Elisabetta Capannelli, managerul de ţară pentru România al Băncii Mondiale, a recomandat autorităţilor de la Bucureşti să susţină creşterea competitivităţii prin ameliorarea mediului de afaceri, să îmbunătăţească funcţionarea administraţiei publice şi să-şi utilizeze mai bine resursele umane şi naturale şi să se asigure că prosperitatea este împărtăşită pe larg între toţi cetăţenii.
Declaraţiile au fost făcute miercuri, cu prilejul inaugurării celei de-a patra conferinţă anuală “World Bank Government Bond Market”, organizată de Banca Mondială, Ministerul Finanţelor Publice şi Banca Naţională a României se desfăşoară la Bucureşti în perioada 12-14 martie.
Capannelli a făcut şi o scurtă radiografie a economiei româneşti:
– În anul 2013, România a înregistrat una dintre cele mai rapide creşteri ale PIB –ului din statele membre UE (3,5% din PIB), creştere care a fost determinată de o creştere semnificativă a exporturilor şi de producţia agricolă, compensând investiţiile aflate în cădere şi consumul intern redus.
– Consolidarea fiscală se află pe calea cea bună. Cu un deficit al bugetului public de 2,5% din PIB la finele anului 2013, România se plasează cu mult sub media UE 28 de 3,5% şi se încadrează în grupul minoritar al celor 11 state membre ale Uniunii Europene care nu sunt supuse în prezent procedurii de deficit excesiv a UE.
– Actualul deficit de cont s-a redus la -1,1% din PIB la finele anului 2013, de la -4,4% la finele anului 2012. În consecinţă, necesarul de creditare externă s-a redus iar datoria externă brută, atât cea privată cât şi cea publică, se stabilizează la un nivel de aproximativ 96 miliarde euro sau 70% din PIB.
– Se anticipează că datoria brută generală a Guvernului, care crescuse în mod semnificativ după anul 2009, va atinge punctul culminant în anul 2014, la un nivel de 39,3% din PIB, după care va începe să scadă. La finele anului 2013, rezervele oficiale ale Băncii Naţionale reprezentau un procent confortabil de 167% din datoria externă pe termen scurt şi echivalentul a 6,6 luni de importuri.
– Cu o inflaţie la niveluri istorice reduse, Banca Naţională a dispus de posibilitatea de a relaxa politica monetară în anul 2013 pentru a susţine economia. Pe parcursul ultimilor doi ani, moneda românească a fost una dintre cel mai puţin instabile comparativ nu numai cu statele din regiune (cum ar fi Ungaria, Polonia şi Republica Cehă) ci şi cu economii emergente de mai mari dimensiuni (precum Brazilia, Turcia şi Africa de Sud).
– S-au înregistrat unele progrese în domeniul reformelor structurale prin, de exemplu, listarea cu succes a marilor utilităţi energetice (Romgaz şi Nuclearelectrica) la Bursa de Valori din Bucureşti, însă rămân a fi abordate numeroase reforme structurale importante.
– Pieţele financiare au remarcat performanţa macroeconomică bună a economiei româneşti şi, drept urmare, situaţia împrumuturilor suverane s-a îmbunătăţit semnificativ. În cadrul Băncii Mondiale, considerăm că aceasta va rămâne favorabilă chiar şi după uşoara creştere a costurilor de creditare de la sfârşitul lunii ianuarie 2014 datorată instabilităţii pieţelor emergente. În cadrul strategiei de ţară de extindere a termenului scadenţei datoriei, România a testat pieţele internaţionale de obligaţiuni cu o obligaţiune în dolari SUA cu un termen de 30 de ani la un preţ fixat pentru a se obţine un randament de 6,258% în luna ianuarie a acestui an – aceasta fiind obligaţiunea în dolari datată cu termenul cel mai mare din România.
– toate aceste realizări, care implică ajustări dureroase dar necesare, au fost posibile printr-o remarcabilă continuitate în ceea ce priveşte menţinerea cursului politicilor macroeconomice pe parcursul diferitelor guverne şi coaliţii politice care s-au succedat de-a lungul anilor şi lunilor.
Ce e de făcut
– Pentru a face faţă unui mediu internaţional încă turbulent şi incert, în afara consolidării situaţiei sale macroeconomice, România ar trebui să-şi crească competitivitatea prin ameliorarea mediului de afaceri, să îmbunătăţească funcţionarea administraţiei publice şi să-şi utilizeze mai bine resursele umane şi naturale şi să se asigure că prosperitatea este împărtăşită pe larg între toţi cetăţenii.
– Pentru realizarea acestor lucruri, reformele trebuie continuate şi adâncite până la punctul în care acestea devin relevante pentru viaţa oamenilor de rând.
– Criza a reliefat faptul că România îşi epuizase sursele de creştere pe care s-a bazat convergenţa cu nivelul veniturilor din UE în ultimul deceniu. Acestea au fost determinate de creditare, consumul intern şi extinderea sectorului non-tranzacţionabil (de exemplu, cel imobiliar).
– În prezent, este necesară o schimbare a paradigmei de creştere a României, pentru a asigura faptul că ieşirea din criză este durabilă şi că ţara este angajată pe o cale durabilă, a dezvoltării pe termen lung.
– Sunt necesare reforme structurale care să sporească eficienţa pieţei şi să deblocheze competitivitatea agenţilor economici. Politicile care urmăresc îmbunătăţirea regimului de intrare şi ieşire, creşterea concurenţei şi îmbunătăţirea funcţionării pieţelor de capital sunt esenţiale.
– Mediul de afaceri din România este mai puţin competitiv decât cel din alte state UE, acest aspect având un impact negativ asupra productivităţii. Pentru a da doar un exemplu, indicatorii Regulamentului privind piaţa produsului al OECD sugerează faptul că reglementările din România sunt printre cele mai restrictive din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte concurenţa.
– Pentru a compensa evoluţia demografică nefavorabilă, ţara trebuie să crească rata de participare la piaţa muncii – în prezent aceasta fiind una dintre cele mai scăzute din Europa – prin exploatarea resurselor de forţă de muncă insuficient utilizate reprezentate de femei şi minorităţi, inclusiv de populaţia de etnie romă.
– Pentru ca acest lucru să fie posibil, sistemul de instruire şi educaţie trebuie să fie reformat, serviciile de sănătate trebuie modernizate iar asistenţa socială trebuie extinsă şi mai bine direcţionată.
