Statul român subvenţionează minimum jumătate din prima anuală aferentă asigurărilor de culturi agricole. În plus, dimensiunile încă extrem de mici ale pieţei de profil obligă companiile locale să practice cote de asigurare de cel puţin două ori mai mici decât cele din ţările dezvoltate ale Europei.
Numărul asigurărilor agricole încheiate în România a crescut substanţial în ultimii doi ani, însă, cu toate acestea, rămâne la un nivel mai degrabă neglijabil. Doar 20% din suprafaţa agricolă din ţara noastră este asigurată, ceea ce face ca segmentul agricol să reprezinte sub 1% din totalul primelor brute subscrise anual de companiile de asigurări din România, adică undeva la 20 de milioane de euro pe an. Vorbim deci despre un potenţial de dezvoltare imens mai ales că, potrivit specialiştilor în domeniu, cotele de asigurare practicate la nivel local sunt încă reduse comparativ cu media europeană. În plus, statul român subvenţionează o parte substanţială a primei anuale. „După ce plăteşte, integral sau în rate, prima anuală aferentă poliţei de asigurare, fermierul merge la APIA cu documentaţia şi va obţine cel puţin jumătate din prima anuală. Statul subvenţionează, în funcţie de riscurile asumate, chiar şi 70%, însă trebuie reţinut că subvenţia minimă este de 50%”, a explicat, la RFI, Bogdan Pîrvu, directorul Fata Asigurări, cea mai importantă prezenţă locală pe segmentul poliţelor agricole.
Ce se asigură şi ce nu se asigură?
În mod tradiţional companiile de asigurare acoperă, fără excepţie, şapte riscuri în cazul poliţelor agricole. Este vorba despre grindină, ploi ,furtună , incendii, îngheţ timpuriu, îngheţ târziu şi alunecări de teren. Problema majoră o constituie însă excepţiile de la asigurare adică acele riscuri pe care societatea nu şi le asumă. La acest capitol, cele mai importante sunt riscul de secetă, riscul de inundaţii şi gerul de iarnă. „Acestea sunt fenomene care se desfăşoară pe arii extinse şi pe care nu le putem controla sub nicio formă. În plus, nicio companie de reasigurare nu primeşte aceste riscuri. Noi, societăţile , nui avem cum să luăm aceste riscuri în asigurare însă o poate face statul”, explică Bogdan Pîrvu. Potrivit acestuia, la începutul anilor 2000 a existat o lege care prevedea că, pentru fermierii care deţin deja o asigurarea agricolă, statul acoperă, în anumite limite, şi riscurile de inundaţii şi secetă.
Cât costă asigurarea şi cum se calculează despăgubirea?
În privinţa preţurilor unei asigurări a culturilor agricole, companiile din România par să stea destul de bine. Potrivit specialiştilor, cota de asigurare este undeva la 3-3,5% din valoarea asigurată.
Prin comparaţie, în ţările dezvoltate ale Europei această cotă creşte până la cel puţin 8%, în ciuda faptului că vorbim despre ţări mai puţin expuse decât România. Dacă mai punem la socoteală şi subvenţia de la stat, rezultă o cotaţie de circa 1,5% din valoarea asigurată.
Pe un exemplu care ţine cont de datele reale din piaţă, în cazul unei culturi de grâu, prima anuală ar fi undeva la 36 de euro pe hectar la o valoare asigurată de 1200 de euro (am considerat o producţie de 6 tone de grâu la hectar la preţul mediu actual de 200 de euro pe tonă). Pe un hectar de rapiţă, costul ar fi undeva la 60 de euro per hectar în condiţiile unei producţii de 2 tone la hectar şi ale unui preţ mediu de 500 de euro pe tonă. Ca la orice asigurare, clientul are posibilitatea de a-şi asuma o anumită franşiză ceea ce ar duce la scăderea primei anuale. Cu alte cuvinte, clientul poate să îşi asigure doar un anumit procent din producţie însă în acest caz riscurile asumatea cresc substanţial în condiţiile în care, în cazul producerii daunei, despăgubirea se calculează după o formulă care ţine cont de producţia asigurată nu de cea reală. Astfel, suma despăgubită/hectar= Producţia asigurată/hectarXSuma asigurată/kilogram.
Cine cumpără asigurări agricole
Peste 80% din asigurările agricole vândute în România sunt destinate marilor ferme şi asociaţii agricole. Celelalte 20 de procente reprezintă fermierii medii. „Fermele de dimensiuni medii reprezintă una dintre ţintele noastre principale. Avcem oameni în teritoriu care discută constant cu ei. Avem produse special construite pentru ei”, spune directorul Fata Asigurări. Micii producători, cei care practică agricultura de subzistenţă, nu reprezintă o ţintă pentru asigurători şi nici nu par interesaţi de astfel de produse.
Asigurări pentru animale
Asigurările producţiilor vegetale sunt majoritarea în portofoliile companiilor de profil, însă pe piaţă există şi asigurări pentru animale. Aceste poliţe sunt mai puţin accesate, având în vedere că sunt destul de scumpe şi devin avanatajoase doar pentru fermierii care au efective substanţiale de animale. Preţul acestor poliţe variază în funcţie, de specia, rasa, vârsta şi sexul animalului, ca şi în funcţie de efectivul deţinut de fermier. Pentru 100 de vaci Holstein, de exemplu, prima anuală ajunge şi la 15% din valoarea de achiziţie a respectivelor animale.
Cine vinde asigurări agricole
În România sunt 9 companii active pe zona asigurărilor agricole, dintre care două, adică Fata Asigurări şi Generali Asigurări, au acţionari cu o importantă experienţă în domeniu în afara României. Generali (care este şi principalul acţionar al companiei care deţine Fata Asigurări) este cel mai important jucător din Italia, de exemplu. În afară de cele două, în România, mai vând poliţe agricole Allianz-Ţiriac, Astra Asigurări, Asirom, Groupama, Euroins, Carpatica Asig şi Omniasig.
