Societatea Electrica va organiza la inceputul lunii viitoare licitatii pentru studii de fezabilitate privind constructia de parcuri eoliene in mai multe zone ale tarii.
"Este posibil sa construim mai multe parcuri eoliene de 50 MW, dar depinde de mai multi factori, cum ar fi rezultatele studiilor, distanta pana la retea sau existenta statiilor de transformare", a declarat directorul de strategie si dezvoltare de la Electrica, citat de Mediafax.
Potrivit Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile, care a si intocmit o harta eoliana a Romaniei, locurile cele mai bune pentru instalarea turbinelor se afla in Carpati, Dobrogea si Moldova. In restul teritoriului nu se pot monta centrale eoliene de mare putere.
In ultimii ani, mai multe companii s-au aratat interesate de dezvoltarea in Romania a unor afaceri bazate pe energii neconventionale. In domeniul energiei eoliene, in judetul Tulcea exista deja zeci de firme din Romania si din strainatate care au demarat afaceri.
Compania spaniola Iberdrola Renovables SA a semnat la inceputul anului un contract cu Eolica Dobrogea care ii da dreptul la preluarea a aproximativ 50 de proiecte de parcuri eoliene in estul Romaniei, pentru o suma cuprinsa intre 200 si 300 milioane euro, in functie de numarul final de parcuri achizitionate. Parcurile eoliene, cu o capacitate totala de 1.600 de MW, sunt detinute de societatea mixta Eolica Dobrogea, controlata de Dobrogea AG, divizie a companiei elvetiene NEK, si firma Rokura din Romania. Parcurile eoliene se afla in diferite stadii de dezvoltare, iar prima centrala eoliana ar putea intra in functiune in anul 2009.
Electrica si-a fixat ca obiectiv sa devina unul dintre cei mai importanti producatori de electricitate din surse regenerabile din Romania, pana in 2012, an in care compania intentioneaza sa detina centrale eoliene de 100 MW.
Conform Programului privind strategia energetica a Romaniei, in 2010 Romania va trebui sa asigure din surse regenerabile 33% din consumul intern brut, cota urmand sa ajunga la 35% in 2015 si la 38% in anul 2020.
