. „Fără îndoiala a fost pasul corect“, a afirmat Herbert Stepic. „Raiffeisen fără Europa Centrală ar însemna o situaţie complet diferită“, a subliniat el.
Test trecut
Cu toate acestea, în anii de după criza financiară, angajamentul băncilor austriece în Europa Centrală a fost pus la încercare printr-o combinaţie puternică de condiţii economice turbulente şi procese decizionale neregulate ale guvernelor din unele ţări vecine, în special Ungaria.
Totuşi, după un 2011 deosebit de dificil, atunci când Erste Group şi Raiffeisen, cele mai mari bănci din Austria, au fost nevoite să facă deprecieri serioase de active, anul 2012 a fost, pe ansamblu, mai bun. Ambele bănci au făcut profit şi au trecut testele Autorităţii bancare europene în toamnă.
Perspectivele pentru anul viitor sunt greu de ghicit, în contextul în care diversele pieţe din Europa Centrală şi de Est recuperează la rate diferite. „Ne aşteptăm la o reducere a creşterii cel puţin în primele două trimestre ale lui 2013“, a afirmat Stepic. „Şi vom vedea, în general, împrumuturile neperformante, deşi încă în creştere, făcând acest lucru doar modest. Rusia merge puternic, Ucraina nu merge rău, dar este volatilă. În general, mă aştept la o dezvoltare moderată, dar se va vedea numai atunci când vom ajunge la jumătatea anului“, a adăugat el.
România „fluctuantă“
Andreas Treichl a fost la fel de precaut. „Europa de Est nu este omogenă. Există performanţe diferite în diferite ţări“, a afirmat el. „Factorul de fluctuaţie este România, unde Erste a avut o pierdere netă de 294 milioane de euro în 2012, dar unde speră să revină la profit în acest an“, a precizat el. „Dar aşteptarea noastră generală este ca cele mai multe dintre pieţele în care suntem prezenţi să arate o performanţă mai bună decât în 2012“, a mai spus Treichl. În pofida incertitudinii, turbulenţele economice din ultimii ani din Europa Centrală şi de Est reprezintă, de asemenea, şi o oportunitate pentru băncile austriece, a afirmat Josef Christl, fostul director executiv al băncii centrale austriece, în prezent consultant bancar. Pe fondul crizei, unele bănci străine şi-au redus operaţiunile în regiune. Cea mai vizibilă reducere a fost în rândul băncilor elene, a spus Christl, dar a adăugat că creditori din Belgia şi Germania afişează o mai mare prudenţă decât înainte de criză. Această dinamică, crede el, oferă băncilor austriece o şansă de a câştiga o cotă de piaţă.
Un an plin de provocări
Alături de oportunităţi, 2013 va aduce şi mai multe provocări, în special pe frontul reglementării. Erste şi Raiffeisen trebuie să ramburseze ajutoare de stat luate de la guvern în timpul crizei, ceea ce va reduce rezervele lor de capital. Efectul va fi mai mare pentru Raiffeisen. O altă provocare pentru modelul transfrontalier al marilor bănci din Austria o constituie planurile europene de a introduce regimurile de rezoluţie pentru creditorii de pe continent, iar aceasta va fi o preocupare deosebită în ţările nemembre ale zonei euro în care băncile austriece au operaţiuni majore, cum ar fi Cehia sau Ungaria, care nu au optat pentru aderarea la o viitoare uniune bancară.
Viena este mai bine cunoscută pentru prăjiturile sale şi pentru ştrudel decât pentru instrumentele financiare complexe, scrie FT în alt articol cu titlul: „Industria investiţiilor: normele UE pentru a stimula activitatea în fondurile mutuale“. Cu toate acestea, o industrie energică de fonduri mutuale a apărut în oraş, ancorată în băncile sale mari şi companiile de asigurări, şi a găsit o piaţă în ţările vecine central şi est-europene. Acest lucru s-a datorat în principal poziţiei puternice a băncilor din Austria pe pieţele financiare de retail din Europa Centrală şi de Est. Nu este surprinzător că filiale de gestionare a activelor (Kapitalanlagegesellschaften sau KAGs) ale celor trei bănci principale – Erste Group, Raiffeisenbank International şi Unicredit’s Bank Austria – domină industria fondurilor mutuale, cu o pondere de peste 50%.
